Probleme actuale ale graului de toamna

În condiţiile concrete ale României, sfârşitul lunii octombrie şi începutul de noiembrie, ca termen calendaristic, coincide cu încheierea lucrărilor de
însămânţare a cerealelor păioase (grâu, orz şi orzoaică de toamnă).

“Pentru a se face mare şi frumos, grâul este ca un copil care trebuie îngrijit”, spunea Romulus Paraschivoiu_

---

Făcând abstracţie de faptul că toamnele se deosebesc foarte mult unele de altele în ceea ce priveşte, în principal, temperatura şi umiditatea, după experienţele multianuale, apreciem că epoca optimă de semănat pentru orz şi orzoaica de toamnă este, în general, cuprinsă între 25 august şi 10 octombrie, iar pentru grâul de toamnă epoca optimă de semănat este, în general, cuprinsă între 1 şi 20 octombrie. Aşa cum este toamna, cu oscilaţii de temperatură relativ mari, când după o perioadă rece, suprapusă în mare parte peste momentul optim de însămânţare a celor trei culturi, ultima decadă a lunii octombrie, care coincide cu o perioadă relativ caldă, se încadrează însă în momentul favorabil pentru executarea acestor lucrări. În această situaţie, recomandăm accelerarea lucrărilor de însămânţare a grâului de toamnă. Evident, se poate semăna grâu şi în luna noiembrie, dar orice întârziere după această dată contribuie substanţial la diminuarea producţiilor obţinute. Considerând însă că semănatul este încheiat, că ne-am preocupat şi am folosit sămânţa din soiurile şi verigile biologice recomandate de specialiştii agronomi din zonă, că am tratat sămânţa cu substanţe chimice specifice împotriva bolilor criptogamice care se transmit prin sămânţă, nu trebuie să uităm niciodată că plantele, respectiv lanurile, începând de la răsărire, trebuie urmărite permanent până la recoltare. În această perioadă, în zilele călduroase şi însorite de toamnă, în ferestrele iernii, iar apoi la desprimăvărare şi în vară, în perioada creşterii intensive, plantele şi cerealele păioase reprezintă hrana pentru nenumăraţi dăunători şi agenţi patogeni, unii dintre ei foarte periculoşi, împotriva cărora trebuiesc luate măsuri de combatere. Dată fiind situaţia creată, de a nu putea urmări prin specialiştii agricoli toate cele câteva zeci de mii de parcele de orz şi orzoaică de toamnă şi grâu de toamnă, este recomandat să ne adresăm cu toată încrederea inspectorilor de specialitate de la centrele agricole din judeţe atunci când constatăm fenomene anormale în evoluţia lanurilor de cereale. Foarte frecvent putem întâlni culturi îngălbenite sau de un verde bolnăvicios nespecific, acolo unde avem deficienţe de fertilizare, unde s-a făcut o îngrăşare unilaterală, deci neechilibrată în elementele nutritive de bază. Această situaţie poate fi remediată, dar nu la întâmplare, ci numai după o urmărire atentă şi, eventual, după câteva analize chimice şi de laborator făcute asupra solului şi asupra plantelor. În multe situaţii întâlnim goluri în lanuri care pot avea diferite provenienţe: greşuri la semănat - şi în acest caz ele pot fi completate cu aceeaşi sămânţă, dacă nu este prea târziu, goluri determinate de efectul remanent al unor erbicide administrate anterior, situaţie în care nu se mai poate face nimic, sau vetre de plante dispărute, produse de rozătoare, situaţie în care trebuie intervenit imediat pentru combaterea lor cu momeli otrăvite, stropiri sau prăfuiri, după caz. Atragem atenţia că, în astfel de situaţii, sunt obligatorii măsurile pentru protejarea celorlalte animale inofensive, domestice sau sălbatice şi pentru oameni. În sfârşit, tot atât de important este să fie acordată o atenţie deosebită lanurilor în care păioasele acestei toamne au fost însămânţate după alte cereale, deoarece în afara bolilor specifice monoculturiii, în toamnele târzii, în ferestrele iernii şi primăvara, întâlnim foarte frecvent atacuri ale gândacului ghebos (Zabrus tenebrioides), care retează frunzele şi plăntuţele, trăgându-le în galerii, le suge sucul, pentru ca apoi să le elimine sub formă de smocuri. Prevenirea acestui atac se face prin evitarea monoculturii şi tratamentul seminţei cu substanţe specifice recomandate de către specialiştii Laboratorului Fitosanitar Judeţean. Dacă totuşi atacul apare, în general, el se propagă în vetre, lucru care se cere a fi depistat de timpuriu, pentru a putea lua imediat măsuri corespunzătoare de tratament, recomandate de specialistul agricol.

Victor VĂTĂMANU_