Productivitatea si adaptabilitatea - caracteristici urmarite de legumicultori

În cadrul expoziţiei agricole IndAgra din acest an, am stat de vorbă cu dnii Adrian Mulţescu şi Marian Baronescu, reprezentanţi ai Yuksel Seeds România. De remarcat este faptul că aceştia sunt producători de legume şi practic dânşii au creat piaţa pentru seminţele produse de compania turcească.

---

„Colaborarea cu acestă companie a început când noi, ca legumicultori, căutam soiuri şi hibrizi cu o capacitate ridicată de producţie, care se pot adapta la condiţiile de climă şi sol specifice zonei noastre de cultură”, au afirmat aceştia la începutul interviului. Seminţele pentru tomate, castraveţi, vinete, ardei, pepene galben şi verde au fost testate de cei doi legumicultori atât în sere, solarii, cât şi în câmp, şi datorită rezultatelor bune obţinute au decis să devină importatori ai acestei firme. Adrian Mulţescu are 2 hectare de sere şi solarii în judeţul Olt, iar dl Baronescu cultivă în judeţul Dolj o suprafaţă de 2,5 ha de legume, din care 7.000 mp sunt acoperiţi de spaţii protejate. „Am ales seminţe din Turcia, pentru că, din păcate, cercetarea românească fie a dispărut, fie nu a mai progresat. Noi am căutat hibrizi cu potenţial de producţie mare, de calitate şi care să producă legume gustoase, astfel încât să satisfacă cerinţele pieţei. În perioada 2000-2005 foloseam seminţe din Olanda, dar, din cauza schimbărilor climatice, aceste varietăţi nu se mai aclimatizau foarte bine şi a trebuit să găsim alte variante. Ne-am orientat către această companie, am testat seminţele şi am observat că nu sunt probleme şi se adaptează foarte bine la condiţiile pedoclimatice din ţara noastră”, au afirmat producătorii agricoli. În privinţa producţiilor realizate, la tomate, în sistem neîncălzit, poate ajunge la 120 tone/ha pe ciclu I de producţie, iar pe ciclu lung de producţie cantitatea poate fi de 250 tone/ha. „Un hibrid de tomate de referinţă pentru noi este Antalya, pentru că este rezistent şi asigură o producţie ridicată”, au spus aceştia. La castraveţi, producţia este de peste 120-130 tone/ha, pe un ciclu de cultură. „Firma cu care colaborăm creează noi hibrizi în fiecare an şi important este faptul că urmăresc să corespundă cerinţelor specifice fiecărei pieţe în parte. De exemplu, dacă noi le spunem că piaţa românească cere legume de anumite dimensiuni, de o anumită culoare şi fermitate, atunci laboratorul lor de cercetare încearcă să realizeze varietăţile care îndeplinesc aceste caracteristici”, a spus dl Baronescu. „La cultura de pepene, în spaţii protejate, folosesc sistemul de palisare. În acest fel obţin timpurietate, o densitate mare de plante pe unitatea de suprafaţă şi implicit o producţie mai mare, pe care pot s-o valorific la preţuri bune”, a afirmat dl Mulţescu. „În portofoliul de produse avem un hibrid de tomate, denumit Tiger, care face fructe de culoare închisă datorită conţinutului ridicat de licopen şi antioxidanţi. Am încercat să vindem tomate şi din această varietate, însă ne mai luptăm cu mentalitatea oamenilor, pentru că nu sunt foarte deschişi la nou”, au afirmat legumicultorii. Referitor la valorificare, legumicultorii consideră că problema cea mai mare o reprezintă dezorganizarea pieţei. „Legumele noastre ajung foarte greu în supermarketuri şi dacă ajung să fie comercializate, preţul oferit de retaileri este mai mic cu 50% faţă de cel de la raft şi în aceste condiţii nu este avatajos. Eu vând foarte mult pe piaţa Craiovei şi reuşesc, datorită calităţii produselor, să vând, de exemplu, toamna, într-o perioadă de 2 luni, circa 30 de tone de castraveţi la o masă de 2/1. Am tarabă în piaţă de mai mulţi ani şi oamenii ştiu că am produse de calitate. Pentru că vând în piaţă, ştiu ce mafie s-a creat în jurul certificatelor de producător. Comercianţilor le-a fost uşor să obţină aceste certificate şi apoi să se dea drept producători. Aceste certificate ar trebui să se acorde doar celor care muncesc în agricultură. Pentru consumatori am un mesaj: într-un an când legumele se vând la un preţ de nimic, mai multe microferme şi ferme se desfiinţează. Dacă iarna îşi permit să cumpere tomate din import la 7-8 lei/kg, vara poate să dea, pe legumele româneşti, un preţ de 1,5-2 lei/kg, ca să-i permită micului fermier să se dezvolte. Anul trecut preţurile de valorificare au fost foarte mici, s-a importat foarte mult şi mulţi legumicultori au renunţat la activitate, iar alţii, care au suferit pierderi mari, probabil îşi vor reveni cu greu în următorii 5 ani. În privinţa anului acesta, a fost unul bun pentru legumicultori, în ciuda problemelor cauzate de vreme în iarnă şi în vară. Preţurile de valorificare au fost bune şi sperăm ca şi anul viitor să putem obţine preţuri la fel de bune la vânzarea legumelor”, a spus dl Baronescu. „Guvernul trebuie să realizeze că fără sprijinirea agriculturii româneşti nu ne va merge bine. Va trebui să creeze politici agricole serioase, deoarece este în sprijinul economiei naţionale”, a spus în încheiere dl Adrian Mulţescu.

Ana MUSTĂŢEA