Producerea seminţelor de legume în gospodăriile agricole familiale

Producerea de seminţe pentru plantele leguminoase în gospodăriile agricole familiale are, după cum prezintă V. Popescu şi Angela Popescu, o mare importanţă, deoarece marea majoritate a speciilor se înmulţeste pe această cale. Datorită faptului că de calitatea seminţelor depinde producţia obţinută, trebuie să se folosească seminţe din soiuri şi hibrizi cu însuşiri superioare şi din categorii biologice superioare.

Dar se ştie că, în decursul timpului, soiurile de legume nu-şi păstrează caracterele pe care le-au avut iniţial, suferind un proces de „degenerare“, de înrăutăţire a însuşirilor iniţiale. În procesul de înmulţire şi de menţinere a valorii biologice a soiurilor trebuie să se asigure sămânţa de bază şi să se respecte tehnologiile de cultură şi măsurile speciale de menţinere a purităţii biologice a soiurilor. Asigurarea seminţei de calitate se execută de către personalul calificat din activitatea de cercetare legumicolă şi are drept scop conservarea de bază a soiurilor, prin eliminarea tuturor descendenţelor netipice acestora. S-au elaborat scheme de selecţie pentru obţinerea seminţelor-elită la majoritatea speciilor leguminoase. Acestea durează 5-7 ani, în funcţie de specie. Cultivatorii individuali pot produce seminţe de legume, în mod deosebit la soiurile pure şi mai greu în cazul hibrizilor F1. Pentru reuşita acestei acţiuni trebuie să se ţină seama de unele particularităţi privind producerea seminţelor de legume. La plantele anuale, producerea seminţelor se realizează în acelaşi an, iar pentru cele bienale sunt necesari doi ani: în primul an se produc plantele-mamă şi în al doilea an din acestea se obţin seminţele.

Plantele anuale - tehnologia care se foloseşte pentru producerea seminţelor este asemănătoare cu cea aplicată la culturile de producţie, cu precizarea că se acordă o atenţie mai mare tuturor operaţiilor. La culturile înfiinţate prin răsad, producerea acestuia se face în unitatea care are sarcina de producere a seminţelor, pentru a evita impurificarea soiurilor. Distanţele de plantare sunt mai mari decât la culturile de producţie, pentru a crea condiţii corespunzătoare de creştere şi dezvoltare a plantelor. Completarea golurilor se face cu mai multă grijă, iar combaterea bolilor şi a dăunătorilor se realizează după programe speciale, foarte complexe, pentru a se obţine plante sănătoase. Se acordă o atenţie deosebită combaterii buruienilor, în special a celor de carantină, dar şi a celor care au seminţe asemănătoare cu ale plantelor de cultură şi care sunt greu de separat. La producerea de seminţe hibride se aplică o tehnologie specială. De obicei, plantele-tată se seamănă mai devreme, în acelaşi timp sau după plantele-mamă (deci eşalonat) pentru a se asigura polenul necesar în procesul de hibridare. Plantele-tată se plantează alternativ cu plantele-mamă, în raport de 1:3 la ardei, sau se fac loturi separate de plante-tată şi de plante-mamă, aşa cum se procedează la vinete şi tomatele timpurii. Se va acorda o atenţie deosebită metodelor de marcare a florilor polenizate. Se vor respecta cu stricteţe distanţele de izolare între soiurile aceleiaşi specii, între speciile cultivate şi speciile din flora spontană care ar putea impurifica culturile semincere, aceste distanţe fiind specifice fiecărei specii. Se îndepărtează pe o rază de 2.000 de metri speciile sălbatice din familia Umbelifere şi cele din familia Cruciferae, respectiv cele din genurile Raphanus şi Sinapis. La unele culturi se face palisatul plantelor semincere pe spalieri (tomate, fasole urcătoare, conopidă), se aplică copilitul şi cârnitul (tomate). La ardeiul gras şi gogoşar se elimină primul fruct, care nu este tipic şi nu asigură seminţe corespunzătoare. La varietăţile de ardei (gras, lung, gogoşar), la vinete, pepeni verzi, pepeni galbeni, se limitează numărul de fructe per plantă, pentru a asigura maturarea corespunzătoare a acestora.

Plantele bienale - producerea seminţelor la speciile bienale este ceva mai complicată, în primul an producându-se (aşa după cum s-a mai arătat) plantele-mamă şi abia în anul al doilea producându-se seminţele. Pentru morcov, semănatul se face între 20 aprilie şi 10 mai pentru soiurile tardive, între 25 iunie şi 15 iulie pentru soiurile semitardive şi între 15 şi 30 iulie pentru soiurile timpurii. Pătrunjelul şi păstârnacul se seamănă între 1 şi 15 martie, sfecla roşie - între 1 şi 5 iulie, ridichile de vară şi de iarnă - între 15 şi 25 iulie, ţelina se plantează între 1 şi 10 iunie. Ceapa se seamănă între 10 şi 20 martie. Prazul se plantează între 10 şi 15 mai. Legumele vărzoase se plantează astfel: varza albă - între 10 iunie şi 15 iulie, varza roşie - între 20 mai şi 10 iunie, gulia - între 5 şi 15 iulie, iar varza de Bruxelles - între 20 mai şi 10 iunie. Se acordă atenţie deosebită îngrijirii culturilor prin combaterea buruienilor, a bolilor şi a dăunătorilor. Plantele-mamă se recoltează toamna, se sortează alegându-se cele mai corespunzătoare, tipice soiului, iar plantarea acestora în câmp se face toamna sau primăvara.  Toamna (în luna octombrie) se plantează pătrunjelul, păstârnacul, ceapa, varza albă, varza roşie, varza de Bruxelles, iar primăvara devreme, în luna martie, se plantează morcovii, sfecla roşie, ridichile de vară şi de iarnă, prazul, ţelina şi guliile. Distanţele de plantare sunt de 96 cm între rânduri, iar pe rând, diferenţiat cu specia, astfel: 15 cm la praz; 25 cm la morcov, sfeclă roşie, ceapă, varză roşie; 35 cm la pătrunjel, păstârnac, ridichi de vară şi de iarnă, ţelină, gulie; 40 cm la varza albă şi varza de Bruxelles. După plantare, se aplică unele lucrări speciale de îngrijire. La varza albă şi roşie se face primăvara descoperirea de pământ a căpăţânilor, crestarea căpăţânilor pentru a uşura pornirea tijelor florale, se îndepărtează vârful vegetativ şi verzişoarele mici la varza de Bruxelles. Se recomandă îndepărtarea lăstarilor slab dezvoltaţi de la baza tulpinii înainte de deschiderea florilor, precum şi a vârfurilor ramurilor florifere, când s-au format deja fructele de la baza inflorescenţei. Recoltarea semincerilor se face în 2-3 etape, când o parte din fructe, situate la baza plantelor, se îngălbenesc, iar seminţele au o culoare brun-roşietică. Tulpinile florale se taie de la bază, se leagă în snopi, se lasă la uscat, apoi se treieră cu batoze speciale sau manual.

Recoltarea, condiţionarea şi păstrarea seminţelor de plante legumicole

Calitatea corespunzătoare a seminţelor de plante legumicole poate fi asigurată integral până în momentul în care acestea sunt folosite, în condiţiile în care se acordă o atenţie deosebită recoltării, condiţionării şi păstrării lor.

Recoltarea seminţelor

La plantele legumicole, formarea şi apariţia florilor, înfloritul şi formarea fructelor şi a seminţelor se eşalonează pe o anumită perioadă de timp, motiv pentru care seminţele ajung la maturitatea fiziologică, pe aceeaşi plantă, în mod treptat. Din această cauză, stabilirea momentului optim de recoltare trebuie făcută cu multă atenţie, deoarece recoltarea prematură duce la obţinerea unor seminţe de calitate inferioară, iar recoltarea la supramaturare determină pierderea prin scuturare a celor mai valoroase seminţe şi scăderea considerabilă a producţiei. La majoritatea culturilor semincere de plante legumicole, recoltarea se execută manual, în mai multe etape.

În condiţiile producerii industriale a seminţelor, recoltarea se face mecanizat. În acest caz, momentul optim de recoltare a semincerilor se stabileşte atunci când aproximativ 10% din totalul seminţelor de pe fiecare plantă în parte a ajuns la maturitatea fiziologică. După modul de recoltare se disting două grupe mari de culturi legumicole producătoare de seminţe. Prima grupă o constituie culturile la care se recoltează plantele semincere, urmând ca extragerea seminţelor să se realizeze prin treierat (seminceri legumicoli din speciile care aparţin familiilor botanice Leguminoase, Umbeliferae, Liliaceae, Chenopodiaceae, Crucifere). Recoltarea seminţelor la morcov, sfeclă roşie şi ţelină se face în două reprize. Prima, când inflorescenţele de ordinul I şi II se brunifică, a doua când inflorecenţele de ordinul III şi IV încep să se brunifice (la morcov şi la ţelină). La păstârnac se face când inflorescenţele au culoarea verde-galbenă, la pătrunjel când începe maturarea seminţelor din prima inflorescenţă, iar la ridichi, când majoritatea seminţelor au culoarea galben-maronie. Recoltarea se face cu secera, se leagă în snopi, se lasă câteva zile pentru uscare, apoi se treieră cu combina sau se scot seminţele manual. La ceapă şi praz, recoltarea inflorescenţelor se face manual şi eşalonat, când cel puţin 10% din seminţe au ajuns la maturitate. Inflorescenţele se adună în saci de polietilenă pentru a evita pierderea prin scuturare.

Seminţele se pot extrage şi manual. La cea de-a doua grupă de culturi se recoltează mai întâi fructele, din care apoi se extrag seminţele (speciile legumicole din familiile Solanaceae şi Cucurbitaceae). Extragerea seminţelor se face cu ajutorul pasatricelor (maşini cu site care elimină sucul şi reţin sămânţa). Fructele vor fi recoltate la maturitatea fiziologică (la coacere) pentru a fi siguri că seminţele au calitatea corespunzătoare. Se vor alege fructele cele mai frumoase, de dimensiuni mai mari, de calitate superioară. La tomate, se secţionează fructele, se scot seminţele împreună cu sucul, se aşază într-un vas smălţuit şi se lasă la macerat câteva zile, după care se spală şi se aşază la uscat. Se poate folosi o pasatrice manuală ce se ataşează la maşina de tocat carne. La ardei, se îndepărtează pulpa, care poate fi folosită pentru prepararea diferitelor conserve, apoi se desfac manual seminţele şi se aşază la uscat. Pentru uşurarea scoaterii seminţelor se pot aşeza receptaculii cu seminţe într-un coş de nuiele, se scutură şi se obţin seminţe gata curăţate. La vinete, fructele mature se secţionează în bucăţi, se aşază într-un vas, se lasă la macerat câteva zile şi apoi se separă seminţele. La castraveţi, dovlecei, pepeni galbeni şi verzi se aleg fructele coapte, se secţionează, se scot seminţele şi se aşază la uscat. Este bine de ştiut că seminţele acestor specii au facultatea germinativă mai bună începând cu anul al doilea de la recoltare. Uscarea seminţelor după treierat sau extragerea se face în mod natural, întinzând seminţele pe prelate sub şoproane, sau artificial, cu ajutorul instalaţiilor de uscare, până se ajunge la o umiditate de 9-14%.

Condiţionarea seminţelor

Pentru asigurarea purităţii fizice a seminţelor se face condiţionarea acestora, care constă din separarea lor de orice impuritate fizică (corpuri străine, resturi de plante semincere sau de fructe, pământ, pietre, insecte moarte, seminţe de buruieni etc.). Asigurarea purităţii fizice a seminţelor se realizează prin sortarea mecanică sau prin sortarea manuală. Sortarea mecanică şi calibrarea se realizează cu ajutorul unor maşini speciale prevăzute cu site (Sortex oscilator, Petkus), curent de aer (super Petkus), dispozitive electronice cu celule fotoelectrice pentru sortarea după culoare a seminţelor de mazăre, fasole şi bob (Sortex monocromatic şi Sortex bicromatic). Cantităţi mai mici de seminţe de tomate, ardei, vinete, ceapă, castraveţi, pepeni, varză etc. pot fi sortate prin scufundarea lor într-un vas cu apă, care se agită puternic şi apoi se lasă să se liniştească. Seminţele mai mari şi mai grele cad la fund, iar la suprafaţa apei rămân cele seci şi uşoare, care sunt îndepărtate o dată cu aruncarea apei. După condiţionare, seminţele se ambalează în saci noi şi se etichetează, iar în vederea valorificării cu amănuntul se ambalează, în cantităţi mai mici, în plicuri şi pungi, începând de la 2-5 grame şi până la 1-2 kilograme.

Păstrarea seminţelor

Depozitarea seminţelor se face în magazii sau depozite curate, uscate, bine aerisite, dezinfectate şi deratizate în prealabil. În condiţii de păstrare obişnuite, seminţele de legume se păstrează bine la temperatură de 12-16 grade Celsius şi o umiditate atmosferică de 55-75%, în condiţiile asigurării unei aerisiri corespunzătoare. În condiţii obişnuite de păstrare, durata în timp în care seminţele de legume îşi menţin viabilitatea (puterea de a încolţi) variază astfel: mazăre, păstârnac, praz = 1-2 ani; morcov, pătrunjel, ceapă = 2-3 ani; tomate, ardei, salată, varză = 3-5 ani; castraveţi, pepeni = 5-7 ani.

Victor VĂTĂMANU