Laurențiu Baciu, președintele LAPAR, a declarat într-un interviu acordat revistei „Agrimedia“ că a propus conducerii Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale instituirea unui sistem de bonusare a exporturilor de produse agroalimentare procesate și de taxare suplimentară a comerțului peste graniță cu materie primă. „I-am văzut cam sceptici!”
În opinia sa, astfel ar apărea o oportunitate de contracarare a efectelor negative generate de intermedierea comerțului cu cereale de către traderii și multinaționalele care activează pe piața din România. Potrivit aprecierilor lui Baciu, măsura ar genera venituri suplimentare la buget și noi locuri de muncă. „Nu demult, mă aflam într-o discuție la Ministerul Agriculturii și venisem cu propunerea, despre care pot spune că-mi aparține, să fie instituită o cotă de impozitare aplicată exportului de materie primă și, bineînțeles, în contrapartidă să fie acordată o primă la comerțul peste graniță pentru produsele procesate.
Astfel, cel puțin la prima vedere, creezi un disponibil bănesc care să poată circula în România și niște locuri de muncă de care cetățenii să beneficieze. Pe cei de la minister i-am văzut însă cam sceptici la propunere. Vom încerca să facem demersuri și la alte niveluri, inclusiv la premier. Poate că așa vom găsi înțelegere, poate așa va fi cineva interesat în țara asta, așa cum se întâmplă și în Germania, în Franța, în Italia, ca traderii să respecte anumite reguli; nu le respectă, să fie scoși de pe piață de către stat. Acesta din urmă ar trebui să fie direct interesat ca marfa să se ruleze la o anumită valoare, de preferat cât mai mare. Și asta pentru că din ea își trage partea de impozitare. Nu poți rămâne nepăsător, să nu te intereseze ce se întâmplă cu un segment al economiei naționale în care este implicată 40% din populația României“, a declarat Laurențiu Baciu.
Totodată, în ceea ce privește producătorii agricoli români, oficialul LAPAR consideră că acțiunile de jonglare cu prețurile la cereale pe piața Mării Negre, în special în portul Constanța, și generate de așa-zisul „efect Rusia“ reprezintă doar un bau-bau menit să-i influențeze și să-i sperie pe agricultorii autohtoni. Până atunci însă să vedem de ce s-a prezentat LAPAR la sediul MADR în luna ianuarie…
Nici bine n-a început anul că LAPAR a și fost convocată la Ministerul Agriculturii, alături de alte asociații de profil. Care a fost motivul?
Laurențiu Baciu: A fost inițiativa Ministerului Agriculturii, ca la început de an, și pot remarca că este pentru prima dată când se face așa ceva, să stea de vorbă cu toate asociațiile profesionale și să se informeze în legătură cu ceea ce se întâmplă în realitate cu acest domeniu de activitate căruia noi îi spunem agricultură.
Ce ați discutat mai exact?
Practic, LAPAR s-a prezentat la Ministerul Agriculturii cu un material scris în care erau cuprinse 22 de propuneri privind crearea unor noi măsuri juridice, modificarea unor acte normative și emiterea unora noi. Mai mult, în document sunt prevăzute și anumite acțiuni și soluții concrete în ceea ce privește colectarea de taxe și impozite din anumite sectoare ale agriculturii care până acum, din acest punct de vedere, au fost protejate.
Care a fost reacția celor de la Ministerul Agriculturii?
Cei de la MADR, cel puțin la prima vedere, s-au pronunțat că toate propunerile sunt pertinente, unele menite să-i ajute în activitatea lor și care pot contribui la procesul de producție din agricultură.
Din ce ne spuneți dumneavoastră, răspunsul oficialilor guveramentali pare a fi… o abureală.
Sunt cunoscut în țară, sunt mai greu de aburit pentru că vin dintr-un domeniu pe care am pretenția că-l stăpânesc; vin din realitate. De multe ori, prezența mea la minister era direct din câmp, așa că este mai greu să poată să mi se impună un lucru care n-ar fi real sau firesc. Poate și de aceea cred că au existat acele divergențe atâția ani, divergențe care, până la urmă, au constatat mai toți (în special cei din opoziția mea) că am dreptate, că asta este realitatea și că trebuie să facem front comun și unul, și altul pentru bunul mers al activității din acest domeniu. Nu erau propuneri strict pentru LAPAR, nu erau propuneri pentru un grup de interese, ci erau propuneri care aveau un impact național și care, într-o măsură sau alta, contribuiau la buna desfășurare a acestei activități.
Am apelat la cuvântul „abureală“ pentru că acelor dezamăgiri cu care fermierii s-au confruntat de-a lungul anilor s-a alăturat și promisiunea din toamnă privind achitarea subvențiilor. Cum ați perceput dumneavoastră această promisiune din toamnă și cum o vedeți în ianuarie 2015?
Nu am crezut în acele promisiuni. Le-am luat drept promisiuni electorale, cunoscând situația în care se află România, potențialul și vistieria țării la acea oră. Credeți-mă, nu am luat-o ca pe un lucru serios. Este adevărat că (politicienii – n.r.) au afirmat la vremea aceea că toate subvențiile se vor plăti ca niciodată, anticipat, până la un anumit termen, benefic acelei declarații politice. Noi nu am crezut, ținând cont de faptul că (și știm asta din 2007) este un timp care se scurge de la 16 decembrie și până la 30 iunie, perioadă necesară efectuării acestor plăți. Or, știind care sunt golurile din buget, efortul era prea mare pentru a face plățile la timp. Nu ne-am îmbătat niciodată cu apă rece. Dacă este să ne gândim la interesul național, la interesul poporului, acele afirmații au fost făcute iresponsabil, ducând, după cum se vede, la crearea unor mari probleme în desfășurarea activității economice.
Coordonatorul ringului de cereale din cadrul Bursei Române de Mărfuri (BRM), Bogdan Iliescu, previziona majorări ale prețului grâului pe fondul embargoului la export impus de Rusia, al războiului euro-dolar, respectiv al jocurilor și înțelegerilor făcute de traderi și multinaționale la Marea Neagră.
Bogdan Iliescu are dreptate cu privire la piața cerealelor, la ce se întâmplă cu acei traderi și multinaționale, entități care nu au nimic în comun cu interesul dezvoltării economiei românești și unde, practic, zburdă în liniște. Cred că România este singura țară unde (traderii și multinaționalele – n.r.) fac ce vor, pentru că aceleași firme care acționează pe întreaga piață europeană în alte țări nu-și permit să facă așa ceva. Ba mai mult, se confruntă chiar și cu anumite restricții din partea guvernelor respective, lucru pe care la noi în țară l-am solicitat, dar nimeni nu s-a sesizat. S-a vorbit chiar și de anumite drepturi ale acestor entități economice, drepturi pe care, în fapt, numai în România le au. În ceea ce privește influența Rusiei, cel puțin în ultimii doi ani aceasta a fost un bau-bau menit a fi servit producătorilor români din sectorul agroalimentar, de a-i atrage în cursă, astfel încât traderii să-și facă businessul gras, o sperietoare bazată pe naivitatea și pe lipsa de educație a agricultorului român. Mai mult, s-a speculat neputința agricultorilor români de a avea spații de depozitare și de a fi capitalizați. Sunt lucruri față de care, din păcate, oficialitățile statului au stat cu mâinile încrucișate și către care au privit lejer, fără să le pese. Să nu-mi spuneți dumneavoastră că traderii n-ar putea fi îngrădiți în vreun fel.
Din ce ne spuneți, traderii de cereale și multinaționalele din sector par a genera profituri majore în România. Ați încercat să găsiți metode de contracarare a efectelor generate de acțiunile acestora prin măsuri adiacente, gen prime la export?
Nu demult, mă aflam într-o discuție la Ministerul Agriculturii și venisem cu propunerea, despre care pot spune că-mi aparține, să fie instituită o cotă de impozitare aplicată exportului de materie primă și, bineînțeles, în contrapartidă să fie acordată o primă la comerțul peste graniță pentru produsele procesate. Astfel, cel puțin la prima vedere, creezi un disponibil bănesc care să poată circula în România și niște locuri de muncă de care cetățenii să beneficieze. Pe cei de la minister i-am văzut însă cam sceptici la propunere. Vom încerca să facem demersuri și la alte niveluri, inclusiv la premier. Poate că așa vom găsi înțelegere, poate așa va fi cineva interesat în țara asta, așa cum se întâmplă și în Germania, în Franța, în Italia, ca traderii să respecte anumite reguli; nu le respectă, să fie scoși de pe piață de către stat. Acesta din urmă ar trebui să fie direct interesat ca marfa să se ruleze la o anumită valoare, de preferat cât mai mare. Și asta pentru că din ea își trage partea de impozite. Nu poți rămâne nepăsător, să nu te intereseze ce se întâmplă cu un segment al economiei naționale în care este implicată 40% din populația României. De când sunt în munca asta, am avut foarte multe contacte cu cei direct interesați să cumpere grâu din România și vă pot da exemplul reprezentantului unei țări terțe care a precizat că, dacă urcă prețul grâului mai sus de 180 de euro tona (cât era în perioada aceea), ar fi dispuși să plătească pentru el chiar și 400 de euro, întrucât cetățenilor statului respectiv le place grâul românesc.
Credeți că o nouă guvernare va duce la o îmbunătățire a situației din agricultură?
Nu știu dacă schimbarea unei garnituri guvernamentale, oricare ar fi culoarea ei, rezolvă o problemă. Până când nu se va înțelege că managementul trebuie făcut de către profesioniști, vom merge din rău în mai rău. Până când nu se va conștientiza că nu trebuie neapărat să pui un om pe un post de conducere doar că este primul la rând. Acum trebuie angajați profesioniști. N-aș vrea să deranjez pe nimeni și nu vreau să mă apropii de unii sau alții, dar putem vorbi de profesionalism într-o meserie când se depășește vârsta de 45 de ani. Din păcate, în foarte multe ministere găsești oameni care n-au condus doi subalterni în viața lor.
Care este situația actuală a fermierilor români?
În prezent, majoritatea agricultorilor sunt în ferme, își fac planurile pentru 2015, întocmesc necesarul de inputuri și, începând din luna februarie, încetul cu încetul, începând din sudul țării spre nord (zonă în care se ajunge spre luna aprilie, este diferență de o lună și ceva), ei încearcă să-și reia ciclul de producție aferent noului an agricol. Din păcate, cu toate eforturile depuse și cheltuielile făcute de către aceștia, foarte mulți trăiesc în prezent o situație mai deosebită, în rău, din păcate. Ei nu și-au putut acoperi cheltuielile din cauza acelor prețuri mici la materiile prime practicate de către traderi.
În medie, cu cât au vândut producătorii agricoli propria producție cerealieră obținută în 2014?
Fermierii au vândut la prețuri mai mici decât în 2004. În acel an, prețul la grâu era de 0,60 lei și prețul la porumb, similiar. În 2014, după 10 ani, prețul grâului a început cu 0,55 lei, iar prețul porumbului a ajuns după trei luni la 0,55 bani.
În vara asta, după recoltat, cât previzionați că vor primi fermierii pentru producția lor cerealieră?
Nu știu ce se va întâmpla în vara asta. Ce știu însă din teren este că vor fi culturi la care se vor mări prețurile. Cum vrei dumneata să meargă ceva bine când prețul ți-l formează traderul?
Ionel VĂDUVA
