Pregătirea solului și semănatul culturii de mac de grădină – Papaver somniferum

Pregătirea solului – sistemul lucrărilor solului trebuie să țină seama de volumul și profunzimea rădăcinilor și este condiționat de planta premergătoare și de starea de umezeală a pământului în momentul efectuării acestora.
Astfel, deoarece macul are o rădăcină pivotantă, profundă și puternic ramificată, este necesar ca lucrările de bază să asigure un strat afânat pe o adâncime de 28–30 cm.
După premergătoare timpurii (leguminoase) și în prezența umidității optime, lucrările de bază încep prin arătura adâncă. Ogorul se întreține afânat și curat de buruieni până în toamnă, prin lucrări executate cu discul și grapa.
Dacă solul este uscat, arătura adâncă se amână până când solul are umiditatea corespunzătoare executării unei lucrări de calitate, între timp efectuându-se dezmiriștirea cu ajutorul grapei cu discuri sau al plugului, la adâncimea de 10–15 cm.
După premergătoare târzii (cartof, sfeclă etc) se face o singură arătură la adâncimea de 28–30 cm, care se grapează. Odată cu lucrarea de bază se încorporează și îngrășămintele cu fosfor și potasiu, în dozele impuse de nevoile solului pentru aceste elemente fertilizante.
Pentru pregătirea patului germinativ, primăvara devreme solul se lucrează cu combinatorul sau cu discul și grapa cu colți reglabili la adâncimea de 6–8 cm, până se realizează un pat germinativ uniform și bine mărunțit. Această cerință este justificată de mărimea redusă a semințelor și de adâncimea superficială de însămânțare. Pregătirea patului germinativ se completează în cele mai multe situații prin lucrarea de tăvălugire. Aceasta, în funcție de condiții, se execută și după semănat și are rolul de refacere a capilarității.
 
Modul de înmulțire – macul se înmulțește pe cale generativă prin semănatul direct în câmp. Lucrarea de semănat la această specie are o deosebită importanță, atât pentru obținerea de producții mari, cât și pentru reușita culturilor.
 
Epoca de semănat – în România se recomandă ca macul să se semene în primele zile ale campaniei de primăvară. Alegerea acestui moment este susținută de următoarele argumente: macul germinează la temperaturi relativ joase (2–3 grade Celsius); plăntuțele sunt rezistente la brumele târzii; semințele și plăntuțele beneficiază de umiditatea acumulată pentru iarnă (semințele au nevoie de 150–190 % apă din greutatea lor uscată).
Mai mult decât atât, însămânțarea timpurie înseamnă câștigarea unui avans față de buruieni, evitarea atacului unor boli și a efectului negativ al unor perioade excesive ca temperatură și uscăciune în perioada înfloritului.
Întârzierea semănatului cu 7-10 zile, în unele zone din Europa, atrage după sine scăderea producției cu circa 11%: Experiențele efectuate în România au arătat că întârzierea însămânțării macului cu 15 zile a determinat pierderea unei recolte de semințe în cantitate de circa 300 kg/ha. În unele țări din Europa, mai ales în cele sudice, se obțin rezultate satisfăcătoare prin semănatul de toamnă (luna septembrie) sau în pragul iernii.
 
Distanța și adâncimea de semănat – desimea de 180–200.000 de plante/ha este considerată optimă pentru mac. Dar felul cum sunt dispuse plantele în teren în cadrul aceleiași desimi, influențează nivelul producției. Astfel, în experiențele efectuate în România, realizarea densității optime prin semănatul la 30x15 cm a avut o ușoară superioritate față de semănatul la 50x10 cm.
Luând totuși în considerare nevoia întreținerii mecanice a culturii, apare mai rațională opțiunea pentru semănatul la 50 cm între rânduri și rărirea plantelor pe rând la 10 cm. În terenurile mai îmburuienate se folosesc distanțe mai mari. De asemenea, în problema densității trebuie avute în vedere caracteristicile solului cu privire la talie, bogăția foliajului, numărul de ramificații etc.
În loturile prevăzute pentru producerea de sămânță, desimea va fi mai mică, astfel ca plantele, beneficiind de un spațiu de nutriție mai mare, să formeze capsule mari, cu semințe corespunzătoare utilizării ca material de înmulțire, cu însușiri biologice superioare.
Odată cu stabilirea unor erbicide eficace, a unei metode de semănat de precizie cu semințe drajate sau utilizarea în amestec a unei proporții de semințe iradiate, va fi posibil ca desimea la hectar să ajungă la 250.000 de plante.
Noua tehnologie a însămânțării macului urmează a fi îmbunătățită și cu un sistem de fertilizare corespunzător.
Având semințele foarte mici, macul se seamănă la adâncimea cuprinsă între 1 și 2 cm, în funcție de tipul de sol și de starea de umiditate a acestuia.
Norma de sămânță – folosindu-se 2–3 kg sămânță la hectar se realizează o desime inițială de 400–600 de plante/m2. Potrivit prevederilor STAS 4476-82, materialul de înmulțire clasele 1 și a 2-a trebuie să se încadreze în limitele de 95–90%la puritatea fizică și de 90–80% la germinație. Prin rărirea manuală se tinde a se ajunge la 180–220 de plante/m2.
 
Lucrări de întreținere - deși câștigă un substanțial avans asupra buruienilor printr-o răsărire relativ rapidă, ritmul lent de creștere al plantelor în continuare reclamă aplicarea de timpuriu a lucrărilor de întreținere. Acestea constau în prășit, plivit și rărit.
Prășila mecanică se poate executa chiar la 2 săptămâni după răsărit utilizând cultivatorul prevăzut cu discuri de protecție a rândurilor. Această lucrare se poate repeta până în momentul când plantele au format rozeta. Prășila mecanică este completată de plivit și de prășitul pe rând. Adâncimea lucrării de prășit va fi la început de 3-4 cm și se va mări la 5-6 cm odată cu creșterea plantelor.
În combaterea chimică a buruienilor, specialiștii agronomi vor stabili erbicidul necesar, doza și momentul aplicării. Eficiența tratamentului este optimă dacă vremea este noroasă, iar temperatura se menține în jurul a 20 de grade Celsius. Presiunea cu care se pulverizează soluția trebuie să fie cuprinsă între 0,6-0,7 atmosfere, iar diametrul duzelor nu trebuie să depășească 500 microni.
Desimea care se realizează prin însămânțarea cu mașinile existente și normale preconizate este prea mare pentru a asigura o creștere și dezvoltare corespunzătoare a plantelor. De aceea răritul plantelor pe rând este o lucrare obligatorie în culturile macului, eficiența acesteia depinzând mult de momentul în care se execută. Răritul propriu-zis se face când plantele au 6-8 frunze.
Premergător acestei lucrări se execută buchetatul, care constă în îndepărtarea plantelor pe rând cu săpăliga pe o distanță de 8-10 cm. Între aceste întreruperi ale continuității plantelor pe rând rămân intervale, cu plante, late de 10-12 cm. După 8-10 zile de la buchetat se intervine cu mana, efectuându-se răritul propriu-zis, prin care se lasă o singură plantă la fiecare capăt al buchetului. În felul acesta se realizează o desime de 18-22 plante/metrul pătrat. Buchetatul se face când plantele au 3-4 frunze. Orice întârziere a lucrărilor de rărit are ca urmare reducerea producției de semințe și de capsule.
Pe suprafețele destinate obținerii materialului de înmulțire se fac controale periodice, cu care prilej se smulg plantele netipice, slab dezvoltate sau atacate de boli. În perioada înfloritului, controlul în lan se face zilnic, eliminându-se plantele care prezintă flori cu alte caractere decât ale soiului de bază.
 
Victor Vătămanu