Preşedintele LAPAR le-a propus guvernanţilor instituirea unei taxe la exportul de materie primă

FOTO: Laurenţiu Baciu, preşedinte LAPAR

Laurenţiu Baciu, preşedintele LAPAR, a declarat într-un interviu acordat revistei „Agrimedia“ că a propus conducerii Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale instituirea unui sistem de bonusare a exporturilor de produse agroalimentare procesate şi de taxare suplimentară a comerţului peste graniţă cu materie primă. „I-am văzut cam sceptici!”

În opinia sa, astfel ar apărea o oportunitate de contracarare a efectelor negative generate de intermedierea comerţului cu cereale de către traderii şi multinaţionalele care activează pe piaţa din România. Potrivit aprecierilor lui Baciu, măsura ar genera venituri suplimentare la buget şi noi locuri de muncă. „Nu demult, mă aflam într-o discuţie la Ministerul Agriculturii şi venisem cu propunerea, despre care pot spune că-mi aparţine, să fie instituită o cotă de impozitare aplicată exportului de materie primă şi, bineînţeles, în contrapartidă să fie acordată o primă la comerţul peste graniţă pentru produsele procesate.

Astfel, cel puţin la prima vedere, creezi un disponibil bănesc care să poată circula în România şi nişte locuri de muncă de care cetăţenii să beneficieze. Pe cei de la minister i-am văzut însă cam sceptici la propunere. Vom încerca să facem demersuri şi la alte niveluri, inclusiv la premier. Poate că aşa vom găsi înţelegere, poate aşa va fi cineva interesat în ţara asta, aşa cum se întâmplă şi în Germania, în Franţa, în Italia, ca traderii să respecte anumite reguli; nu le respectă, să fie scoşi de pe piaţă de către stat. Acesta din urmă ar trebui să fie direct interesat ca marfa să se ruleze la o anumită valoare, de preferat cât mai mare. Şi asta pentru că din ea îşi trage partea de impozitare. Nu poţi rămâne nepăsător, să nu te intereseze ce se întâmplă cu un segment al economiei naţionale în care este implicată 40% din populaţia României“, a declarat Laurenţiu Baciu.

Totodată, în ceea ce priveşte producătorii agricoli români, oficialul LAPAR consideră că acţiunile de jonglare cu preţurile la cereale pe piaţa Mării Negre, în special în portul Constanţa, şi generate de aşa-zisul „efect Rusia“ reprezintă doar un bau-bau menit să-i influenţeze şi să-i sperie pe agricultorii autohtoni. Până atunci însă să vedem de ce s-a prezentat LAPAR la sediul MADR în luna ianuarie...

Nici bine n-a început anul că LAPAR a şi fost convocată la Ministerul Agriculturii, alături de alte asociaţii de profil. Care a fost motivul?

Laurenţiu Baciu: A fost iniţiativa Ministerului Agriculturii, ca la început de an, şi pot remarca că este pentru prima dată când se face aşa ceva, să stea de vorbă cu toate asociaţiile profesionale şi să se informeze în legătură cu ceea ce se întâmplă în realitate cu acest domeniu de activitate căruia noi îi spunem agricultură.

Ce aţi discutat mai exact?

Practic, LAPAR s-a prezentat la Ministerul Agriculturii cu un material scris în care erau cuprinse 22 de propuneri privind crearea unor noi măsuri juridice, modificarea unor acte normative şi emiterea unora noi. Mai mult, în document sunt prevăzute şi anumite acţiuni şi soluţii concrete în ceea ce priveşte colectarea de taxe şi impozite din anumite sectoare ale agriculturii care până acum, din acest punct de vedere, au fost protejate.

Care a fost reacţia celor de la Ministerul Agriculturii?

Cei de la MADR, cel puţin la prima vedere, s-au pronunţat că toate propunerile sunt pertinente, unele menite să-i ajute în activitatea lor şi care pot contribui la procesul de producţie din agricultură.

Din ce ne spuneţi dumneavoastră, răspunsul oficialilor guveramentali pare a fi... o abureală.

Sunt cunoscut în ţară, sunt mai greu de aburit pentru că vin dintr-un domeniu pe care am pretenţia că-l stăpânesc; vin din realitate. De multe ori, prezenţa mea la minister era direct din câmp, aşa că este mai greu să poată să mi se impună un lucru care n-ar fi real sau firesc. Poate şi de aceea cred că au existat acele divergenţe atâţia ani, divergenţe care, până la urmă, au constatat mai toţi (în special cei din opoziţia mea) că am dreptate, că asta este realitatea şi că trebuie să facem front comun şi unul, şi altul pentru bunul mers al activităţii din acest domeniu. Nu erau propuneri strict pentru LAPAR, nu erau propuneri pentru un grup de interese, ci erau propuneri care aveau un impact naţional şi care, într-o măsură sau alta, contribuiau la buna desfăşurare a acestei activităţi.

Am apelat la cuvântul „abureală“ pentru că acelor dezamăgiri cu care fermierii s-au confruntat de-a lungul anilor s-a alăturat şi promisiunea din toamnă privind achitarea subvenţiilor. Cum aţi perceput dumneavoastră această promisiune din toamnă şi cum o vedeţi în ianuarie 2015?

Nu am crezut în acele promisiuni. Le-am luat drept promisiuni electorale, cunoscând situaţia în care se află România, potenţialul şi vistieria ţării la acea oră. Credeţi-mă, nu am luat-o ca pe un lucru serios. Este adevărat că (politicienii - n.r.) au afirmat la vremea aceea că toate subvenţiile se vor plăti ca niciodată, anticipat, până la un anumit termen, benefic acelei declaraţii politice. Noi nu am crezut, ţinând cont de faptul că (şi ştim asta din 2007) este un timp care se scurge de la 16 decembrie şi până la 30 iunie, perioadă necesară efectuării acestor plăţi. Or, ştiind care sunt golurile din buget, efortul era prea mare pentru a face plăţile la timp. Nu ne-am îmbătat niciodată cu apă rece. Dacă este să ne gândim la interesul naţional, la interesul poporului, acele afirmaţii au fost făcute iresponsabil, ducând, după cum se vede, la crearea unor mari probleme în desfăşurarea activităţii economice.

Coordonatorul ringului de cereale din cadrul Bursei Române de Mărfuri (BRM), Bogdan Iliescu, previziona majorări ale preţului grâului pe fondul embargoului la export impus de Rusia, al războiului euro-dolar, respectiv al jocurilor şi înţelegerilor făcute de traderi şi multinaţionale la Marea Neagră.

Bogdan Iliescu are dreptate cu privire la piaţa cerealelor, la ce se întâmplă cu acei traderi şi multinaţionale, entităţi care nu au nimic în comun cu interesul dezvoltării economiei româneşti şi unde, practic, zburdă în linişte. Cred că România este singura ţară unde (traderii şi multinaţionalele - n.r.) fac ce vor, pentru că aceleaşi firme care acţionează pe întreaga piaţă europeană în alte ţări nu-şi permit să facă aşa ceva. Ba mai mult, se confruntă chiar şi cu anumite restricţii din partea guvernelor respective, lucru pe care la noi în ţară l-am solicitat, dar nimeni nu s-a sesizat. S-a vorbit chiar şi de anumite drepturi ale acestor entităţi economice, drepturi pe care, în fapt, numai în România le au. În ceea ce priveşte influenţa Rusiei, cel puţin în ultimii doi ani aceasta a fost un bau-bau menit a fi servit producătorilor români din sectorul agroalimentar, de a-i atrage în cursă, astfel încât traderii să-şi facă businessul gras, o sperietoare bazată pe naivitatea şi pe lipsa de educaţie a agricultorului român. Mai mult, s-a speculat neputinţa agricultorilor români de a avea spaţii de depozitare şi de a fi capitalizaţi. Sunt lucruri faţă de care, din păcate, oficialităţile statului au stat cu mâinile încrucişate şi către care au privit lejer, fără să le pese. Să nu-mi spuneţi dumneavoastră că traderii n-ar putea fi îngrădiţi în vreun fel.

Din ce ne spuneţi, traderii de cereale şi multinaţionalele din sector par a genera profituri majore în România. Aţi încercat să găsiţi metode de contracarare a efectelor generate de acţiunile acestora prin măsuri adiacente, gen prime la export?

Nu demult, mă aflam într-o discuţie la Ministerul Agriculturii şi venisem cu propunerea, despre care pot spune că-mi aparţine, să fie instituită o cotă de impozitare aplicată exportului de materie primă şi, bineînţeles, în contrapartidă să fie acordată o primă la comerţul peste graniţă pentru produsele procesate. Astfel, cel puţin la prima vedere, creezi un disponibil bănesc care să poată circula în România şi nişte locuri de muncă de care cetăţenii să beneficieze. Pe cei de la minister i-am văzut însă cam sceptici la propunere. Vom încerca să facem demersuri şi la alte niveluri, inclusiv la premier. Poate că aşa vom găsi înţelegere, poate aşa va fi cineva interesat în ţara asta, aşa cum se întâmplă şi în Germania, în Franţa, în Italia, ca traderii să respecte anumite reguli; nu le respectă, să fie scoşi de pe piaţă de către stat. Acesta din urmă ar trebui să fie direct interesat ca marfa să se ruleze la o anumită valoare, de preferat cât mai mare. Şi asta pentru că din ea îşi trage partea de impozite. Nu poţi rămâne nepăsător, să nu te intereseze ce se întâmplă cu un segment al economiei naţionale în care este implicată 40% din populaţia României. De când sunt în munca asta, am avut foarte multe contacte cu cei direct interesaţi să cumpere grâu din România şi vă pot da exemplul reprezentantului unei ţări terţe care a precizat că, dacă urcă preţul grâului mai sus de 180 de euro tona (cât era în perioada aceea), ar fi dispuşi să plătească pentru el chiar şi 400 de euro, întrucât cetăţenilor statului respectiv le place grâul românesc.

Credeţi că o nouă guvernare va duce la o îmbunătăţire a situaţiei din agricultură?

Nu ştiu dacă schimbarea unei garnituri guvernamentale, oricare ar fi culoarea ei, rezolvă o problemă. Până când nu se va înţelege că managementul trebuie făcut de către profesionişti, vom merge din rău în mai rău. Până când nu se va conştientiza că nu trebuie neapărat să pui un om pe un post de conducere doar că este primul la rând. Acum trebuie angajaţi profesionişti. N-aş vrea să deranjez pe nimeni şi nu vreau să mă apropii de unii sau alţii, dar putem vorbi de profesionalism într-o meserie când se depăşeşte vârsta de 45 de ani. Din păcate, în foarte multe ministere găseşti oameni care n-au condus doi subalterni în viaţa lor.

Care este situaţia actuală a fermierilor români?

În prezent, majoritatea agricultorilor sunt în ferme, îşi fac planurile pentru 2015, întocmesc necesarul de inputuri şi, începând din luna februarie, încetul cu încetul, începând din sudul ţării spre nord (zonă în care se ajunge spre luna aprilie, este diferenţă de o lună şi ceva), ei încearcă să-şi reia ciclul de producţie aferent noului an agricol. Din păcate, cu toate eforturile depuse şi cheltuielile făcute de către aceştia, foarte mulţi trăiesc în prezent o situaţie mai deosebită, în rău, din păcate. Ei nu şi-au putut acoperi cheltuielile din cauza acelor preţuri mici la materiile prime practicate de către traderi.

În medie, cu cât au vândut producătorii agricoli propria producţie cerealieră obţinută în 2014?

Fermierii au vândut la preţuri mai mici decât în 2004. În acel an, preţul la grâu era de 0,60 lei şi preţul la porumb, similiar. În 2014, după 10 ani, preţul grâului a început cu 0,55 lei, iar preţul porumbului a ajuns după trei luni la 0,55 bani.

În vara asta, după recoltat, cât previzionaţi că vor primi fermierii pentru producţia lor cerealieră?

Nu ştiu ce se va întâmpla în vara asta. Ce ştiu însă din teren este că vor fi culturi la care se vor mări preţurile. Cum vrei dumneata să meargă ceva bine când preţul ţi-l formează traderul?

Ionel VĂDUVA