Principalele boli ale culturilor de păioase

1/7/2021

Principalele boli ale culturilor de păioase

CULTURA DE GRÂU DE TOAMNĂ

Puccinia graminis - Rugina neagră a grâului

La început se formează pustule liniare de culoare neagră, care ulterior se unesc şi formează striuri longitudinale. Rugina neagră are drept gazdă intermediară plantele de Berberis şi Mahonia sp. Ciuperca rezistă peste iarnă sub formă de teleutospori. În primăvară aceştia produc spori (bazidiosporin) care infectează speciile de Berberis. În frunzele atacate se formează picnidiile şi apoi ecidiile. Ecidiosporii sunt cei care afectează plantele de grâu. Infecţiile următoare în cadrul lanurilor de grâu se fac prin uredospori. Către sfârşitul vegetaţiei grâului se formează teleutosporii şi ciclul se reia. Rugina neagră este o boală care produce pagube importante.
Puccinia recondita - Rugina brună a grâului

Simptomele caracteristice sunt reprezentate de insule verzi pe frunze, având cumulare de clorofilă în zonele din jurul uredopustulelor. La soiurile sensibile apar pe frunze pete clorotice şi timpul formării uredosporilor, iar pe cele hipersensibile se formează pete necrotice, fără uredospori. În a doua parte a vegetaţiei, pustulele alungite care conţin teleutospori se dezvoltă mai ales pe tulpini. Atacul de rugină brună este favorizat de ploi dese şi de curenţi de aer care împrăştie sporii. În condiţii favorabile de atac, acesta cuprinde treptat toate frunzele, ceea ce contribuie la apariţia fenomenului de şiştăvire şi la pierderi de recoltă.
Puccinia striiformis - Rugina galbenă a grâului

Simptomele ruginii galbene apar pe frunzele plantelor avansate în vegetaţie sub formă de pustule galbene-portocalii, aşezate în rânduri paralele. Epidemiile pornesc adesea de la plante individuale, de cele mai multe ori toamna. Simptomele evoluează încet în timpul iernii, uneori chiar lipsesc până primăvara devreme, când se observă în câmp focare cu plante infectate. Înainte de acest stadiu, uredopustulele galbene-portocalii sunt dificil de deosebit de cele produse de rugina brună. Pe frunzele tinere, leziunile de rugină galbenă tind să se mărească, luând forma unor benzi care pornesc de la leziunea sporulantă. Pe frunzele mature, pustulele sunt dispuse în mod evident în striuri, de unde şi denumirea de rugină striată. Infecţiile puternice determină clorozarea, apoi necrozarea frunzelor, iar în final, în situaţia în care vremea este călduroasă şi secetoasă, în lunile mai-iunie, uscarea plantelor. În cazul atacurilor severe, poate fi infectat şi spicul, formându-se mase mari de spori între bob şi glume. La sfârşitul perioadei de vegetaţie, se formează uneori în teleutopustule, teliospori (spori secundari de culoare neagră).
Septoria tritici - Septorioza grâului

Simptomele pot fi vizibile foarte timpuriu în vegetaţie. Pe plantulele tinere de grâu se pot observa, din toamnă, dar şi în timpul iernii, pete apoase pe frunzele bazale, care se brunifică şi apoi se necrozează. Acestea conţin picnidii negre, vizibile, caracteristice ciupercii Septoria tritici. Picnidiile sunt deosebit de frecvente pe frunzele moarte în timpul iernii. Pe plantele mature petele sunt brune, delimitate uneori cu nervuri, ceea ce le imprimă o formă rectangulară. Odată cu evoluţia bolii, picnidiile negre devin mai vizibile pe leziuni. Petele se pot uni, determinând apariţia unor suprafeţe mari de ţesut necrozat, de culoare maro. În România, septoriozele sunt printre cele mai frecvente boli ale graului, iar dintre septorioze, Septoria tritici produce cele mai mari epidemii.
Tilletia spp. - Mălura comună a grâului

Plantele atacate sunt mai greu de depistat înainte de apropierea de maturitate. În acest stadiu spicele sunt mai zburlite, au o culoare brună, iar aristele se rup mai uşor. Spicele bolnave apar mai devreme decât cele sănătoase, sunt de culoare verde-albăstrui, iar la maturitate au o poziţie erectă. Boabele se sfărâmă uşor, eliberează o pulbere şi au un miros de peşte alterat. Endospermul boabelor este înlocuit cu masa pulverulentă formată din sporii ciupercii. Boabele afectate sunt mai mici, rotunjite, de culoare brun-cenuşie, mai uşoare decât cele sănătoase şi cu şanţul ventral mai puţin pronunţat.

Erysiphe graminis f.sp. tritici - Făinarea grâului

Simptomele de făinare pot fi observate pe frunze, tulpini şi spice, cel mai frecvent infectate fiind frunzele. Este o ciupercă ectoparazitară al cărei miceliu se dezvoltă la suprafaţa organelor atacate, provocând leziuni pe toate organele verzi ale plantei. În mod obişnuit apar pustule albicioase care produc o masă de spori, cu aspect caracteristic, albicios. Ulterior, acestea devin cenuşii sau brune. Spre sfârşitul vegetaţiei, în pustulele prăfoase se formează cleistoteciile. Culturile de grâu de toamnă semănate timpuriu sunt cu precădere atacate din cauza faptului că există frecvent condiţii favorabile infecţiilor. Fertilizarea cu azot în exces favorizează apariţia şi dezvoltarea puternică a bolii. De asemenea, densitatea mare de semănat este un alt factor favorizant al atacului de făinare. La soiurile sensibile, pagubele pot fi mai mari (până la 20%), combaterea timpurie fiind extrem de importantă.
Fusarium spp. - Fuzarioza tulpinilor şi arsura spicelor la grâu

Mai multe specii de Fusarium atacă cerealele. Aceste specii formează un complex de boli ale seminţelor, plantulelor şi ale plantelor mature. Alte specii produc o gamă de simptome, incluzând leziuni brune la baza tulpinii, adesea limitată la exteriorul tecii. Leziunile produse de Fusarium apar prima dată pe teaca frunzelor, la baza tulpinii şi la locul de apariţie a rădăcinilor embrionare. Infecţia „urcă“ apoi pe teacă, producând striuri lungi, de culoare brun-închis la baza tulpinii. Un simptom foarte comun este cel al colorării în brun a nodurilor inferioare. Pe plantele mature, infecţiile cu Fusarium pot produce un putregai al bazei tulpinii.
CULTURA DE ORZ Erysiphe graminis f.sp. hordei - Făinarea orzului

Simptomele de făinare pot fi observate pe frunze, tulpini şi spice, cele mai frecvent infectate fiind frunzele. În mod obişnuit apar pustule albicioase, care produc o masă de spori, cu aspect caracteristic, albicios. Ulterior, acestea devin cenuşii sau brune. Spre sfârşitul vegetaţiei, în pustulele prăfoase se formează cleistotecile.
Helminthosporium teres - Pătarea reticulară a orzului

Infecţia tinerelor plantule produce, în prima fază, simptome asemănătoare sfâşierii frunzelor. Prima frunză prezintă adesea o singură dungă galbenă, care la început este mică, de 1 mm lungime şi se extinde pe întreaga lungime a acesteia. Frunzele infectate de sporii diseminaţi de picăturile de apă prezintă pete tipice, scurte, brune sau pete cu o reţea de linii negricioase, dispuse neregulat. Boala tinde să producă simptome sub formă de benzi sau reţea, distincte. Mai există un alt simptom, mai puţin întâlnit, în care petele sunt ovale. Frunzele atacate se îngălbenesc, mai ales în cazul unui atac sever. Glumele şi aristele pot fi, de asemenea, afectate, prezentând pete brun-negricioase, liniare. Atacul poate fi observat uneori şi pe spic, boabele având embrionul colorat în galben-brun şi o facultate generativă redusă.
Rhynchosporium secalis - Arsura frunzelor de orz

Patogenul produce leziuni rugoase pe frunze, pe tecile frunzelor şi pe spice. Simptomele apar iniţial sub formă de leziuni ovoidale, verde deschis. Ulterior, petele prezintă un contur brun închis şi un centru verde deschis sau brun deschis. Adesea leziunile se unesc, formând pete mari, în jurul cărora ţesutul foliar se îngălbeneşte. Infecţiile apar, de regulă, la subsoara frunzelor, producând cloroze şi în cele din urmă moartea acestora.
Ustilago nuda - Tăciunele zburător al orzului

Întregul spic, cu excepţia rahisului, este transformat într-o masă de spori. Spicele atacate ies mai devreme din burduf, limbul ultimei frunze devine clorotic, aristele sunt fragile şi cad odată cu terminarea formării sporilor.

Victor VĂTĂMANU

0 Comments

articole

Principalele boli ale culturilor de păioase

Leave a Reply.

NEWSLETTER

SERVICII

PARTENERI

CONTACT