Prin pregătirea terenului se înțelege totalitatea lucrărilor ce se aplică pentru afânarea solului pe o adâncime corespunzătoare, favorizând aerisirea și încălzirea acestuia, înmagazinarea și reținerea unei cantități de apă cât mai mare, acumularea în cantități optime a substanțelor nutritive pentru creșterea plantelor, distrugerea buruienilor, înlesnirea lucrărilor de înființare a culturilor.
Pregătirea spațiilor pentru cultura legumelor (adăposturi din mase plastice, răsadnițe, sere) după cum prezintă Victor Popescu și Angela Popescu (2008), presupune o serie de lucrări care se referă atât la sol, cât și la construcții (confecționarea acestora în unele cazuri și repararea în alte cazuri), cu scopul de a crea condițiile necesare pentru creșterea și fructificarea plantelor, în funcție de metoda de cultură practicată.
Pregătirea terenului pentru cultura legumelor în câmp
Mai întâi, terenul destinat culturilor legumicole, se curăță de resturile rămase de la culturile precedente. Pe suprafețe mai mici, resturile culturilor vechi se adună manual; unele se pot folosi în hrana animalelor (frunzele de sfeclă, frunzele de varză, vreji de fasole etc.). Dacă terenul a rămas puternic îmburuienat, se cosesc buruienile cu coasa, iar resturile se scot la marginea parcelei, unde se compostează sau se pot arde. Eliberarea perfectă a terenului de resturile culturii precedente ușurează în continuare pregătirea solului. După cum se știe, legumele cer teren foarte bine pregătit, adică „grădinărește”, cum spun legumicultorii. Arătura adâncă se execută imediat ce terenul este eliberat de resturile ultimei culturi. Dacă nu este posibilă folosirea unor mijloace mecanice sau cu tracțiune animală pentru executarea arăturii, în mod deosebit pe suprafețe mici, se va face desfundatul manual la circa 30 cm adâncime. Adâncimea la care se face această lucrare diferă în funcție de tipul solului. Astfel, solurile ceva mai grele, de tip cernoziomic, se ară mai adânc, la 25-30 cm, iar solurile ușoare, adică cele de tip aluvionar și nisipoase, se ară puțin mai adânc, la 20-22 cm. În mod excepțional, arătura adâncă se poate efectua și primăvara. În astfel de cazuri însă, aceasta se execută la 18-20 cm adâncime și se grăpează imediat.
O dată cu arătura adâncă sau cu desfundatul terenului, toamna se introduc sub brazdă îngrășămintele organice (gunoi de grajd, mraniță, compost), împreună cu unele îngrășăminte chimice mai greu solubile (superfosfat, sare potasică). Atunci când nu se dau îngrășăminte organice toamna, se pot administra primăvara numai cele foarte bine descompuse (mranița), pentru că gunoiul de grajd poate determina arderea plantelor, mai ales când lipsește apa din sol. Cantitățile de îngrășăminte chimice și organice administrate la îngrășarea de bază a solului depind de plantele cultivate, de calitatea solului și de rotația culturilor legumicole cele mai importante.
Lucrările solului înainte de înființarea culturilor au drept scop menținerea suprafeței de teren ocupată de buruieni și fără crustă. În acest mod, se reduce foarte mult pierderea apei prin evaporare la suprafața solului, se asigură condiții optime pentru germinarea semințelor și răsărirea plantelor, pentru creșterea rapidă a rădăcinilor. În mod practic, aceste lucrări constau în arătură superficială (la adâncime mică), când terenul s-a bătătorit în cursul iernii, grăpat și greblat – pentru mărunțirea solului, nivelat – pentru a preveni băltirea apei, modelat – în vederea irigării pe brazde, prin crearea biloanelor sau a straturilor înălțate.
Lucrările de pregătire a terenului înainte de semănat și plantat se pot împărți în trei grupe: pentru semănăturile și plantările din primăvară, pentru semănăturile și plantările din vară, pentru semănăturile și plantările din toamnă. La culturile care se înființează primăvara, lucrările se efectuează cu scopul principal de a încălzi cât mai rapid solul. Ca urmare, se execută mai multe lucrări de afânare a stratului de sol, prin grăpare sau greblare repetată, în care urmează să se semene sau să se planteze. Pe terenurile nisipoase, ușoare, după grăpare se pot semăna sau planta specii legumicole rezistente la frig, ca: salată, spanac, morcov, pătrunjel, păstarnac, mazăre, ceapă și usturoi pentru stufat. Când urmează să fie înființate culturi mai pretențioase la căldură, cum sunt tomatele timpurii, ardeii, pătlăgelele, vinetele etc., terenul se întreține prin grăpări repetate, până la plantare.
Terenurile cu sol mijlociu (lutoase, luto-nisipoase) trebuie să fie afânate primăvara mai adânc, până la 10 cm. În funcție de posibilitatile de gospodărire, afânarea se poate efectua cu cultivatorul, plugul fără cormană sau manual, cu sapa. După această lucrare, solul se grăpează, pentru a crea o cât mai bună mărunțire și pregătire a patului germinativ. În cazul terenurilor grele (argiloase) sau cu un grad mai mare de îmburuienare, se recomandă să se execute, în mod obligatoriu, o arătură superficială sau o prașilă cu săpa la 10-15 cm adâncime, pentru o afânare cât mai bună.
Pentru toate culturile ce se înființează primăvara se recomandă ca înainte de afânarea și mărunțirea solului să se facă fertilizarea cu circa 100-150 kilograme de azotat de amoniu la hectar. De asemenea, în vederea irigării culturilor, terenul se modelează sub formă de straturi înălțate, biloane și, respectiv, rigole. În cazul înființării culturilor primăvara foarte devreme (la varza timpurie, conopida timpurie etc.) se recomandă ca modelarea terenului să se efectueze încă din toamnă, după executarea arăturii de bază. În vederea combaterii eficiente a buruienilor și pentru reducerea cheltuielilor cu prașilele manuale este bine să se facă erbicidarea folosind erbicidele recomandate pentru fiecare cultură.
La culturile care se înființează în cursul verii, acestea fiind adesea culturi succesive, lucrările de pregătire a solului se referă la îndepărtarea resturilor vegetale de la cultura anterioară și aratul, până la adâncimea de 18-20 cm, concomitent cu grăpatul. Pe suprafețe mici, așa cum este cazul multor grădini familiare, afânarea solului se va face prin săparea sau desfundarea mai la suprafață și greblarea, urmată de nivelarea culturilor. Dacă terenul este prea uscat, înaintea lucrărilor de pregătire se aplică o normă de udare de aprovizionare. Terenurile pregătite vara nu trebuie să fie prea afânate, pentru că în astfel de condiții nu se asigură suficientă apă care să permită germinarea rapidă a semințelor sau prinderea răsadurilor.
La culturile care se înființează toamna, lucrările de pregătire a solului se fac numai pentru speciile și soiurile de plante legumicole mai rezistente la frig, care se pot semăna sau planta în acest anotimp. Înființarea culturilor din toamnă se poate face în două epoci: toamna mai devreme (septembrie-octombrie) sau toamna târziu (noiembrie-decembrie), uneori chiar iarna. La culturile din prima epocă, plantele iernează sub formă de rozetă, cu 3-4 frunze normale (spanac, salată, ceapă pentru stufat, usturoi pentru stufat). La cele din a doua epocă, plantele iernează sub formă de sămânță încolțită în pământ (morcov, pătrunjel, păstârnac, ceapă etc.). În ambele cazuri, pregătirea terenului se face la fel. Aceasta presupune îndepărtarea resturilor de la cultura anterioară, fertilizarea de bază, arătura adâncă pentru afânarea solului, mărunțirea solului, nivelarea și modelarea terenului în vederea irigării.
Pregătirea terenului și a adăposturilor din mase plastice pentru culturi protejate
Lucrările de pregătire a solului au o mare influență asupra producțiilor obținute în adăposturile din mase plastice (solarii). Mai întâi se curăță solul de toate resturile culturii precedente. Se administrează gunoi de grajd, 50-70 t/ha, superfosfat 350-400 kg/ha și sare potasică, 200 kg/ha. Terenul se afânează mai adânc, la 30-35 cm. Pe loturile mici, afânarea se realizează cel mai bine manual, prin desfundare cu cazmaua. Pe suprafețe mai mari, mobilizarea solului se realizează cu plugul cultivator de vie (PCV-1,2), fără cormană, la 28-30 cm adâncime, acționat de tractorul viticol pentru a evita formarea de coame sau cu MSS 1,4.
La culturile care urmează să fie însămânțate primăvara devreme, terenul se menține negrăpat peste iarnă. Celelalte lucrări de pregătire a solului (afânarea superficială, nivelarea, modelarea) se execută înainte de înființarea adăposturilor provizorii din mase plastice (tunele joase) sau chiar după confecționarea adăposturilor permanente. Acest lucru este necesar deoarece, o dată cu instalarea adaposturilor, se produce și o bătătorire a terenului. În plus, prin acoperirea adăposturilor, are loc o încălzire mai rapidă a solului, după care acesta se poate lucra în condiții foarte bune. Afânarea va contribui la încălzirea mai bună a solului, creânduse astfel condiții pentru înființarea cât mai devreme a culturilor legumicole. Lucrările de pregătire a adăposturilor cu caracter temporar, cum sunt tenelele joase, se pregătesc concomitent cu înființarea culturii sau la scut timp după aceasta.
La culturile semănate sau plantate din toamnă, în mod excepțional adaposturile se pot confecționa și înainte de înființarea lor. În acest scop, vor fi pregătite elementele pentru susținerea foliei (nuiele, tuburi din material plastic, vergele metalice din material recuperabil etc). De asemenea, se poate apela și la susținerea foliei pe un schelet confecționat din stâlpi de lemn și rețea din sârmă. În cazul adaposturilor cu caracter permanent, se iau măsuri de revizuire a scheletului de susținere, se întind sârmele de ancorare, se dezinfectează stâlpii și structura de susținere, care eventual se văruiesc (când sunt din lemn).
În final, se trece la învelirea cu folie; aceasta trebuie să fie cât mai întinsă, dar fără să se sfâșie, să ajungă bine la sol pentru a putea fi îngropată de jurîmprejurul adăpostului, să fie fixată din partea exterioară cu diferite materiale, spre a rezista cât mai bine la solicitările vânturilor de primăvară. Toate operațiunile de pregătire a adăposturilor trebuie să fie încheiate cu cel puțin 8-10 zile înainte de data la care s-au stabilit plantarea și semănarea legumelor. În acest interval de timp are loc încălzirea solului. Adăposturile înalte, de tip individual, mai ales cele în formă de tunel, rezistă mult mai bine în timpul iernii, deoarece zăpada alunecă în intervalul dintre ele, evitându-se astfel distrugerea sau deformarea lor. În zonele mai reci (nordul țării, la altitudine mai mare), se recomandă protejarea cu folie dublă sau triplă, prin construirea de tunele joase în interiorul solariilor înalte.
Prin această metodă, se realizează o mai bună încălzire a solului și o apărare mai sigură a culturilor decât la protejarea simplă, cu o singură folie. Folia de polietenă se degradează după o perioadă de circa un an de folosire, din cauza acțiunii razelor solare și a variațiilor mari de temperatură. De aceea, este recomandabilă înlocuirea anuală a foliei, mai ales în zonele sudice. Materialul recuperat poate fi folosit la protejarea temporară, sub formă de tunele joase, sau la mulcirea solului (acoperirea suprafeței solului cu folie, cu excepția punctelor de plantare a răsadurilor.
Pregătirea serelor și a răsadnițelor pentru cultura forțată
Autorii menționați consideră că răsadnițele pot fi destinate special pentru cultura legumelor sau pot fi utilizate în prima etapă la obținerea răsadurilor. Răsadnițele folosite mai întâi la producerea răsadurilor vor fi curățate de resturile vegetale existente. Stratul de sol se suplimentează până ajunge la grosimea de 25 cm, se mărunțește, se nivelează corespunzător și se marchează pentru plantarea răsadurilor sau pentru însămânțare. Răsadnițele destinate special pentru culturi forțate se pregătesc astfel încât plantarea să se realizeze la momentul dorit.
Din acest punct de vedere, răsadnițele sunt mai puțin dependente de condițiile climatice existente decât solariile, deoarece ele posedă o sursă proprie de căldură, iar cea solară este suplimentară. Pregătirea serei pentru culturile forțate necesită lucrări de revizie tehnică și de reparații curente. Astfel, lucrările de pregătire a serelor, care se declanșează în raport cu data înființării culturilor, se referă la: deființarea culturii anterioare; mobilizarea solului, pe adâncimea de minimum 25-28 cm; dezinfecția solului pe cale chimică cu produse cu spectru larg.
După tratamentele fitosanitare, urmează o pauză de 14-30 de zile, timp în care solul se lucrează de 2-3 ori, pentru aerisire și dispariția produselor chimice rămase în sol; fertilizarea cu îngrășăminte chimice, ca superfosfat, circa 700 kg/ha și sulfat de potasiu 600 kg/ha, prin încorporarea în sol la adâncimea de 10-15 cm; marcarea rândurilor la distanțele stabilite pentru plantarea răsadurilor. În sere se execută și lucrări de dezinfecție a construcției prin fumigație sau stropiri cu fungicide și insecticide necorozive.
Victor VĂTĂMANU
