Primavara revenirii noastre

Când cocorii umbresc cerul, când rândunelele revenite din pribegie în triluri prelungi îşi manifestă bucuria regăsirii cuibului în care îşi perpetuează specia, când solitarul cuc cântă într-un brăduţ de se-aude-n Rădăuţi, cum cu patos ne încântă marele rapsod şi culegător de folclor Grigore Leşe, este vremea însămânţărilor de primăvară.

---

În fiecare etapă importantă a unui an agricol considerăm necesar să facem o amplă documentare în ţară. Aflăm astfel nemijlocit starea agriculturii, dar şi ingrijorările acelora care ne asigură, prin munca lor, o mare parte din necesarul vieţii.

Anul trecut, în septembrie-octombrie, agricultorii erau ingrijoraţi că, din cauza secetei prelungite, nu puteau înfiinţa culturile de toamnă programate. În acest context, revenim la o mai veche preocupare. Am reîntalnit, într-o deplasare, multe sisteme de irigaţii nefuncţionale în Oltenia, Bărăgan şi Dobrogea, cu staţii de pompare şi liniile electrice aferente devalizate. Oare ce pornire diabolică te poate impinge să sfărâmi cu ciocanul betonul acestor importante investiţii pentru a recupera ceva fier vechi?! Şi asta se întâmplă sub ochii noştri, de 22 de ani, timp în care fermierii tânjesc după asigurarea apei la rădăcina plantelor.

Paradoxal, deşi în tot acest interval s-au pompat în sectorul îmbunătăţirilor funciare sume impresionante, starea acestuia este jalnică. Se tot vorbeşte despre finalizarea Canalului Siret- Bărăgan sau Bucureşti-Dunăre, potenţiale surse de apă pentru principala zonă agricolă a ţării, însă deocamdată suntem la stadiul de dorinţă, intrucat Compania Naţională de Îmbunătăţiri Funciare, pe de-o parte, se tot reorganizează, iar pe de altă parte deţine locul 6 în topul marilor datornici la bugetul de stat. Bine că responsabilii acestui domeniu sunt prosperi, dacă ne referim doar la declaraţiile lor de avere! În această primăvară deocamdată lucrurile se pare că au intrat pe făgaşul normal. Dumnezeu, în marea Lui bunătate, după o iarnă aprigă, a dat ploi pe întreg cuprinsul ţării.

Cotidian, pe toate arterele de circulaţie se întalnesc puzderie de maşini şi utilaje agricole, care mai de care mai sofisticate, ce au ca destinaţie câmpul, câmp pe care predomină verdele, negrul solelor recent lucrate şi tot mai rar bălăriile cu care ne obişnuisem în anii din urmă. Ne-am bucurat să întâlnim pe câmp în acest sezon mulţi tineri. Erau veniţi să-şi ajute părinţii, cu maşini încă înmatriculate în ţări străine, mânaţi de criza care bântuie şi Vestul, hotărâţi să-şi investească bruma de agoniseală în brazda strămoşească, întrucât au realizat că pămantul este inepuizabila noastră comoară.

Am avut ţiţei cât pentru toată Europa, care în mare parte a fost epuizat. Am avut numeroase zăcăminte de substanţe minerale solide, care sunt pe cale să devină istorie. Pământul ne-a asigurat o sursă de trai şi chiar o relativă independenţă. Sperăm că noul guvern, ce are ca filozofie şi o componentă socială, să sprijine în egală măsură furnicuţe precum IMM-urile (decimate, în mare parte, prin actualele reglementări fiscale, ce au o contribuţie de aproape 70% la PIB-ul ţării) şi agricultura, principalul motor apt să redreseze în termen scurt economia naţională. Sprijinul poate veni spre agricultorii adevaraţi atât din surse bugetare, cât mai ales din cele comunitare, dacă persoanele abilitate vor şti să negocieze profesional în cadrul PAC.

Simona MUNTEANU