Pregătirea sistemelor de îmbunătăţiri funciare

Începutul unei noi campanii agricole trebuie să găsească sistemele de amenajări funciare într-o stare de funcţionare perfectă, astfel încât exploatarea acestora la parametrii proiectaţi să poată garanta siguranţa unei recolte ridicate, concomitent cu eliminarea riscurilor ecologice legate de apariţia unor efecte negative secundare.

În cele ce urmează, ne-am propus să prezentăm succint principalele operaţiuni şi lucrări ce trebuie efectuate la începutul fiecărei campanii agricole, pentru ca, după cum afirmă M. Grosu şi colaboratorii, sistemele de amenajări funciare (irigaţii, desecări-drenaje) să răspundă tuturor dezideratelor de mai sus.

Sistemele de irigaţii

Reţeaua de canale deschise

În activitatea de exploatare a reţelei de canale deschise din sistemele de irigaţii se execută în special următoarele activităţi: acţiuni premergătoare aplicării udărilor, care constau în verificarea generală a stării tehnice a canalelor comparativ cu parametrii proiectaţi, executarea de revizii preventive şi mici intervenţii, precum şi efectuarea probei cu apă; acţiuni pentru transportul şi distribuirea apei pentru aplicarea udărilor, care constau în: reglarea debitelor şi nivelurilor pentru a se asigura aplicarea udărilor în punctele programate, efectuarea de observaţii asupra distribuirii apei în toate punctele stabilite. Se efectuează reglarea stăvilarelor de la nodurile de distribuţie a apei; de asemenea, se execută şi reglarea debitelor şi nivelurilor de exploatare şi se stabilesc nivelurile maxime şi minime admise pe canale şi la nodurile de distribuţie. Principalele lucrări ce se execută la reţeaua de canale deschise sunt: întreţinerea impermeabilizărilor, prevenirea şi înlăturarea aluviunilor, combaterea vegetaţiei şi a rozătoarelor.

Impermerabilizarea constă în etanşarea canalelor de pământ pe întreg perimetrul udat, acolo unde este depreciat, cu ajutorul unor folii de polietilenă şi a unui pereu de dale rostuite. Întreţinerea căptuşeliilor din beton se execută prin repararea pe loc sau înlocuirea dalelor deteriorate, refacerea etanşării rosturilor deteriorate şi refacerea integrală a căptuşelii puternic deteriorate. Concavităţile secţiunii transversale, fisurile şi crăpăturile se repară, de asemenea, la începutul campaniei agricole. Zonele puternic deteriorate ale canalelor se repară şi apoi se consolidează suplimentar. Decolmatarea sau despotmolirea secţiunii de scurgere a canalelor şi bazinelor este o lucrare de întreţinere obligatorie, deoarece colmatarea este fenomenul care afectează în cea mai mare măsură funcţionalitatea canalelor. În sistemele prevăzute cu bazine de decantare a aluviunilor şi cu canale căptuşite, gradul de colmatare este mai mic şi decolmatarea se execută de regulă o dată la 2-3 ani. Consolidarea şi protecţia taluzurilor canalelor este o lucrare care se face în mod obligatoriu pentru prevenirea eroziunii şi pierderea stabilităţii taluzurilor. Însămânţarea simplă se execută pe taluzurile în rambleu sau debleu dacă este cazul şi se face cu graminee perene. Combaterea vegetaţiei de pe canalele necăptuşite se poate realiza prin cosire şi erbicidare. Combaterea rozătoarelor dăunătoare de pe canale trebuie făcută în mod radical primăvara, după ieşirea lor din hibernare. Verificarea jgheaburilor, înainte de începerea campaniei de udări, are ca scop înregistrarea elementelor tehnice, hidraulice şi constructive şi stabilirea măsurilor pentru aducerea acestora la parametrii din proiectare; acţiunea se impune numai în cadrul sistemelor de irigaţii locale, unde nu au fost înlocuite până acum şi se va realiza prin: verificarea pantei jgheaburilor, neadmiţând diferenţe de nivel mai mari de 5-6 cm la 1.000 m faţă de proiect; verificarea modului de aşezare a jgheaburilor pe furcă şi stabilitatea acestora, astfel încât să se evite căderile în timpul udărilor; verificarea stării stâlpilor de susţinere, încastrarea în pahar, precum şi starea tehnică a jgheabului, identificând eventualele fisuri; verificarea stării tehnice a construcţiilor hidrotehnice din reţeaua de jgheaburi, cămine, căderi, vane etc. În funcţie de ceea ce se constată pe teren şi prevederile din proiecte, se stabilesc măsurile de intervenţie.

Reţeaua de conducte îngropate

Principalele acţiuni privind pregătirea reţelelor de conducte îngropate constau din: umplerea reţelei, menţinerea presiunii în regim de funcţionare, reglarea instalaţiilor de protecţie şi distribuţie a apei, executarea golirii. La umplerea reţelei, înainte de începerea campaniei de irigaţii, personalul de exploatare trebuie să execute următoarele operaţiuni: să verifice starea funcţională şi să execute reglarea corespunzătoare a dispozitivelor de închidere şi de protecţie de pe reţeaua de conducte; să verifice etanşeitatea tuturor hidranţilor, precum şi a căminelor şi a tuturor vanelor din reţeaua de conducte. Operaţiunile de umplere a reţelei se fac în următoarea ordine: se deschid vanele de dezaerisire şi hidranţii, în scopul evacuării aerului din întreaga reţea; se porneşte staţia de punere sub presiune cu un debit şi o presiune reduse; pe măsură ce apa ajunge la dispozitivele sau hidranţii de golire, se începe închiderea acestora şi se continuă până ce se ajunge la  instalaţiile de dezaerisire. În acest mod, se umple întreaga reţea deservită de SPP (staţia de punere sub presiune); se poate fragmenta umplerea reţelei deservite de o staţie de punere sub presiune, făcându-se separat umplerea conductei principale şi a conductelor secundare şi apoi a antenelor, prin manevrarea vanelor de linie; umplerea reţelei se face lent şi cu presiune redusă, asigurându-se umectarea şi dezaerisirea completă a reţelei; trecerea la presiunea de regim se face treptat. De obicei, într-un plot deservit de SPP, această operaţiune durează 5-6 zile. Odată cu aceste operaţiuni se verifică şi se reglează funcţionalitatea tuturor accesoriilor amenajării, până se aduc la poziţiile şi regimul de funcţionare prevăzute în regulamentul de exploatare. Vanele de golire se sigilează în poziţia închis, iar cele de linie şi dispozitivele de aerisire se dezaerisesc în poziţia deschis.

De asemenea, se are în vedere verificarea presiunilor necesare funcţionării reţelei de conducte pentru a asigura udarea în condiţii optime. Verificarea presiunilor se efectuează în SPP, la pompe, la intrarea în conducte principale şi la aspersoare.

Prize de apă

În cazul prizelor de apă se impun următoarele lucrări: În timpul apelor mici se execută lucrări de întreţinere, revizie şi reparaţie: decolmatarea râului pe întrega lungime a tronsonului de priză, în cazul formării pragurilor (bancurilor) de nisip; repararea sau refacerea lucrărilor de captare din albie: pinten şi diguri de dirijare, praguri de fund, baraje, consolidări de mal şi de fund; la staţiile de pompare plutitoare se verifică şi se asigură adâncimea apei în bazinul de aspiraţie şi de flotare al staţiei, pentru a se evita sprijinirea vasului de pământ. De asemenea, în timpul apelor mari se va sigura protecţia vasului împotriva plutitorilor, a curentului apei şi a valurilor puternice. În cazul când volumul lucrărilor de decolmatare este prea mare şi nu poate fi realizat după trecerea viiturilor de primăvară, se recomandă ca el să fie atacat din toamnă şi să fie continuat după trecerea apelor mari din primăvară. În timpul apelor mari se iau toate măsurile necesare pentru apărarea lucrărilor de captare din albie împotriva efectelor distructive ce ar putea fi produse de curentul apei, valuri, plutitori, gheaţă. Toate efectele şi degradările produse de apele mari (infiltraţii, eroziuni, alunecări de taluzuri etc.) trebuie depistate şi remediate imediat.

Sistemele de desecare

Lucrările de întreţinere prin care se asigură menţinerea în stare de funcţionare a canalelor de desecare sunt următoarele: curăţirea vegetaţiei de pe canale, care se realizează prin cosire manuală în cazul unor canale cu adâncimi reduse şi mecanic pe canalele mari. Combaterea vegetaţiei se poate face şi cu ajutorul erbicidelor, despotmolirea canalelor cu ajutorul excavatoarelor, al dragelor sau al tractoarelor prevăzute cu echipament de despotmolire; consolidarea secţiunii canalelor se impune a fi realizată în zonele în care canalele au fost excavate în pământuri necoezive (nisipuri fine, prafuri), în pământuri care îşi pierd stabilitatea în contact cu apa (maluri), sau în pământuri care prezintă deformări mari la înmuiere (argile gonflabile). Consolidările pot fi uşoare, numai cu rol de protecţie, sau grele, prin care se previne deplasarea fundului şi taluzurilor canalelor. Consolidările uşoare se realizează prin înierbări, pereuri uscate din piatră, dale nerostuite, gărduleţe sau saltele din fascine. Consolidările grele se execută din piatră de dimensiuni mari, fascine lestate cu piatră sau prefabricate din beton. Întreţinerea construcţiilor hidrotehnice de pe reţeaua de desecare se face la fel cu cea a construcţiilor hidrotehnice de pe canalele de irigaţii.

Sistemele de drenaj

Principalele lucrări de întreţinere a reţelelor de drenaj, prin care se înlătură detriorările şi se reface capacitatea de drenare, transport şi evacuare sunt următoarele: refacerea gurilor de dren degradate şi curăţirea celor înfundate; decolmatarea drenurilor; înlocuirea tuburilor sparte sau turtite şi refacerea racordurilor dintre drenurile absorbante şi drenul colector; curăţirea căminelor de vizită şi consolidarea punctelor de racordare a drenurilor la cămin. Decolmatarea drenurilor se poate realiza prin spălarea hidraulică la presiune joasă şi înaltă. Spălarea la presiune joasă se realizează cu ajutorul unui furtun care se introduce manual prin gura drenului, înaintând pe măsură ce drenurile se decolmatează. Când ajunge la tuburi sparte, turtite sau ieşite din aliniament, furtunul nu mai poate înainta. Lungimea furtunului introdus prin dren permite determinarea zonei în care tubul de drenaj este deteriorat. Decolmatarea drenurilor pe cale hidraulică şi înaltă presiune se execută cu ajutorul unui furtun prevăzut la un capăt cu un dispozitiv special cu duză şi două jeturi. Furtunul înaintează în dren datorită forţelor de reacţie create de cele două jeturi, care sunt îndreptate spre înapoi. Pentru înlocuirea tuburilor sparte, turtite sau ieşite din aliniament şi pentru refacerea racordurilor degradabile dintre drenurile absorbante şi drenul colector (după ce s-a identificat zona), se sapă o tranşee (mecanic până în apropierea drenurilor şi apoi manual), după care se înlocuiesc tuburile degradate. Curăţirea fantelor la tuburile de drenaj din mase plastice de depunerile minerale şi chimice se face cu ajutorul instalaţiilor de spălare, cu jeturile de apă perpendiculare pe peretele tubului. Rădăcinile din drenuri se înlătură folosind tije flexibile rotative, prevăzute cu cuţite. În cazul lucrărilor de întreţinere se curăţa de aluviuni şi corpuri străine căminele şi căderile şi se repară construcţiile hidrotehnice.

Victor VĂTĂMANU