Producătorii români cer aceleaşi drepturi la folosirea substanţelor de protecţia plantelor

Asociaţia de producători Fruleg, al cărei preşedinte este Lucian Florea (Iţeşti, jud. Bacău), a pornit o serie de discuţii împreună cu reprezentanţii unui supermarket, cu reprezentanţi ai companiilor producătoare de substanţe de protecţia plantelor, ai Autorităţii Fitosanitare şi din USAMV pentru a căuta soluţii la o problemă dureroasă pentru ei, şi nu numai: lipsa unor substanţe de combatere noi, mai eficiente, de pe piaţa din România (şi deci interzise la utilizare), dar care sunt omologate în ţările UE vecine de la care importăm produse proaspete.

Dacă pentru unele dintre aceste substanţe omolgate în statul vecin este permisă o prezenţă de 0,05%, de exemplu, la produsele importate, unui fermier român nu i se permite aceeaşi limită, pentru aceeaşi substanţă la acelaşi produs. Aceasta în condiţiile în care concurează pe aceeaşi piaţă, deci ar trebui să plece de pe poziţii egale. Aşadar, Asociaţia Fruleg doreşte omologarea şi/sau extinderea unor omologări la produsele de protecţie pentru anumite specii şi în România. Însă problema s-a dovedit a fi foarte spinoasă, atât din punct de vedere legislativ, financiar, cât şi organizatoric. Asociaţia a dorit să tragă un semnal de alarmă în numele producătorilor de fructe şi legume deoarece se ştie că pe teritoriul ţării circulă produse omologate în alte state UE, produse foarte bune, dar care nu sunt omologate şi la noi şi pe care fermierii care au totuşi nevoie de ele sunt tentaţi să le achiziţioneze. Şi atunci întrebarea, şi frustrarea în acelaşi timp, a preşedintelui Fruleg este: „De ce în ţările vecine sunt omologate şi agricultorii au dreptul să le utilizeze, iar la noi nu sunt omologate, dar mâncăm totuşi fructe şi legume de la ei?“.

Cum s-a ajuns totuşi în acestă situaţie şi de ce nu le sunt suficiente produsele pe care deja le avem? Lucian Florea le-a explicat (mai ales celor de la Autoritatea Fitosanitară, care nu păreau să înţeleagă la început de ce fermierii nu pot folosi numai produsele omologate şi mai au nevoie de altele mai bune, de la alţii, de ce a fost nevoie să aducă material săditor din alte ţări şi de ce nu au putut lua de aici etc.) că unul dintre motive este faptul că, atunci când s-au înfiinţat plantaţiile cu material săditor de import, s-a importat şi tehnologie, o parte din sensibilităţile soiurilor, scheme de tratemente sau de fertilizare. Aceste produse pe care le recomandă specialiştii lor nu se regăsesc şi pe piaţa noastră. În plus, faţă de nevoile actuale de substanţe/tratamente, cele existente sunt prea puţine şi trebuie repetate mai des, ceea ce poate duce la acumularea de reziduuri sau nu acoperă specii care au crescut ca suprafaţă, cum sunt, de exemplu, părul, afinul, vişinul etc. sau unele legume (ţelină, broccoli, verdeţuri, plante aromatice), mai spune liderul Fruleg. Pe de altă parte, nici contextul general nu este unul favorabil, în condiţiile în care aproape o treime din substanţe este de aşteptat să fie scoasă de pe piaţă de către CE în următorii 2-3 ani, iar companiile nu pot ţine pasul cu acest ritm. Un alt motiv ar fi că nu toate speciile au aceeaşi importanţă economică, comercială sau în coşul zilnic al consumatorului, ele fiind catalogate în principale, secundare etc. Drept urmare, investiţiile de omologare a unui produs pentru o anumită cultură se ghidează şi după acest criteriu, mai ales că nu se poate garanta o cantitate minimă ce va fi cumpărată dacă suprafaţa unei specii este relativ redusă. Acestea sunt doar câteva dintre explicaţiile care le-au primit producătorii de la reprezentanţii companiilor. „Poate cei care aduc produse şi fac omologări de substanţe ar trebui să lucreze şi cu cei de la AFIR, pentru a avea o situaţie a noilor suprafeţe şi specii care au primit finanţare şi vor intra în producţie“, a propus Lucian Florea. În final, s-a căzut de acord ca asociaţia să întocmească o listă cu ce fel de probleme de combatere se confruntă la fiecare cultură, cum văd ei tratamentele şi ce şi-ar (mai) dori, având ca termen data de 15 aprilie. În etapa următoare, companiile, după ce analizează lista, vin cu soluţii la aceste probleme, dar, atenţie!, substanţe care sunt omologate deja, urmând să ia în calcul şi eventualele solicitări pentru altele neomologate sau care necesită doar extindere/recunoaştere mutuală. Ultimul pas rămâne să îl facă USAMV Bucureşti, care a promis, prin vocea prorectorului Răzvan Teodorescu, că va centraliza această bază de date care se va concretiza într-un fel de ghid pentru fermieri. Dar problema principală pe care Lucian Florea a adus-o în atenţia atât a autorităţilor, cât şi a companiilor de protecţia plantelor nu şi-a găsit încă o rezolvare. „Sunt substanţe omologate în Europa de mai mulţi ani, care la noi nu s-au omologat sau nu s-au extins pe alte specii. De ce? Avem şi noi nevoie de ele pentru a fi competitivi, pentru a ne putea vinde produsele pe retail alături de alte produse din UE, fără riscul de a fi în ilegalitate. Consumatorii cer fructe şi legume autohtone de calitate, deci şi  supermarketul“, a spus preşedintele Fruleg. Dar un prim pas s-a făcut.

Roxana BĂLAN