Principalele boli la culturile de floarea-soarelui şi rapiţă

Principalele boli la culturile de floarea-soarelui şi rapiţă

Cultura de floarea-soarelui 

Alternaria helianthi - Alternarioza florii-soarelui 

Alternaria helianthi produce puncte de culoare maro închis pe frunze, tulpină şi calatidiu. Aceste puncte au o formă sau dimensiune bine definită, având un contur foarte închis şi un centru de culoare cenuşie. Leziunile sunt la început puncte de culoare închisă, care apoi se extind, luând forma unei dungi înguste. Leziunile de pe tulpini sunt distribuite aleatoriu şi nu sunt asociate punctului de fixare al peţiolului de frunză. Aceste leziuni fuzionează de cele mai multe ori formând zone de culoare neagră, iar în final provoacă ruperea tulpinii şi moartea prematură a plantei. Leziunile de culoare brună se pot forma şi pe calatidiu, însă, până în prezent, Alternaria helianthi nu a provocat putrezirea calatidiului.

Botrytis cinerea - Putregaiul cenuşiu al florii-soarelui

Dacă patogenul a fost prezent pe seminţe, plantele tinere se decolorează, se înmoaie şi putrezesc. Pe tulpina plantei, patogenul formează conidiofori şi conidii sub formă de zone cenuşii verzui cu aspect prăfos. Cel mai păgubitor atac este cel pe calatidii. Conidiile infectează florile tubuloase, iar receptaculul va fi acoperit de miceliu pe ambele părţi ale calatidiului, determinând pierderea seminţelor. Dacă atacul are loc la maturitatea seminţelor, scleroţii formaţi vor adera pe suprafaţa seminţelor şi vor asigura inoculul pentru anul următor.

Phoma oleracea - Pătarea neagră a tulpinilor de floarea-soarelui

Phoma provoacă simptome pe toate organele plantei, sub formă de pete negre. Pe tulpină, simptomele sunt vizibile pe partea inferioară şi mediană, în special în punctele de fixare a peţiolului, la fel ca în cazul infestării cu Diaporthe helianthi. Petele sunt de dimensiuni mari, de culoare neagră şi înconjoară tulpina ca un manşon la baza acestuia. Măduva se brunifică şi se usucă. În dreptul petelor, tulpina afectată se poate rupe din cauza vânturilor. De asemenea, atacul pe pedunculul calatidiului poate provoca ruperea acestuia şi uscarea seminţelor, iar atacul pe calatidiu determină distrugerea acestuia.

Phomopsis (Diaporthe) helianthi - pătarea brună-cenuşie a tulpinilor de floarea-soarelui

Pete caracteristice pe frunze şi tulpină, de culoare brun închis, care apar pe faţă interioară a frunzei. Toxina eliminată de patogen pătrunde şi în nervuri, acestea căpătând culoarea brună. Limbul frunzei se poate necroza complet. Leziunile de pe frunze apar sub forma unor zone distruse, mărginite de nervurile principale, de unde ciuperca se răspândeşte în tulpina prin peţioli. Pe ţesuturile infectate se formează picnidii de culoare neagră, asigurând supravieţuirea şi propagarea patogenului în anul următor. În funcţie de intensitatea atacului şi de condiţiile climatice, plantele se pot usca complet, rezultând mari pagube.

Plasmopara helianthi (halstedii) - mana florii-soarelui

Patogenul poate cauza trei simptone principale în cultura de floarea-soarelui, în funcţie de stadiul în care este infectată cultura:

• dacă plantele sunt infectate imediat după răsărire, plăntuţele infestate au o pată de culoare verde-pal sau gălbuie ce se răspândeşte din nervura principală a frunzei. Creşterea stagnează, apoi plantele mor;
• când infecţia are loc în stadiul de două frunze adevărate, planta rămâne pitică (fenomenul de nanism), sub formă de rozetă, şi nu mai formează calatidiu;
• dacă infecţia are loc într-un stadiu mai avansat de creştere, plantele vor rămâne cu o talie redusă, cu internoduri scurte şi cu frunze deformate şi vor apărea pete unghiulare pe suprafaţa lor.

În condiţii de umezeală, partea inferioară a petelor este acoperită de micelii albe şi spori. La înflorire, plantele infestate pot fi pitice, calatidiile pot avea dimensiuni normale, dar conţin seminţe goale.

Puccinia helianthi - rugina florii-soarelui

Pe partea superioară a frunzelor apar pete galben-portocalii, iar pe partea inferioară apar pustule pulverulente brun-riginii, apoi pete mici pulverulente de culoare brun-închis (teleutosporii). În cazul unui atac puternic, are loc îmbătrânirea rapidă a frunzelor şi chiar uscarea completă a plantelor.

Sclerotinia sclerotiorum - putregaiul alb al florii-soarelui

La floarea-soarelui, ofilirea, putrezirea bazei tulpinii şi a calatidiului sunt simptome diferite provocate de acelaşi patogen. La plantele tinere, apar pete umede de culoare brună la baza tulpinii, care se înmoaie şi putrezeşte. Plantele prezintă semne de ofilire, urmate rapid de moartea plantei. Leziunile pot, de asemenea, să apară pe frunze, dar nu se răspândesc decât dacă beneficiază de condiţii favorabile.

Cu cât planta este infectată mai repede, cu atât simptomele sunt mai grave şi se dezvoltă mai puţine seminţe. Rădăcina aflată în putrefacţie şi leziunile umede sunt frecvent acoperite de miceliu alb, vizibil la baza tulpinii. Leziunile se extind de la vârful rădăcinii spre partea superioară a plantei, tulpinile plantelor bolnave se sfâşie, iar fibrele capătă o culoare galben-pai. În partea a doua a perioadei de vegetaţie pot fi infectate şi calatidiile, după care infecţia se poate extinde printre seminţe. Apar iniţial pete decolorate la punctul de inserţie al receptaculului pe tulpină, apoi leziuni pe partea dorsală a calatidiului şi, în cele din urmă, miceliu de culoare albă pe seminţe. Ţesuturile se înmoaie, iar calatidiul poate fi complet distrus.

Cultura de rapiţă

Alternaria brassicae - alternarioza rapiţei 
​
Simptomele pe cotiledoane sunt pete mici, brune şi rotunde (0,5-1,0 mm). Pe frunze se formează pete negre, ascuţite. Petele se măresc şi sunt adesea înconjurate de un halou de culoare galbenă. Zonele de atac la lăstarii principali şi secundari şi la ramificaţiile frunzelor sunt lunguieţe (1-5 mm), puternic delimitate, de culoare neagră sau cenuşiu deschis, cu bordură neagră. Pe silicve apar pete punctiforme de culoare neagră, înconjurate de zone cenuşii. Infecţiile apar de obicei în timpul primăverii şi verii, deşi infecţiile timpurii pot apărea şi toamna. Zonele de infecţie sporulează şi se răspândesc rapid în coronamentul plantei, astfel reduce foarte mult asimilarea substanţelor de sinteză plantei de cultură prin leziunile create. Silicvele atacate se deformează şi se deschid prematur, ducând la pierderi mari de recoltă.

Erysiphe cruciferum - fainarea cruciferelor 

Primele simptome pe plante atacate apar sub formă de pete circulare cu aspect de pâslă albă, caracteristica făinărilor, pe ambele feţe ale frunzei, pe tulpini şi silicve. Prin evoluţie, acestea devin pulverulente, din cauza formării fructificaţiilor ciupercii. Intensitatea atacului se reduce peste iarnă, însă plantele atacate toamna sunt primele care vor manifesta simptome în primăvară. Făinarea determină reducerea capacităţii de supravieţuire, reproducere, creştere şi abilitate competitivă a plantelor.

Phoma lingam - putregaiul negru al rapitei

Putregaiul negru este, în lumea întreagă, una dintre cele mai importante boli ale rapiţei. Primele simptome asupra frunzelor se manifestă încă din toamnă. Pe frunze apar pete galbene, puternic delimitate, cu centru gri deschis. Pe zona de gri deschis se văd puncte mici negre, reprezentate de picnidiile ciupercii. Petele de pe frunze se extind şi ţesutul se rupe. La un atac puternic, frunzele pot fi distruse încă dinainte de căderea iernii. Picnidiile apărute pe frunze formează sursa de infestare pentru atacul de pe colet, ducând la importante pierderi de recoltă. La colet apar infecţii încă din toamnă. Acestea devin vizibile mai ales prin pete mici, brun închis până la negru. Petele se pot extinde apoi în jurul nodurilor, cuprinzând apoi tulpină. Plantele se pot rupe din zona coletului. Simptomele sunt însă clare primăvara, când petele pot cuprinde toată tulpina în jurul coletului. Tulpinile atacate au un aspect brun închis, sunt casante şi noduroase. Aceste fenomene conduc rapid la frângerea tulpinilor.

Victor VĂTĂMANU