Pregătirea semințelor și a materialelor necesare în producerea răsadurilor

Semințele folosite atât pentru producerea răsadurilor, cât și pentru înființarea culturilor trebuie să aibă o calitate corespunzătoare. Este bine ca procurarea semințelor să se facă de la unități și magazine autorizate, care au obligația de a vinde semințe garantate, însoțite de buletin de analiza sau de câteva date privind însușirile soiurilor pe care le oferă.

Semințele de bună calitate trebuie să corespundă soiului dorit, să aibă puritate mare, să încolțească într-un procent cât mai mare (să aibă germinație bună) și într-un timp scurt. Principalele caracteristici ale semințelor de legume sunt prezentate atât în lista de soiuri, cât și în materialele de prezentare a fiecărei legume în parte. Unii cultivatori își produc singuri o parte din semințe în propria gospodărie sau folosesc semințe rămase din anii anteriori. În aceste cazuri, trebuie să verifice dacă semințele mai sunt bune pentru însămânțare, încercâdu-le, în principal, germinația. Aceasta se poate verifica cu ușurință în propria gospodărie. În acest scop se folosesc vase simple (farfurii întinse) în care se pune hârtie sugativă sau un strat subțire de vată. Pentru semințele mari (castraveți, pepeni, dovlecei) se poate pune un strat de nisip.

Hârtia, vata sau nisipul se umezesc, după care se așază câte 100 de semințe în fiecare vas. Pentru semințele mici este bine să se așeze câte 2-3 vase cu câte 100 de semințe din același lot. Vasele se acoperă cu hârtie și se țin în camera de locuit, la temperatura optimă cerută de fiecare specie. Vasele trebuie udate periodic, astfel ca substratul pe care sunt așezate semințele să fie mereu umed. După ce a trecut numărul de zile necesare pentru germinarea speciei, se numără semințele încolțite. Deoarece au fost puse 100 de semințe, numărul celor care au încolțit reprezintă facultatea germinativă exprimată în procente. Dacă avem mai multe vase, se face media acestora. Comparând datele obținute cu cele din tabelele prezentate în descrierea soiului, ne putem da seama dacă semințele probate sunt corespunzătoare pentru a fi semănate. Verificarea germinației trebuie făcută din timp, pentru a avea posibilitatea procurării altor semințe dacă este necesar. Pentru a asigura puritatea semințelor, în cazul cantităților mici nu se pun probleme deosebite, deoarece acestea pot fi separate de impurități, alegându-le cu mâna. Trebuie acordată atenție să nu se amestece semințele, deoarece soiurile aceleiași specii nu se pot deosebi după semințe, cu excepția pepenilor verzi și a fasolei. Înainte de semănat, semințele trebuiesc supuse unor operații care au ca scop dezinfecția și grăbirea germinației.

Dezinfecția se poate face prin tratarea semințelor cu diferite produse chimice sau cu căldură. Tratarea cu substanțe chimice se poate face prin prăfuire sau îmbăiere. Cel mai mult se folosește sulfatul de cupru (piatra vânătă). Se fac soluții în concentrație de 0,5% (5 grame la 1 litru de apă), folosindu-se vase de sticlă sau smălțuite. Semințele se așază în săculeți de pânză rară, care se introduc în soluție, unde se țin un timp diferit, în funcție de specie: 10 minute cele de tomate și salată și 15 minute cele de castraveți, pepeni, țelină, ardei și vinete. Semințele de ceapă se tratează cu soluții mai concentrate de 1% (10 grame la 1 litru de apă), în care se țin numai 10 minute. După tratare, semințele se scot din săculeți și se întind ca să se zvânte, fără să se spele. Sulfatul de cupru nu se recomandă la tratarea semințelor de varză, gulie și conopidă, deoarece le atacă și își pierd germinația. Ele se dezinfectează numai cu apă caldă. La tomate se folosește și sublimatul (1 gram la 3 litri de apă) în care semințele se țin 3-5 minute, după care se spală cu apă curată și apoi se zvântă. Tratarea cu căldură se face mai ușor, folosind apă caldă. Semințele de tomate se țin la 52-54 de grade Celsius, timp de o oră; cele de ardei, vinete și varzoase la 50 de grade Celsius, timp de 30 de minute, iar cele de castraveți și pepeni la 35 de grade Celsius, timp de o oră. După tratament, semințele se scot din săculeți și se întind într-un strat subțire pentru a se răci și usca.

Umectarea se aplică în special semințelor care încolțesc greu (ceapă, ardei, vinete), ușurându-le răsărirea, dar și celorlalte specii. Pentru umectare, semințele se pun în săculeți de pânză rară și se introduc în apă călduță, unde se țin un timp diferit: 48-60 de ore cele de ceapă, praz, țelină; 24-48 de ore cele de ardei, vinete și tomate; 12-20 de ore cele de castraveți, pepeni, dovleci; 2-4 ore cele de varză, conopidă și gulie. Semințele care trebuie să se țină mai mult de 24 de ore se scot o dată pe zi și se aerisesc 10-15 minute. Încolțirea forțată este o continuare a lucrării de umectare, procedându-se astfel: după ce săculeții se scot din apă, semințele se mai țin la căldura camerei 2-3 zile, până când se observă că tegumentul (coaja) acestora a început să crape, iar la unele apare chiar colțul. În acest timp, semințele se stropesc zilnic cu apă. Atât semințele umectate, cât și cele încolțite se lasă să se zvânte, după care se seamănă într-un teren umed.

Călirea semințelor se practică pentru culturile timpurii de tomate, varză, conopidă, gulii și salată. Răsadurile rezultate din semințe călite rezistă mai bine la temperaturile scăzute din primăvară, după plantarea în câmp, și dau producții mai timpurii. În acest scop, semințele se țin 24 de ore la temperatura camerei și alte 24 de ore la gris (1-4 grade Celsius). După câteva zile cu astfel de șocuri, semințele se seamănă în mod obișnuit. Stimularea semințelor se face în scopul scoaterii acestora din repaus și grăbirii încolțirii lor. Stimularea se poate face prin tratarea semințelor cu ultrasunete, cu raze Gamma (în culturi pe suprafețe mari) sau cu acid giberelic 0,01, Cycocel 0,15%, Procaină 10 miligrame la un litru de apă etc. Substanțele chimice se pot procura de la unități specializate sau de la Institutul de Chimie din Cluj-Napoca.

Inventarul și materialele necesare pentru producerea răsadurilor

În afara construcțiilor necesare, cultivatorul trebuie să-și procure o serie de unelte și materiale de care are nevoie pentru obținerea răsadurilor. Orientativ, pentru 100 de metri pătrați de răsadnițe este necesar următorul inventar: tocuri de răsadniță de 4 x 1,5 m = 17 bucăți; rame de răsadniță de 1 x 1,5 m = 68 de bucăți; rogojini de 2,2 x 1,5 m = 68 de bucăți; furci de fier = 4 bucăți; lopeți de fier = 2 bucăți; cazmale = 2 bucăți; sape = 2 bucăți; greble de fier = 2 bucăți; stropitoare de 10 litri = 4 bucăți; găleți zincate = 2 bucăți, tărgi de lemn = 2 bucăți; roabe = 1 bucată; cazan pentru încălzirea apei = 1 bucată; plantatoare din lemn = 10 bucăți; bătătoare din lemn = 2 bucăți; marcatoare din lemn = 2 bucăți; vermorel pentru stropit = 1 bucată; ciur pentru cernut pământ = 1 bucată; butoi de lemn sau de plastic de 40-60 de litri pentru prepararea solutillor insectofungicide = 1 bucată; lădițe pentru semănat = 10 bucăți; coșuri de răchită = 2 bucăți; ferăstrău = 1 bucată; prese sau tipare pentru confecționat ghivece = 2 bucăți; cântar pentru cântărit produse fito-sanitare și îngrășăminte = 1 bucată; termometre de sol = 2 bucăți. Deși marea majoritate a uneltelor se găsesc în mod obișnuit într-o gospodărie, unele sunt specifice producerii răsadurilor – bătător, marcatoare, presă pentru cuburi nutritive, lădițe etc., dar se pot procura ușor. Inventarul trebuie păstrat cu grijă, curățat după fiecare întrebuințare și pus în magazii, ferit de umezeală. Tocurile, răsadnița și ferestrele se pun la adăpost în perioadele când nu se folosesc, stivuite și acoperite cu folii din material plastic sau sub șoproane. Înainte de folosire, uneltele și răsadnițele se dezinfectează cu soluție de sulfat de cupru 5% sau formalină 3%.

Pentru producerea răsadurilor este necesară o serie de materiale, ca: sfoară, cuie, polietilenă, gunoi de grajd pentru încălzirea răsadnițelor, îngrășăminte chimice, insecticide, fungicide. Pentru înființarea și întreținerea unei suprafețe de 100 de metri pătrați de răsaduri sunt necesare: 7 kilograme de polietilenă cu grosimea de 0,07 mm sau 10 kilograme de polietilenă cu grosimea de 0,10 mm sau 14 kilograme de polietilenă în grosime de 0,15 mm sau 19 kilograme de polietilenă în grosime de 0,20 mm; gunoi de grajd pentru încălzirea răsadnițelor la suprafață, în grosime de 80 cm (inclusiv potecile) – 156 metri cubi (125 de tone) în grosime de 60 cm – 1.123 metri cubi (97 de tone) în grosime de 40 cm – 78 metri cubi (63 de tone); îngrășământ de tip „complex II – 10 kilograme sau azotat de amoniu – 3 kilograme, superfosfat – 5 kilograme, sare potasică – 2 kilograme, sulfat de cupru – 0,5 kilograme; formalină – 10 litri. Alte substanțe insectofungicide se vor procura în cantități diferite, în funcție de concentrația în care se recomandă a fi folosite. Semințele de legume necesare se procură din timp, diferențiat pe specii și soiuri, în cantități corespunzătoare, în funcție de suprafața care se seamănă și necesarul de răsaduri.

Este absolut necesar să fie asigurată apa, folosită în cantități mari în tot procesul de producere a răsadurilor, cunoscându-se că pentru producerea răsadurilor se consumă, într-un singur ciclu, câte 30 și 50 de litri apă/metrul pătrat. Aceasta se asigură din lacuri, iazuri, bălți, râuri sau din foraje de adâncime. Apa trebuie să aibă conținut scăzut în săruri minerale, astfel este dăunătoare legumelor. Un bun legumicultor trebuie să cunoască mai amănunțit caracteristicile materialelor folosite pentru încălzirea răsadnițelor și a pământurilor necesare producerii răsadurilor, cum sunt gunoiul de grajd, gunoiul de cal, bălegarul de bovine, bălegarul de oi și capre, paiele, frunzele și rumegușul ș.a. Gunoiul de grajd nu trebuie să fie înghețat, trebuie să aibă umiditate suficientă (70%), dar să nu fie excesiv de umed deoarece, în acest caz, se încălzește greu, să fie bine aerisit, să conțină o cantitate suficientă de material celulozic (paie, pleavă) pentru a asigura căldura o perioadă mai lungă de timp etc.

Gunoiul de cal este cel mai indicat pentru încălzirea răsadnițelor, deoarece este afânat, bine aerisit și potrivit de umed (65-70%). În paturile calde pentru răsadnițe intră în fermentație în circa 6-10 zile și asigură o temperatură de 65-70 de grade Celsius, în primele 5-8 zile, apoi scade la 30-35 de grade Celsius, nivel care se menține timp de 50-60 de zile. Bălegarul de bovine este mai umed, intră mai încet în fermentație și asigură căldură mai puțină. Pentru îmbunătățirea calității sale se amestecă fie cu gunoi de cal, fie cu paie, pleavă sau rumeguș, la acestea adăugându-se puțin var și îngrășăminte chimice, în doză de 8-10 kilograme pentru fiecare tonă de bălegar. Bălegarului de oi și capre, fiind prea uscat, trebuie să i se adauge alte tipuri de bălegar și paie, după care se udă cu apă sau must de gunoi de grajd, pentru a favoriza începerea fermentației.

Paiele, frunzele și rumegușul intră în fermentație mai greu și asigură o cantitate mai redusă de căldură, fapt pentru care aceste materiale nu se folosesc singure ca substrat biologic pentru încălzirea răsadnițelor, ci se amestecă cu gunoiul de bovine. Pământul de țelină se obține prin prelucrarea stratului superficial de sol înierbat timp îndelungat (înțelenit) sau cultivat cu lucernă sau trifoi. Brazdele tăiate din acest sol, groase de 10-12 cm și lungi de 30-40 cm, se transportă într-un loc umbrit și se clădesc într-o platformă, două câte două, cu partea înierbată față în față, iar în timp se udă, pentru a favoriza descompunerea ierburilor. După 6-12 luni, pământul rezultat se cerne și se folosește la prepararea amestecurilor de pământuri. Pământul de grădină provine din soluri ușoare, bogate în substanțe hrănitoare, cultivate cu alte specii decât cele legumicole și care urmează să fie folosit pentru producerea răsadului, putând înlocui pământul de țelină. Mranița rezultă din gunoiul de grajd bine descompus. Acesta se poate prepara special sau se obține din materialul folosit în anul trecut la încălzirea răsadnițelor.

Turba este un material afânat, liber de boli și dăunători, având capacitate mare de reținere a apei. Înainte de a fi folosită, turba se amestecă cu praf de var (1-2 kilograme/metrul pătrat). Nisipul de râu, cu particule de 0,8-1 mm, fără săruri minerale nocive pentru plante (spălat), se folosește la prepararea amestecurilor de pământuri pentru a le asigura o permeabilitate cât mai bună. Compostul din gospodărie rezultă din fermentarea diferitelor resturi organice: paie, buruieni, frunze, nutrețuri alterate, resturi menajere etc. Aceste resturi se adună permanent la o margine a curții, într-o platformă lată de 2 metri și înaltă de 1,5 metri. Se lasă să fermenteze 1-3 ani, apoi se cerne și se obține un material organic bun pentru producerea răsadurilor. Pământul de frunze se prepară din frunze de arbori și arbuști din parcuri și păduri. Toamna se adună frunzele uscate și se depozitează în șire sau în șanțuri. Se fac udări și întoarceri repetate la 2-3 luni, pentru a grăbi putrezirea frunzelor. Prepararea durează 2-3 ani. Pământul de frunze este ușor, afânat și destul de bogat în elemente hrănitoare, motiv pentru care poate să înlocuiască mranița. Deoarece este acid, înainte de folosire se va trata cu var pisat (1 kilogram de var la 1 metru cub de pământ). Înainte de a prepara amestecurile de pământ, componentele trebuie cernute. Cernerea se face pentru îndepărtarea părților grosiere. Se folosesc ciururi din plasă de sârmă cu ochiuri de 3-5 cm.

Stabilirea cantităților în care va intra fiecare componentă în amestec depinde de mai mulți factori, și anume: specia de legume, posibilitățile de procurare, modul de folosire (semănat sau repicat). Pentru semănat se cere ca substratul (amestecurile de pământ în care se seamănă) să fie cât mai permeabil, de aceea se pune o cantitate mai mare de nisip. Amestecarea pământurilor este bine să se facă din timp, de obicei toamna. Lucrarea se execută pe un loc bine bătătorit și curățat sau pe o porțiune de asfalt. Pământurile se măsoară în volume (cu găleata, targa, roaba etc.) și se așază în straturi unele peste altele, formându-se o grămadă conică. Amestecarea propriu-zisă se face prin lopătare, lucrându-se pământul de la bază și trecându-se în două grămezi mai mici, unde se amestecă bine cu grebla. Apoi se reface grămada inițială și se continuă amestecarea cu grebla. Componentele nu trebuie să fie prea umede, ca să se poată amesteca ușor. Dezinfecția este obligatorie și se face cu sulfat de cupru (piatră vânătă) 3% (300 de grame la 10 litri de apă). Pentru un metru cub de pământ sunt necesari circa 30 de litri de soluție. După tratare, se lăsă o pauză de 10 zile, după care pământul poate fi folosit.

Dezinfecția se poate face și cu formalină 2% (500 de mililitri la 10 litri de apă). Sunt necesari 25 de litri de soluție pentru un metru cub. Stratul de pământ, în grosime de 30 cm, se stropește cu soluție (12-15 litri/metrul pătrat), apoi se adună în grămadă, se acoperă cu folie de polietilenă și se ține astfel timp de 3 zile. După acest interval urmează lopătarea pentru aerisire, iar folosirea se face după 12-15 zile. Se pot întrebuința și alte substanțe, cum ar fi: Basamid granule (200 g la 1 metru cub), Vapam (400-500 ml/metrul cub) și altele. Dezinfecția se poate face și cu ajutorul razelor solare, dar are efecte mai mic decât dezinfecția chimică; totuși, în lipsa substanțelor arătate, este bine să se folosească măcar această metodă. Metoda constă în întinderea pământului la soare, în straturi subțiri (de 5 cm) timp de câteva zile. Depozitarea pământurilor după amestecare se face sub șoproane sau magazii sau cel puțin acoperite cu folii de polietilenă.

Victor VĂTĂMANU