Protecţia chimică a culturilor - din ce în ce mai dificilă

La solicitarea Asociaţiei Industriei de Protecţia Plantelor din România (AIPROM), câţiva fermieri şi-au exprimat opinia cu privire la demersul instituţiilor europene de a interzice utilizarea unui număr mare de substanţe active din produsele chimice de protecţia plantelor.

La unison, părerea agricultorilor a fost accea că, atunci când se elimină o soluţie chimică, care rezolvă o problemă cauzată de diferiţi agenţi de dăunare, pe piaţă trebuie să se găsească produse alternative, cu eficienţă ridicată. Totodată, atunci când se interzice folosirea unor substanţe active trebuie să se ţină seama şi de specificitatea problemelor cu care se confruntă agricultorii din diferite ţări europene, aşa cum este România, care se confruntă, de exemplu, cu atacul de răţişoara proumbului în culturile de porumb şi floarea-soarelui. Fermierii consideră că trebuie să aibă acces la produse de protecţia plantelor eficiente pentru a obţine recolte superioare atât sub aspect cantitativ, cât şi calitativ.

Ionuţ Lungoci, director executiv Cooperativa Agricolă Dobrogea Sud, judeţul Constanţa 

„Cooperativa numără 48 de membri, gestionează şi asigură inputurile necesare pentru o suprafaţă de circa 21.000 ha. Anul 2020 a fost dificil din cauza lipsei precipitaţiilor, însă suplimentar ne confruntăm cu restricţiile impuse la utilizarea produselor chimice de protecţia plantelor. Consider că purtăm cu toţii vina pentru această situaţie pentru că interesele fermierilor nu sunt reprezentate în faţa instituţiilor Uniunii Europene şi nici nu există studii care să susţină poziţia noastră.

În activitatea agricolă, semănatul este lucrarea cea mai importantă şi interzicerea tratamentului seminţelor cu substanţe neonicotinoide duce la pierderi importante de producţie şi la costuri suplimentare pentru că, de multe ori, se impune reînsămânţarea.

Nu ştiu dacă în alte ţări europene dăunătorul Tanymecus dilacotillis se manifestă cu o agresivitate la fel de mare ca în ţara noastră. La combaterea acestui dăunător simţim o lipsă din ce în ce mai acută a soluţiilor de protecţie chimică, iar produsele pe care le-am încercat nu au aceeaşi eficienţă. Cultura mare va fi cu siguranţă afectată, iar impactul va fi şi financiar. Obţinerea unor producţii mai mici va afecta bugetul la nivel naţional. De aceea este important să avem susţinere şi din partea autorităţilor statului, care să vină cu studii, propuneri şi soluţii la problemele noastre. Dacă nu avem susţinere, înseamnă că există o lipsă de interes, dar şi de calcule economice. Instituţiile trebuie să se bazeze pe o statistică solidă, pe rapoarte corecte pentru a demonstra nevoia fermierilor români de a avea acces la mai multe produse chimice de protecţie. Atunci când noi vindem producţia agricolă ne comparăm cu Rusia şi Ucraina. Ma întreb însă câte produse de protecţie chimică folosesc fermierii din aceste ţări şi la care noi nu avem acces. Nu sunt împotriva altor tehnologii de protecţie, dar subliniez încă o dată importanţa rentabilităţii economice.“

Cătălin Petrache, director dezvoltare Marcoser

„Pe lângă activitatea de comercializare a produselor necesare pentru dezvoltarea optimă a culturilor de legume, societatea are şi 3,5 ha de solarii, cu structuri diferite, în comuna Matca, la exploaterea lor urmând un program de combatere integrată a bolilor şi dăunătorilor. Cultivând, vedem în fiecare zi care sunt problemele pe care fermierii le au astăzi din cauza eliminării şi restricţionării utilizării soluţiilor chimice în culturile legumicole. Propunerea făcută de UE prin Pactul Verde, de a reduce aplicarea produselor de protecţie chimică cu 50% şi de a creşte suprafeţele în care să se utilizeze produse de protecţie organice, nu este un lucru uşor de făcut, mai ales când soluţiile pe care le avem astăzi la dispoziţie în această privinţă nu sunt suficiente. Trăim din agricultură şi depindem de aceasta.

Situaţia din România diferă de cea din restul ţărilor europene: numărul substanţelor de protecţie chimică la care avem acces este mult mai mic comparativ cu media europeană sau cu cea din ţările vecine. Pierderile de producţie care vor fi înregistrate din cauza viitoarelor restricţii variază la culturile de legume între 5 şi 60%. Realitatea este că astăzi nu există suficiente produse de protecţie organice cu care să facem faţă acestor probleme. Este clar că lipsa soluţiilor chimice omologate afectează toţi fermierii, în special pe legumicultori, deoarece sunt boli şi dăunători care au dobândit rezistenţă, iar controlul lor a devenit foarte dificil din cauza limitării folosirii anumitor substanţe active. Probabilitatea ca fermierii să lucreze eficient este foarte redusă - aspect care trebuie luat în considerare pentru a nu duce la lipsa de productivitate a fermierilor şi a culturilor agricole.“

Cosmin Iancu, administrator SC Picmar Prod Com, localitatea Grădiştea, judeţul Ilfov

„Asistăm an de an la această presiune pe care noi, fermierii, o resimţim din cauza reducerii numărului de pesticide pe care le putem folosi şi practic a soluţiilor pe care le avem la îndemână.

În condiţiile în care efectele schimbărilor climatice îşi fac din ce în ce mai mult simţită prezenţa observăm şi un comportament mult mai agresiv al bolilor şi dăunătorilor din culturile noastre. Problemele cu care ne confruntăm sunt multiple, iar soluţiile sunt din ce în ce mai puţine. Amintesc interzicerea folosirii substanţelor neonicotinoide. Anul acesta, ţara noastră nu a obţinut derogare pentru folosirea substanţelor neonicotinoide la tratamentul seminţelor de floarea-soarelui şi efectele atacului de Tanymecus au fost mult mai pronunţate. Probabil s-a uitat acest lucru din cauza secetei care a mistuit ţara noastră, însă iată că ne apropiem de un nou sezon în care se vehiculează că nu vom mai primi derogare nici pentru tratamentul seminţelor de porumb, acolo unde dăunătorul cauzează probleme mai grave.

Pe lângă acest lucru, observăm interzicerea folosirii unor substanţe precum clorsulfuron (pe care îl utilizam la grâu pentru erbicidarea din toamnă) sau tiacloprid - insecticid pentru cultura de rapiţă. Cea mai mare problemă a fost cea generată de Tanymecus, dar au existat şi altele - tot la cultura de porumb, generate de Helicoverpa şi Ostrinia. Biologia acestor dăunători este influenţată de condiţiile climatice. Am avut o iarnă blândă, fără temperaturi scăzute, iar acest lucru a generat un atac mai pronunţat. Ştim bine că astfel de probleme se pot rezolva prin ameliorare genetică, dar există şi câteva soluţii chimice însă foarte scumpe şi a căror eficienţă este relativă în funcţie de condiţiile climatice.

În cadrul tehnologiei de cultură pe care o aplic în fermă nu lipsesc măsurile agrotehnice cu ajutorul cărora reducem populaţiile de dăunători, însă nu le putem elimina. Aceste măsuri singure nu sunt suficiente.

Trebuie să se înteleagă foarte bine faptul că în momentul de faţă combaterea dăunătorilor-problemă din culturile agricole se realizează pe cale chimică. Viitorul este unul sumbru, pentru că nu văd o agricultură fără aceste soluţii chimice de combatere, iar ele nu sunt un moft, ci o necesitate. Foarte grav este faptul că industria de protecţia plantelor avansează într-un ritm mai lent decât cel în care produsele existente sunt retrase de pe piaţă. Dacă este retras un produs, atunci trebuie să se vină cu o soluţie sau să se aştepte până când iese un alt produs care este capabil să rezolve problema respectivă. Sper ca UE să înteleagă faptul că în momentul de faţă este imposibil să faci o agricultură nechimizată. Actualmente putem spune ca soluţiile pe care le avem la dispoziţie sunt relativ suficiente. Încercăm să evităm creşterea fenomenului de rezistenţă care apare atunci când efectul unui produs chimic asupra unui agent de dăunare nu mai este cel scontat.

În contextul în care am renunţa la o parte din aceste soluţii, care oricum sunt puţine, acest fenomen ar lua amploare. Pentru a face o combatere eficientă, chiar vom fi nevoiţi să utilizăm mai multe produse chimice în vederea rezolvării problemelor din cultură. Fermierul trebuie lăsat să-şi facă treaba în câmp, să se gândească să fie în continuare productiv şi sustenabil, să poată produce recolte de bună calitate şi în cantitate mare.

Nu trebuie uitat nici faptul că fiecare ţară are specificitatea sa, problemele diferă de la o ţară la alta, şi aici mă refer la dăunătorul Tanymecus dillacotillis, cu care noi ne confruntăm şi care nu atacă cu aceeaşi amploare în toată Europa. De aceea trebuie să avem oameni care să se zbată pentru noi, să pună problema aşa cum trebuie şi să nu ne ia practic arma şi să ne trimită la vânătoare fără gloanţe.“

Ana IONIŢĂ