Producerea de biogaz in Romania

În data de 28 martie a.c., Federația Națională a Producătorilor Agricoli din România (FNPAR) a organizat cel de-al III-lea workshop al programului Farmagas, cofinanțat de Comisia Europeană, cu scopul promovării producției de biogaz din surse agricole în țări cu potențial ridicat, dar neexploatat, precum România, Polonia și Ungaria.

---

Evenimentul s-a desfășurat la hotelul  Golden Tulip Times din București și a reunit reprezentanți ai Autoritații Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE), Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Ministerului Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, precum și ai Asociației Fermierilor din România. În deschiderea workshop-ului, a luat cuvântul dl Daniel Botănoiu, director executiv al FNPAR, care a subliniat importanța producției de biogaz, care ar trebui să devină o prioritate pentru România. În opinia dânsului, micii investitori au temeri legate de producția de bioenergie din cauza faptului că nu există o rețea bine dezvoltată, însă această teamă este doar una fals indusă de către marile companii, care au început deja să facă investiții. Din partea ANRE, a participat dl Zoltan Nagy Bene, director general în cadrul Departamentului de reglementare în domeniul eficienței energetice. Acesta a prezentat schema de sprijin pentru energia din surse regenerabile, care a beneficiat de unele îmbunătățiri. „Au fost aduse modificări Legii 220/2008 privind sistemul de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie. Unele modificări prevăd și majorarea certificatelor verzi. În prezent, legea, republicată cu modificările și completările ulterioare, este în proces de autorizare de către Comisia Europeană. Până la obținerea autorizării din partea CE, se aplică în continuare HG nr. 1892/2004”, a afirmat dl Zoltan Bene. Potrivit directorului general de la ANRE, sunt șanse ca în luna iunie legea să primească aprobarea de la CE și să fie aplicată schema de sprijin. Sistemul de promovare a energiei din surse regenerabile se aplică pentru energia electrică livrată în rețeaua electrică și/sau la consumatori, produsă din: energie hidraulică utilizată în centrale cu o putere instalată de cel mult 10 MW; energie eoliană; energie solară; energie geotermală; biomasă; biolichide. În cazul instalațiilor noi de producere a energiei din biomasă, biogaz, biolichide, numărul certificatelor verzi (CV) acordate pentru fiecare MWh este de 3 (CV), la care se mai adaugă 1 CV dacă se aplică și tehnologii de cogenerare de înaltă eficiență. În cazul producerii energiei eoliane, sprijinul se acordă, de asemenea, pentru centralele noi, iar numărul certificatelor verzi care se oferă
este de 2 CV până în 2017 și de 1 CV din 2018. Durata de acordare a sprijinului financiar pentru producerea de energie din sursele regenerabile anterior amintite este de 15 ani. Valoarea unui certificat verde se stabilește pe piața energetică și poate varia între 27 și 55 euro. Furnizorii care nu realizează cota obligatorie anuală plătesc contravaloarea CV neachiziționate la valoarea de 110 euro pentru fiecare CV neachiziționat. În prezent, numărul beneficiarilor care au licențe și care pot primi sprijin este de 168 în cazul celor care produc energie eoliană, dintr-un total de 10.683, și de 23 pentru cei care folosesc biomasă sau biogaz. Bugetul estimat de aplicare a schemei de sprijin pentru perioada 2010-2020 este de 10 mld. euro. Comisia Europeană a aprobat posibilitatea cumului de ajutoare de la bugetul de stat și cel provenit din fonduri europene. „După 2014, am cerut CE să avem dreptul de a modifica schema de sprijin în funcție de rezultatele obținute”, a mai adăugat dl Zoltan Bene. În privința prețului energiei electrice la consumatorul final, reprezentantul ANRE a precizat că există posibilitatea ca acesta să crească în urma producerii de energie din surse regenerabile. „Estimările noastre arată o creștere a prețului energiei electrice la consumatorul final între 2,5 euro și un maximum de 33 euro/MWh în 2017. Aceste creșteri sunt date de obligația furnizorului de a cumpăra CV, iar ei trebuie să-și recupereze costurile. Orice energie provenită din surse regenerabile este mai scumpă decât cea obținută prin procedee clasice, deoarece investițiile în noile tehnologii sunt foarte scumpe”, a precizat dl Zoltan Bene. România are obligativitatea ca până în 2020 să reducă emisiile de gaze cu efect de seră cu 20%, să crească eficiența energetică cu 19%, iar ponderea energiei din surse regenerabile în consumul final să fie de 24%. „La nivelul CE, deja sunt discuții despre Europa anului 2050 și se propune ca energia utilizată să provină în proporție de 100% din surse regenerabile”, a declarat directorul general al ANRE. În cadrul evenimentului, dl Dan Ionescu, director general al Trinergi Grup, a vorbit despre rolul biogazului în viitoarea piață a energiei din România. În opinia dânsului, 63% din resturile provenite din agricultură pot fi folosite ca biomasă pentru producerea de energie regenerabilă. Pe lângă producerea de biogaz, în urma procesului rezultă și digestul, din fermentarea anaerobă a substratului organic folosit ca materie primă. Acesta reprezintă un îngrășământ valoros, datorită omogenității și accesibilității mai mari a nutrienților. Digestul este bogat în azot, fosfor, potasiu și microelemente, putând fi folosit ca substituit al îngrășămintelor sintetice. „Acest lucru contribuie la respectarea directivei Uniunii Europene pentru nitrați”, a precizat dl Ionescu. În unele țări europene, piața de biogaz din surse agricole este bine dezvoltată. În Germania sunt 4.900 de instalații biogaz agricol, dintre care 44 sunt modernizate, în Italia sunt 150 de instalații, iar în Olanda 90. „În aceste țări, există stimulente pentru producția de energie din surse regenerabile, sunt tarife fixe, autorizațiile se obțin ușor și există și scutiri de impozite”, a afirmat dl Ionescu. Potrivit dlui Ionescu, piața de biogaz din România încă mai prezintă unele dezavantaje: „Nu există legislație dedicată biogazului, nu este prevăzut separat biogazul în sistemul de cote obligatorii și sistemul de certificate verzi și există doar un tarif general pentru toate sursele de energie regenerabilă.”Potențialul real pentru biogaz al României este de 10-15 TWh/an. Această energie reprezintă 20% din energia electrică consumată la nivel național. „Calculul potențialului real s-a bazat pe următoarele materii prime disponibile: reziduuri organice din agricultură (atât din producția primară, cât și din cea secundară) și alte reziduuri organice, cum sunt deșeurile urbane”, a precizat directorul Trinergi Grup. În ultimul timp, a crescut interesul pentru modernizarea instalațiilor vechi și construirea de noi instalații, îndeosebi pentru tratarea nămolurilor de la stațiile de epurare, pentru colectarea biogazului de la gropile de gunoi, dar și instalații de biogaz agricol. Transpunerea legislației europene prevede și o serie de completări în ceea ce privește strategiile pentru SRE și pentru biogaz, inclusiv pentru simplificarea procedurilor de autorizare și finanțare a proiectelor de biogaz. Directorul Trinergi Grup a dorit să precizeze că investițiile în producerea energiei regenerabile nu se amortizează repede. „În cazul acestor investiții, avantajele economice nu sunt imediate și evidente. Doar cele de mediu, de reducere a poluării cu nitrați și a emisiilor de gaze cu efect de seră. Amortizarea nu se face în mai puțin de 10 ani, însă depinde în mare măsură și de nivelul subvențiilor care se acordă în acest domeniu. Cei care au ferme zootehnice și fac astfel de instalații au avantajul că, pe lângă gestionarea dejecțiilor, pot produce și energie electrică și termică, pe care o pot folosi în fermă și chiar la încălzirea unei sere. Pentru zona rurală, avantajul este crearea locurilor de muncă. De regulă, forța de muncă este destul de mare, necesitând minimum 20 de angajați”, a spus dl Ionescu. La finalul workshop-ului Farmgas, au fost prezentate două studii de caz ale partenerilor europeni ai proiectului, și anume: „Biogazul în Europa”, susținut de dna Pilar Zapata Aranda, Project Manager Biogazul S.L (Spania), și „Energiile regenerabile: prezent și viitor”, adus în fața participanților de către dna Valentina Bordei, coordonator proiect, TTZ - Bremerhaven (Germania).

Aurel Damian, director executiv al Uniunii Crescătorilor de Păsări din România
„Am început să ne interesăm de producerea biogazului încă din anul 1995, însă atunci, ca și acum, costurile sunt foarte mari. Mai mult de cât atât, dejecțiile de la fermele avicole nu sunt cele mai bune materii prime folosite pentru producerea de biogaz. Ne interesăm de acest domeniu în ideea presiunilor ce pot veni din partea Uniunii Europene, de a rezolva problemele de mediu și de a gestiona dejecțiile rezultate din fermele avicole. În mare parte, problema acestor dejecții s-a rezolvat, ca urmare a renunțării la creșterea păsărilor în baterii. Acum, creșterea puiului de carne se face la sol, în hale bine echipate, iar dejecțiile rezultate sunt uscate. În amestec cu așternutul de paie, aceste dejecții pot fi împrăștiate pe terenurile agricole. Societatea Avicola Transavia a construit un abator și, pentru rezolvarea problemei de mediu a unității, a cheltuit peste 3,7 milioane de euro.”

Claudiu Frânc, vicepreședinte al Federației Crescătorilor de Bovine
„Producerea de energie regenerabilă în România vine din două necesități: de gestionare a dejecțiilor din fermele de creștere a animalelor și de implementare a legislației europene de a crește ponderea producției de energie din surse regenerabile. În cadrul Federației, avem colegi care au început unele studii de fezabilitate, printre care mă număr și eu. Ferma proprie are un număr mare de animale, iar problema dejecțiilor este semnificativă Am realizat construcția unității prin Programul SAPARD, cu o valoare de circa 2 milioane de euro. Ferma este populată cu 400 de vaci de lapte, din fonduri proprii. De la aceste animale, cantitatea de dejecții rezultată este de 50 t/zi. Deocamdată, dejecțiile le aplic pe terenul agricol pe care-l administrez. Propunerea pe care o adresăm, ca Federație, Ministerului Agriculturii este următoarea: cei care fac proiecte de accesare a fondurilor europene și care includ investiții de mediu să beneficieze și de fondurile provenite de la Ministerul Mediului. Din banii de la MADR se pot face modernizări în exploatație, iar cu cei de la Ministerul Mediului să rezolvăm problema dejecțiilor. Am dori ca ambele ministere să facă un parteneriat, o întelegere, astfel încât să putem beneficia de cele două surse de finanțare. În ferma pe care am realizat-o cu fonduri SAPARD, am investit în gestiunea dejecțiilor peste 200 mii de euro. Aici este inclus sistemul de canalizări, pompe și bazin de dejecții impermeabil. Este destul de greu să facem alt proiect pentru a obține finanțare și de la Ministerul Mediului, care până acum, pe acest segment, nu știu dacă a cheltuit 11% din fondurile alocate. Nu înțeleg de ce nu facilitează accesul la fondurile europene, deoarece, până la urmă, beneficiarii am fi tot noi.”
Ana MUSTĂȚEA