Probleme in domeniul cresterii de vaci de lapte

Cu puţin timp în urmă, am făcut o vizită în judeţul Bacău. Era imposibil să trecem prin zonă şi să nu stăm de vorbă cu domnul Eugen Popa, unul dintre cei mai mari fermieri, nu numai ai zonei, ci şi la nivel naţional, din domeniul creşterii de vaci de lapte. Am abordat probleme clasice pentru domeniu: asocierea, relaţionarea cu procesatorii şi formele de sprijin din partea statului.

---

„La noi, specific romanilor, suferim prea mult de nişte orgolii nejustificate şi pană nu picăm în genunchi nu ne dăm seama unde se greşeşte. Acesta este marele necaz în ceea ce priveşte formele de asociere, pentru că nici una nu funcţionează cum ar trebui. în legătură cu această temă, cred că ar trebui să se plece de la necesitatea organizării producătorilor de materii prime, dar să ajungem şi la modalitatea în care să dăm valoare economică prin inchiderea circuitului prin procesare proprie“, afirmă cu tristeţe Eugen Popa.

Cum credeţi că ar trebui abordată o formă de asociere pentru ca aceasta să fie viabilă şi de impact?

Cred că cel mai corect în asocierea şi infiinţarea unei organizaţii trebuie pornit de la puterea financiară a viitorilor membri, pentru că în Romania toate politicile care se fac nu duc la sprijinirea acestor forme de asociere. în aceste condiţii, toate eforturile care se fac aparţin 100% membrilor, iar pentru a se dezvolta şi organiza, în vederea inchiderii unui ciclu de producţie-procesaredesfacere, presupune ca aceşti membri să fie cu potenţial material puternic.

Acest punct de vedere îl vedeţi viabil doar pentru asocierea lucrativă sau cea profesională?

Dacă mă refer la o formă de asociere a crescătorilor de taurine, ar trebui ca intai să reuşim să organizăm posibilităţile de procesare a materiei prime, în primul rand a laptelui, apoi şi la procesarea cărnii. Eu fac parte din Holstein.Ro, în care membrii sunt suficient de mulţi, dar ce am reuşit să facem a fost cu efortul unor fermieri pe care cred ca pot să-i număr pe degetele de la două maini. Astfel, am reuşit să achiziţionăm un laborator de analize foarte performant, care ne este extrem de necesar în creşterea şi exploatarea taurinelor. Este de la sine inţeles că în fruntea unei astfel de forme asociative trebuie să existe un lider care să facă totul cu dăruire şi plăcere pentru a-i proteja pe toţi membrii, şi nu numai pe el insuşi. La Holstein.Ro este vorba de Caras Costel, care nu este agreat de unii membri. Aici se face o mare greşeală: suferim de prea multe orgolii şi nu reuşim să realizăm că de la orice semen de-al nostru trebuie să luăm părţile pozitive. Dar în momentul în care există un interes comun, trebuie să luăm de la cei interesaţi doar părţile pozitive şi să facem un tot unitar.

Incă de la primii paşi pe care i-am făcut, toate activităţile administrative nu au fost retribuite şi sunt membri ai asociaţiei care uită cat timp trebuie alocat pentru această activitate, mai ales că toţi avem ferme şi indatoriri în această direcţie. Iată că am ajuns ca acum să avem un personal executiv din care face parte un foarte bun profesionist în ale creşterii taurinelor, dl Gheorghe Neata. Incet, incet, facem paşi şi dorim ca prin eforturile noastre să achiziţionăm o fabrică de procesare a laptelui, astfel incat să inchidem circuitul de producţie.

Ce probleme întâmpinaţi cu procesarea laptelui?

Dacă vorbim de partea de procesare a laptelui, avem ceva probleme şi nu este deloc simplu. Am şi această activitate ataşată fermei, în care realizez toate produsele lactate, mai puţin unt şi caşcaval. Este o fabricuţă care are o capacitate mică, gandită pentru volumul de producţie al fermei şi care a fost făcută integral din surse proprii. Ca să fiu cinstit, nu procesarea este grea, ci partea de vanzare, pentru că fabrica are o capacitate de doar 5.000 de litri, iar ferma produce aproape 6.500.

Diferenţa o livrăm unui alt procesator din judeţ. Necazul cel mare este la compunerea unei pieţe de desfacere. Poate ca voi spune nişte cuvinte care vor deranja, dar sunt verificate în timp, şi anume că toate multinaţionalele procesatoare de lapte fac o serie de lucruri mai puţin plăcute, în detrimentul producţiei autohtone de lapte: se aduc foarte multe produse finite din alte ţări şi nu intotdeauna de cea mai bună calitate, se foloseşte foarte mult lapte praf în procesarea laptelui crud şi, mai mult sau mai puţin evident, toate unităţile de procesare s-au pus de acord, prin forma lor organizatorică, pentru a atribui un preţ sau o limită maximă litrului de lapte, undeva la 0,22-0,23 euro/litru, faţă de media europeană de 0,3-0,35 euro.

Mai există şi cazul în care procesatori autohtoni care procesează lapte romanesc se plang producătorilor de lapte de faptul că multinaţionalele folosesc acest sistem în detrimentul producţiei locale şi merg pană acolo incat vor să ne elimine total de pe piaţa produselor lactate. Acestea sunt lucruri grave, iar după modul în care funcţionează piaţa, credem că fenomenul este real. Mai am de punctat un lucru cu totul alarmant, faptul că în reţelele de magazine produsele autohtone reprezintă un procent foarte mic, comparativ cu produsele lactate aduse din alte ţări. Acest subiect l-am punctat la nivel naţional prin intermediul asociaţiei şi intenţionăm ca în perioada următoare să facem o notă cu toate problemele noastre, care să fie depusă la toate nivelurile guvernamentale. în ceea ce priveşte cota de lapte, cred că acest mecanism nu este stăpanit.

Poate o să fiţi surprinşi, dar nu cred că ar trebui să ne mai intereseze acest lucru, deoarece suferim o scădere drastică a efectivului de animale, ceea ce ne indreptăţeşte să nu ne ingrijorăm nici de satisfacerea cotei, nici de eliminarea ei. în plus, cred că este o problemă de proximitate a fermei faţă de procesator. Este altceva să ai fabrica la Braşov şi să vii să iei lapte din Moldova sau din zona Bucureştiului şi altceva să ai fabrica la caţiva kilometri de fermă. Acest lucru antrenează costuri care se transpun în preţul de la consumator şi asta ar putea fi diferenţa decisivă la raft. Avand în vedere acest sistem diabolic, sunt producători care acceptă să vandă lapte la un preţ de nimic numai să scape de el, pentru că este o marfă extrem de perisabilă.

Dacă este să vorbim de forme de sprijin pentru feremieri, cred că problema aceasta spinoasă stă în modul de distribuţie. Sunt de acord că nu trebuie să conteze mărimea fermei şi că aceleaşi drepturi trebuie să le aibă toţi fermierii, fie ca au 10 ha, fie ca au 40.000 ha. Ar trebui să fim cu toţi de acord că de aceste forme de sprijin trebuie să beneficieze doar cei care pun umărul la formarea bugetului de stat. Cu alte cuvinte, formele de sprijin ar trebui acordate doar plătitorilor de taxe şi impozite. Cred că ar trebui specificat clar un nivel minim de suprafaţă pană la care se poate acorda sprijinul financiar sau un număr de animale, dacă ne referim la sprijinul pentru pasăre/porc/vită/oaie, iar dacă vreau să-l sprijin pe cel cu o vacă sau pe cel cu 10 porci să găsesc o altă formă de ajutor social. în toate aceste cazuri, condiţia necesară este ca toţi să fie plătitori de taxe şi impozite. în condiţiile actuale, consider că se intamplă un fel de aruncat al banilor pe fereastră.

Toţi trebuie să inţeleagă că bugetul statului, indiferent de stat, nu poate susţine pe cineva care nu vine cu nimic la acel mecanism. Sunt fermieri care spun că statul nu dă şi nu face nimic, dar este nedrept acest lucru atat timp cat noi nu venim cu ceva la bugetul statului. După această scurtă intrevedere cu distinsul domn, stau şi mă intreb, retoric mai mult, ce ne facem dacă nu avem „bătrani”?

Valentin BLĂNARU