Prevenirea si combaterea integrata a daunatorilor in legumicultura

Eficienţa acţiunilor de combatere şi implicit diminuare a pierderilor de producţie cauzate de agenţi patogeni şi dăunători la culturile de legume sunt condiţionate, după cum arată M. Costache şi T. Roman, 2001, de aplicarea unui complex de măsuri şi mijloace de prevenire şi combatere a atacurilor, care pot fi de natură agrofitotehnică, fizică, chimică şi biologică (combaterea integrată).

---

Măsurile şi mijloacele agrotehnice de prevenire şi combatere încep cuuna dintre verigile importante aletehnologiei de cultivare, care este rotaţia culturilor. Pentru fiecare cultură în parte, se vor respecta cu stricteţe speciile premergătoare recomandate în tehnologiile de cultivare specifice fiecărei specii legumicole, cu o menţiune extrem de importantă: speciile de legume înrudite sistematic (tomate, ardei, pătlăgele vinete, castraveţi, pepeni, dovlecei, dovleci), care sunt atacate de agenţi patogeni şi dăunători comuni, nu vor reveni pe aceleaşi suprafeţe mai devreme de 3-4 ani. Cultivarea soiurilor şi a hibrizilor rezistenţi/toleranţi la atacul agenţilor patogeni şi al dăunătorilor constituie o măsură obligatorie, deoarece permite reducerea numărului de tratamente din timpul perioadei de vegetaţie, contribuind, implicit, la diminuarea consumului de pesticide şi a poluării legumelor şi a mediului înconjurător cu reziduuri toxice.

O mare importanţă prezintă şi amplasarea culturilor în cadrul unor asolamente bine stabilite de către specialiştii legumicultori. Culturile de tomate, castraveţi şi fasole, semănate pe suprafeţe mari, se vor amplasa în culise ale culturii de porumb, perpendicular pe direcţia vântului dominant. Se previne astfel răspândirea bacteriozelor care apar în focare şi a virusurilor transmisibile prin intermediul afidelor (dăunători extrem de periculoşi pentru cultura legumelor).

Pentru obţinerea de producţii eficiente financiar, este necesară o nutriţie echilibrată, realizată printr-o fertilizare raţională cu principalele elemente nutritive, pe baza cartării agrochimice şi a cerinţelor plantelor, corespunzătoare fenofazelor, ceea ce conferă acestora o rezistenţă sporită la atacul agenţilor patogeni. Deficitul de azot sensibilizează plantele, în timp ce excesul (fără a atinge niveluri de toxicitate) favorizează creşterea luxuriantă a foliajului şi împiedică aerisirea normală a culturilor, creându-se astfel un microclimat optim apariţiei şi extinderii atacului agenţilor patogeni şi al dăunătorilor. În acelaşi timp, o atenţie deosebită trebuie acordată fertilizării cu potasiu, al cărui rol în creşterea rezistenţei plantelor la agenţi patogeni este bine cunoscut. Azotatul de amoniu şi superfosfatul au acţiune nocivă asupra larvelor din primele vârste ale dăunătorului Agriotes spp.

Irigarea culturilor de legume se face pe rigole sau prin picurare. Dacă acest lucru nu este posibil, irigarea prin aspersiune se va efectua în timpul zilei, astfel încât, la lăsarea serii, foliajul plantelor să fie zvântat. Este interzisă irigarea prin aspersiune în toiul nopţii, în special la culturile de tomate, castraveţi, pepeni galbeni şi ceapă, pentru prevenirea apariţiei atacului de mană. Irigarea prin aspersiune favorizează apariţia şi evoluţia atacului majorităţii agenţilor patogeni în culturile de legume. Irigarea prin aspersiune este recomandată în special pe terenurile infectate cu agenţii patogeni de sol (Fusarium oxysporum, Verticillium dahliae, Phytophthora parasitica etc.), cunoscut fiind faptul că prin irigarea pe rigole se favorizează răspândirea atacului de la o plantă la alta.

O secvenţă agrotehnică deosebit de eficace în lupta împotriva agenţilor patogeni şi a dăunătorilor o reprezintă efectuarea praşilelor mecanizate şi/sau manuale, prin care se asigură distrugerea buruienilor, dintre care unele sunt gazdă pentru diferiţi agenţi patogeni (virusul mozaicului castraveţilor, Fusarium oxysporum, Verticillium dahliae etc.) şi dăunători, contribuind la diminuarea populaţiilor unor specii de importanţă economică (Leptinotarsa decemlineata, Agriotes spp., Gryllotalpa gryllotapa, Melolontha melolontha, Mamestra spp.).

De asemenea, prin igiena culturală se îndepărtează periodic din cultură plantele puternic atacate de agenţi patogeni (Fusarium oxysporum, Verticillium dahliae) şi dăunători (Tetranychus urticae), care contribuie la diminuarea surselor de infecţie şi infestare.

După defrişarea culturilor, resturile vegetale provenind de la culturile puternic atacate de agenţii patogeni (Fusarium oxysporum, Verticillium dahliae, Sclerotinia sclerotiorum, Botrytis cinerea, Phytophthora infestans, Pseudoperonospora cubensis) şi dăunători (Tetranychus urticae, Polyphagotarsonemus latus, Ditylenchus dipsaci etc.) vor fi strânse şi distruse prin ardere. Încorporarea acestora contribuie la amplificarea potenţialului infecţios al solului, deoarece spre sfârşitul perioadei de vegetaţie, în plantele bolnave, agenţii patogeni şi dăunătorii produc diferite forme de rezistenţă, care pot să persiste în sol timp îndelungat, respectiv: clamidospori, microscleroţi, scleroţi, miceliu de rezistenţă, oospori, chişti.

Prin arătura adâncă de toamnă se asigură încorporarea la adâncime mare a resturilor vegetale rămase la suprafaţa solului din defrişare şi contribuie la diminuarea rezervei biologice, reprezentată de diferite stadii de dezvoltare a dăunătorilor: Agrotes spp., Gryllotalpa gryllotalpa, Leptinotarsa decemlineata, Delia platura, Triphs tabaci etc.

Măsurile şi mijloacele fizice privind tratarea termică se fac numai în unităţi specializate. Prin tratament termic uscat (aer cald), seminţele de legume pot fi eliberate de virusuri şi de toate speciile de bacterii şi ciuperci, iar prin tratament termic umed (apă caldă), de majoritatea speciilor de bacterii şi ciuperci. Amestecul pentru produs răsadul poate fi dezinfectat cu vapori supraîncălziţi, timp de o oră, la 70-80 de grade Celsius; prin această metodă se combat: virusul mozaicului tutunului, bacteriile şi ciupercile de sol, insectele, nematozii şi seminţele de buruieni.

Măsurile şi mijloacele chimice conduc la protejarea faţă de atacul agenţilor patogeni de sol (Phytium debaruanum, Phytophthora parasitica, Rhizoctonia solani, Fusariun spp.), a seminţelor de legume, prin tratarea chimică înainte de semănat (inclusiv sămânţa tratată termic). Alegerea produselor pentru tratamente în timpul perioadei de vegetaţie se face în funcţie de agenţii patogeni şi dăunătorii prezenţi în culturi, spectrul de acţiune al pesticidelor şi sortimentul existent.

Combaterea simultană a agenţilor patogeni sau în complex a agenţilor patogeni şi a dăunătorilor se poate realiza prin utilizarea amestecurilor de pesticide (fungicid + fungicid sau fungicid + insecticid-acaricid). Un loc aparte îl ocupă pesticidele selective pentru fauna utilă de paraziţi şi prădători (duşmani naturali ai dăunătorilor). În ceea ce priveşte momentul de aplicare al tratamentelor, acestea se efectuează după cum urmează:

• la indicaţia staţiilor de prognoză şi avertizare şi a sistemelor Agroexpert din cadrul Direcţiilor Fitosanitare (din fiecare judeţ) pentru mana tomatelor (Phytophthora infestans), septorioza tomatelor (Septoria lycopersici), antracnoza fasolei (Colletotruchum lindemuthianum), mana cepei (Peronospora destructor), musca cepei (delia antiquq), musca verzei (Delia brassicae), buha verzei (Mamestra brassicae), fluturele alb al verzei (Pieris brassicae), gândacul din Colorado (Leptinotarsa decemlineata), musca usturoiului (Suillialurida), gărgăriţa mazării (Bruchus pisorum) şi gărgăriţa fasolei (Acanthoscelides obtectus);

• în funcţie de PEDP (pragul economic de dăunare a populărilor), pentru omida fructelor (Helicoverpa armigera) şi gândacul din Colorado (Leptinotarsa decemlineata);

• când se întrunesc condiţiile necesare pentru producerea infecţiilor pentru alternarioză (Alternaria spp.), putregaiul cenuşiu (Botrytis spp.), antracnoza (Colletotrichum spp.), rizoctonioza (Thyzoctonia solani) şi mana castraveţilor şi pepenilor galbeni (Pseudoperonospora cubensis);

• la semnalarea atacului, împotriva bacteriozelor (Xanthomonas spp., Pseudomonas spp.), a ciupercilor care produc făinări (Leveillula taurica, Spaerotheca fuliginea, Erusiphe cichpracearum, Erysiphe umbrlliferarum, Erysiphe betae), a pătării cafenii (Cladosporium spp.), a putregaiului alb (Sclerotinia spp.) sau la începutul infestării pentru majoritatea dăunătorilor;

• preventiv, pentru agenţii patogeni din sol care produc căderea răsadului (Phythium debaryanum, Phytophthora parasitica, Rhizoctonia solani), fuzarioză (Fusarium oxysporum, Fusarium solani), verticilioză (Verticillium dahliae), dăunători de sol (Gryllotalpa gryllotalpa, Agruotes spp.) şi păianjenul lat (Polyphagotarsonemus latus). Pentru combaterea agenţilor patogeni, prin măsuri şi mijloace biologice, se folosesc mai nou şi mai frecvent două metode: preimunizare cu suşe avirulente sau slab virulente şi antagonismul microbian. Extinderea acestor metode de combatere pe suprafeţe mari prezintă însă încă numeroase dificultăţi.

Populaţiile principalilor dăunători din culturile de legume sunt diminuate numeric de către fauna utilă de paraziţi şi dăunători. Astfel, dintre paraziţi se remarcă prin eficienţă: Aphidium matricariae, Praon spp., Trychogramma spp., Diaeretiella rapae, Encarsia formosa, iar dintre prădători: Aphidoletes aphidimyza, Crysopa spp., Adonia variegata, Adalia bipunctata, Coccinella septempunctata, Propilea quartordecim-punctata, Epistrophe balteata, Syrphus spp., Phytoseiulus persimilis, Calosoma sycophanta etc. Pentru unii dintre aceştia s-au elaborat tehnologii de creştere, stocare şi lansare în culturi (Trychogramma spp., Encarsia formosa, Coccinella septempunctata, Phytoseiulus permisilis etc.).

Victor VĂTĂMANU