Problemele solurilor acide

DR. EFTENE MARIUS LAURENȚIU,
product manager TimacAgro România

Având în vedere că în România avem aproape 4 milioane de hectare de soluri acide, problemele pe care le ridică aciditatea solului fermierilor (nivel scăzut de aprovizionare cu elemente nutritive, o activitate foarte slabă a microorganismelor, structura solului slabă şi uşor tasabilă) nu pot fi uşor ignorate.

Solul este un sistem foarte complex, în care principalele caracteristici ale sale (pH-ul, starea de fertilitate, activitatea microbiologică, structura, capacitatea de schimb cationic, capacitatea de reţinere a apei etc.) sunt puternic interconectate între ele, astfel încât o modificare a pH-ului va afecta în mod negativ toate aceste caracteristici. De exemplu, solurile cu o structură bine dezvoltată (de preferat glomerulară) îi conferă acestuia următoarele efecte benefice: se asigură infiltraţia apei şi înmagazinarea ei pe o adâncime mai mare, apa nu stagnează la suprafaţă; rădăcinile plantelor pătrund mai uşor în solurile structurate, cu aşezare afânată, menţinându-se permanent în contact cu agregatele, unde găsesc apa şi elementele nutritive; sunt mai rezistente la procesele de eroziune şi se lucrează mai uşor decât solurile nestructurate. Însă structura solului este afectată atât direct de către pH-ul solului, pe solurile acide, lipsa calciului şi a magneziului fiind principala cauză a adeziunii slabe dintre particulele solului, cât şi în mod indirect, aciditatea solului afectând puternic activitatea microfaunei din sol, care are un rol important în formarea structurii solului.

De exemplu, hifele ciupercilor pot lega particulele de sol care contribuie la formarea şi menţinerea agregatelor. Un singur gram de sol poate conţine mai mulţi kilometri hifefungice. Fertilitatea solului este afectată de un pH acid din cauza faptului că în solurile acide fosforul (dar şi alte microelemente) este blocat (precipită sub formă de fosfaţi de aluminiu), cantitatea foarte ridicată de ioni de aluminiu schimbabil care se concentrează în rădăcină, provoacă desorbţia diferiţilor cationi (Ca2+, Mg2+, K+, Na+), dezvoltarea rădăcinilor din punct de vedere fiziologic este inhibată, în complexul argilo-humic se concentrează ioni de H+, Al3+, Fe3+ în locul nutrienţilor esenţiali plantei, iar aportul solului este foarte scăzut, din cauza activităţii microbiologice foarte scăzute. Soluţia clasică de rezolvare a acidităţii solului o reprezintă amendarea calcică. Aceasta este o soluţie de durată mai îndelungată (3-5 ani), însă ridică probleme logistice mari. Având în vedere că pentru amendarea solului doza necesară este de ordinul tonelor, alegerea dozei potrivite este foarte dificilă. În primul rând, dacă intervalul de pH pe care vrem să îl corectăm este mai mare, trebuie să luăm în considerare faptul că nu o să putem face asta printr-o singură aplicare. O doză prea mare de carbonat de calciu ridică în primul rând probleme logistice, de aplicare, de încorporare, iar în primă fază poate dăuna culturilor prin blocarea fosforului şi a microelementelor.

TimacAgro România propune o abordare diferită a problemei acidităţii solului, care reprezintă o soluţie pe termen scurt (1-2 cicluri de vegetaţie), dar cu efect mai rapid şi precis, prin folosirea unor amelioratori de sol. Amelioratorii de sol au şi ei un conţinut foarte ridicat de carbonat de calciu ca şi amendamentele, însă se prezintă sub formă granulată pentru o logistică şi aplicare uşoare. Amelioratorii de sol se folosesc în doză redusă (300-800 kg) deoarece se aplică localizat, doar în zona de maximă acţiune a rădăcinilor (10-20 cm). În plus, aceştia conţin şi o componentă de biostimulare radiculară, pentru o dezvoltare mai puternică a rădăcinilor şi a forţei de absorbţie a acestora, care este inhibată pe solurile acide. Formulările sunt, de asemenea, adaptate în funcţie de tipul de sol, cu doza maximă de CaCO3 pentru solurile acide, dar fără probleme de aprovizionare cu fosfor, sau cu un adaos de fosfor pentru solurile acide şi cu carenţe puternice de fosfor. Perioada de aplicare recomandată pentru culturile de toamnă este imediat după eliberarea terenului culturii anterioare: la rapiţă în luna iulie, iar la grâu în lunile iulie-august.