Produse româneşti, asociere şi valorificare

Conferinţa online cu teme agricole a celor de la wall-street.ro a încercat trecerea prin mai multe sectoare. Am selectat, din cele mai bine de două ore de discuţii, opiniile celor din segmentul horti-viti-vinicol şi a altor entităţi implicate în ceea ce se doreşte de la producătorii noştri: asociere, produse proaspete, de calitate livrate conform cerinţelor consumatorilor etc. 

Dintre aceştia, invitaţi au fost: Ramona Ivan, Relatii companii naţionale, internaţionale CEC Bank, Anca Damour, membru executiv în CA Carrefour România, Claudiu Necşulescu, proprietar Jidvei, Romeo Vasilache, director al Fundaţiei pentru dezvoltarea agriculturii, Aurel Tănase, OIPA Legume-Fructe.

Facem proiecte, pe ce se duc banii?

Ramona Ivan, reprezentant al domeniului bancar, a făcut o remarcă interesantă cu privire la felul în care sunt consumaţi banii din proiectele europene şi câtă valoare aduc ei în sectorul pe care îl finanţează: „La un moment dat, numai la noi la bancă au ajuns circa 100 de dosare de investiţii în culturi de ciuperci şi mă întrebam dacă mai sunt şi alte bănci care au primit dosare. Cred că ar trebui să avem în permanenţă un tablou general privitor la investiţiile care se fac în agricultură, cine şi cum le face. Pentru că se pot produce în piaţă dezechilibre şi nu putem controla pe mai departe ce facem cu ceea ce producem. De aceea ne plac proiectele în care cei care investesc se gândesc şi la vânzarea produselor, la valorificare“. Plecând de aici, s-a ajuns la un alt adevăr dureros pentru noi, exprimat de Anca Damour: reticenţele producătorilor şi numeroasele bariere (fiscale, juridice, logistice etc.) pe care un potenţial cooperator trebuie să le depăşească.

Ea a vorbit despre cele câteva proiecte susţinute de companie: primul, pornit în 2017, cu patru familii: este vorba despre Cooperativa Vărăşti, care a ajuns acum la 130 de familii, un proiect considerat de succes, dar prea mic pentru necesarul unui retail de această dimensiune. „Mai ales în sectorul legumicol, ne confruntăm cu o foarte mare fragmentare a terenurilor, chiar dacă suntem pe locul V în UE la suprafaţa utilizată pentru legumicultură. Suntem pe locul 1 la numărul de ferme, şi pe locurile 13-14 la randamentul per hectar, 75% din fermieri având sub 2 ha. De aici: dificultate în a aduce produsele la noi, în a garanta o anumită cantitate şi calitate, transport şi factură“, atrage atenţia Anca Damour.

Alte trei proiecte sunt pentru producţia şi desfacerea produselor bio româneşti, a vinurilor româneşti de la crame puţin cunoscute şi aflate la început de drum (proiect împărţit pe şapte regiuni), iar ultimul este tot pentru legimicultori: o aplicaţie cu verigi tehnologice şi sfaturi tehnice pentru membrii din cooperativa Vărăşti. Pentru a putea extinde modelul din judeţul Giurgiu, echipa din retail s-a implicat în susţinerea unei fundaţii pentru dezvoltarea agriculturii, condusă de Romeo Vasilache (care a făcut parte şi din proiectul dezvoltat de fundaţia americană în legumicultură şi în urma căruia s-au format mai multe cooperative, cum este Legume de Vidra, preşedinte Sorin Popa). El spune că „problema majoră, specifică spaţiului rural românesc, este accesul la piaţa mare, la retail, gruparea pe produse, asigurarea cantitativă şi o prezentare la raft cerută de consumatorul de azi. Toate acestea reprezintă şi problema furnizorului, nu doar a magazinului. Dar asocierea presupune încredere, sincronizare şi, nu în ultimul rând, cunoştinţe pentru a manageria o entitate mai mare, cunoştinţe pe care de foarte multe ori micul fermier nu le are. Acest fenomen nu se produce în mod natural.

Este nevoie de o intervenţie strategică, deoarece asocierea ajunge să fie mai degrabă cost prea mare, decât un beneficiu. Modele există, provocarea este extinderea lor. Există un mare potenţial la noi, dar
care trebuie pus în valoare. De asemenea trebuie investit în viitor: în educaţia viitorilor fermieri“, conchide directorul fundaţiei. De aceea, una dintre direcţiile lor de lucru va fi educrea elevilor din comunităţile rurale.

Avem potenţial

Ideea asocierii a fost reluată şi de Aurel Tănase, preşedinte OIPA, care a salutat proiectul Vărăşti şi a subliniat evoluţia fermierilor care au făcut acest pas. Dar, spune el, „avem o problemă cu acest «mic producător» pe care toată lumea îl plânge şi care trebuie să înţeleagă rostul facturii şi al actelor fiscale. Deşi este lăudabilă iniţiativa din Vărăşti, este nesemnificativă cantitativ“. El a mai punctat câteva disfuncţionalităţi în sistemul legumicol: legumele pentru consum proaspăt se fac în spaţii protejate. Avem nevoie de cel puţin 20 mii ha de sere/solarii, de un program gândit pentru construcţia lor. Şi mai este ceva, atrage atenţia Aurel Tănase: „Tocmai celor care produc sigur, mult, vând cu acte şi se străduiesc să respecte legislaţia, tocmai lor li se pun cele mai multe piedici“.

O altă problemă: nu ne acoperim necesarul de materie primă pentru fabricile de conserve din producţia internă (puteti citi un material pe această temă în nr. 172 al revistei Agrimedia). Fabricile au făcut investiţii, dar, de exemplu, la castraveţii pentru conserve mai puţin de jumătate este producţie românească, adică 3.500 de tone. Restul până la 8-9 mii tone este din import. La tomate stăm şi mai prost, mare parte din materia primă fiind din China, Turcia, Egipt etc. Şi pentru colegii din retail a ridicat o întrebare: de ce drumul parcurs între depozitele aceluiaşi lanţ de magazine este atât de lung?, dând exemplu o marfă care pleacă din Galaţi, ajunge la Bucureşti şi de aici la Constanţa. Cum ajunge acea marfă la raft, cum se prezintă ea fiind produs românesc?

Încredere în produsul românesc

Pentru sectorul vitivinicol a vorbit proprietarul de la Jidvei, Caludiu Necşulescu. Deşi mai bine dezvoltat decât alte domenii horticole, şi aici sunt probleme. Vinul nu este un produs de primă necesitate, ci mai degrabă unul de „confort“, cum a spus chiar invitatul nostru, iar vânzările din acest an au scăzut considerabil. Drept urmare, apetitul pentru investiţii sau reconversie a scăzut şi el, chiar dacă anul acesta sectroul are la dispoziţie 47 de milioane de euro. Şi-ar fi dorit ca o parte din aceşti bani să poată fi duşi către plate pe hectar şi pentru îngrijirea plantaţiilor care nu trebuie neglijată.

„Am văzut de-a lungul timpului că nu întotodeauna guvernele, au dorit/realizat un dialog constructiv, real cu cei din agricultură. Consultări cu organizaţiile interprofesionale care au cu adevărat reprezantativitate. Pe de altă parte, sunt sectoare cu tot felul de organizaţii paralele, ceea ce nu e sănătos pentru întregul mediu agricol. Partenerul de dialog trebuie să fie structura reprezentativă“, a susţinut viticultorul. Nevoia cea mare este să dăm încredere consumatorului român în produsele româneşti şi în cei ce se ocupă ca ele să corespundă calitativ. Am văzut ce se întâmplă în piaţă cu ceea ce numim „produs tradiţional“. Trebuie un mesaj corect, că produsul are calitatea pe care el, consumatorul român, se aşteaptă să o aibă. Doar patriotismul nu este suficient. „Trebuie o campanie susţinută la nivel de Guvern şi autorităţi, care să mărească încrederea în mărcile româneşti, astfel încât să se genereze cerere“, a mai spus proprietarul plantaţiei de la Jidvei.

Anca Damour, membru executiv în Consililu de Administraţie Carrefour România: „Suntem prezenţi în peste 350 de comunităţi locale, dorim să le oferim consumatorilor ceea ce diresc, adică produse româneşti. Dar am constatat că de multe ori de la dorinţă la implementare sunt foarte multe bariere. De aceea am început să construim mai multe proiecte. Unul dintre ele este «Cooperativa Vărăşti», prin care doream (timpul trecut!) să fim pe mesele românilor. Aşadar, am început proiectul Vărăşti în 2017 cu patru producători, azi avem 300 mp depozit şi 130 de fermieri. În acest timp, mai mult de 17 mii de tone de legume au plecat de acolo pentru Carrefour. Practic, am pus la dispoziţia producătorilor un depozit, pentru sortare şi ambalare.

Apoi am continuat cu produse bio, dar doar 1% în România este cultivat cu bio, deci am fost nevoiţi să importăm. Am înţeles ulterior costurile unei reconversii la bio şi ce înseamnă efectiv producţia. Aşa am demarat anul trecut «Creştem România bio», prin care plătim toate taxele de intrare în procesul de conversie, ne angajăm să le cumpărăm producia vreme de 5 ani (3 ani de conversie plus încă 2) la un preţ corect. Ne-am angajat să formăm şi consumatorul. Am creat o etichetă cu «produs în conversie la bio». Este nevoie şi de educaţie în rândul consumatorilor. Avem deja patru familii din Cooperativa Vărăşti. Dar sunt multe detalii: ce poate să producă fermierul repectiv, cât poate recolta în ziua livrării, ce specii, unde poate câştiga mai mult (la ce legumă, ca nu putem produce toţi numai tomate). Noi suntem un retail, putem da acces la piaţă, nu suntem tehnologi. Tot lor le lipseşte accesul la tehnologie, de aceea anul acesta implementăm o aplicaţie (tot în cadrul Cooperativei), cu verigile tehnologice pentru culturile lor.

Este foarte important să creăm valoare în comunităţile unde se produc aceste legume, să le dezvoltăm, iar forţa de muncă de acolo să primească un salariu echitabil.

Un alt proiect este «Deschidem vinul românesc», pentru că nici la noi nu este bine cunoscut. Sunt trei direcţii ale programului: regional (am împărţit România în şapte regiuni), exclusivităţi şi vinuri premium. Pentru prima direcţie am identificat mai multe crame locale la început de drum, care nu sunt foarte bine cunoscute, şi le-am listat în reţeaua din zona respectivă. Anul trecut am avut 14 crame pe această direcţie. Aceşti producători care nu au lucrat niciodată cu retailul au trecut la un alt nivel. Anul acesta avem 20 de crame noi. Exclusivităţi: crame care au creat exclusiv pentru Carrefour, patru dintre vinuri au fost premiate anul acesta.

Ca societate, un retail are nevoie de factură. Fermierii trebuie să poată livra produsele la depozitele pe care au la dispoziţie. Deoarece «cu o floare, nu se face primăvară», am decis să ne implicăm în susţinerea unei fundaţii care să sprijine crearea de astfel de modele“.

Claudiu Necşulescu, proprietar Jidvei şi preşedinte al organizaţiei interprofesionale, a punctat câteva dintre provocările sectorului: „47 de milioane de euro buget pentru sector pentru 2020, nu va avea cum să îl consume deoarece apetitul pentru investiţii a scăzut, la fel şi pentru reconversie. Promovarea în ţări terţe, nici atât anul acesta. Propunere: realocarea unei părţi din această sumă pentru plata per suprafaţă, dar nu am reuşit să trecem de CE. Au fost agreate doar două măsuri propuse de Franţa şi Spania. Încrederea românilor în produsele lor. Dacă ar fi să fac o remarcă doar despre produsele tradiţionale avem de ordinul miilor... Cine le verifică, controlează etc.? Trebuie să creăm cerere! Stimularea structurilor asociative“.

Roxana BĂLAN