Protejarea solului în perioadele cele mai sensibile

​Această cerință reprezintă una dintre normele de condiționalitate pe care fermierii trebuie să le îndeplinească pentru a încasa subvenția. În perioada financiară anterioară, obligativitatea agricultorilor consta în acoperirea terenului arabil cu culturi de toamnă și/sau să rămână nelucrat pe cel puțin 20% din suprafața fermei. 

​Noul standard, respectiv GAEC 6 – „Acoperirea minimă a solului pentru a evita solul descoperit în perioadele sensibile”, vine cu noi precizări, și anume: perioada cea mai sensibilă pentru sol este în vară, în intervalul 15 iunie – 30 septembrie, deoarece fenomenele meteo extreme, precum lipsa precipitațiilor și seceta excesivă, duc la degradarea solului.
În această perioadă, fermierii trebuie să păstreze terenul acoperit pe cel puțin 80% din suprafața arabilă totală a exploatației determinată în urma controalelor, cu excepția timpului de cel mult 2 săptămâni necesar pentru pregătirea terenului și înființarea noii culturi agricole.
 
Lucrări admise
În ultima perioadă au avut loc discuții intense între asociațiile fermierilor și reprezentanții MADR pentru a include lucrarea superficială a solului, respectiv cea de dezmiriștire, fără răsturnarea brazdei, printre practicile pe care fermierii le pot întreprinde astfel încât să asigure acoperirea minimă a solului și să îl protejeze de acțiunea factorilor externi, dar și pentru a conserva apa din sol. Miriștea rămasă după recoltare include și resturile vegetale existente pe terenul arabil.
Această intervenție a primit undă verde de la autorități, dar și argumentată științific de Academia de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu Șișești”.
Astfel, acoperirea solului se poate asigura și prin miriștea rămasă după recoltare, iar lucrările permise sunt discuirea superficială a miriștii sau afânarea superficială a solului cu combinatorul echipat cu cuțite de tip daltă.
Alte practici pe care agricultorii le pot efectua pentru a respecta cerințele privind bunele condiții agricole și de mediu prevăzute în GAEC 6, sunt: înființarea de culturi secundare, culturi de acoperire verzi sau culturi de toamnă nou înființate.
Dacă în perioada 15 iunie – 30 septembrie cultura principală este în vegetație, nefiind încă recoltată, atunci aceasta asigură acoperirea solului.
În cazul culturilor permanente, acoperirea minimă a solului înseamnă fâșii înierbate între rânduri, mulci sau resturi vegetale pe cel puțin 50% din suprafața culturilor permanente din exploatație.
Acoperirea cu vegetație sau resturi vegetale în perioada cea mai sensibilă a anului se verifică pe toate parcelele de teren arabil ale fermei, inclusiv pe cele cu suprafața mai mică de 0,3 ha și pe suprafețele de teren arabil nesolicitat la plată.
Înființarea culturilor verzi de acoperire pentru GAEC 6 nu se notifică la APIA, așa cum se făcea anterior pentru ZIE (zonele de interes ecologic), când exista obligația de a notifica APIA cu privire la data răsăririi covorului vegetal.
Pentru GAEC 6 nu există o perioadă minimă de menținere a culturii verzi, spre deosebire de perioada de minim 8 săptămâni prevăzută anterior pentru zonele cu strat vegetal declarate de către fermieri ca zone de interes ecologic.
Desființarea culturii verzi se poate face inclusiv prin erbicidare.
Obligații asemănătoare cu cele impuse de GAEC 6, se regăsesc și în cazul cerinței obligatorii a eco-schemei PD-04. Practici benefice pentru mediu aplicabile în teren arabil, în cazul căreia, acoperirea solului poate fi realizată cu: culturi agricole sau cu miriștea rămasă după recoltare sau culturi secundare sau culturi de acoperire verzi sau culturi de toamnă nou-înființate.
Spre deosebire de GAEC 6, în cazul eco-schemei PD-04 (practici benefice în teren arabil), procentul de acoperire a solului este de cel puțin 85% din suprafața arabilă a exploatației, iar perioada este cuprinsă între 15 iunie – 15 octombrie.
 
Lista speciilor de plante folosite pentru culturi secundare și culturi de acoperire verzi sunt următoarele: graminee (ovăz, secară, triticale, mei, porumb, sorg, hrișcă), leguminoase (mazăre de grădină, măzăriche, lupin, fasoliță, ghizdei, trifoi, galega, sulfină albă, schinduf, lucernă, fasole), proteaginoase (linte, bob, soia, mazăre furajeră, fasole, fasoliță, năut, arahide), oleaginoase (floarea-soarelui, cânepă, rapiță, muștar alb, camelină, susan), plante melifere (floarea-soarelui, rapiță, sparceta, coriandru, facelia, mătăciune, ridiche sălbatică, hrișcă, quinoa, amarant).
În privința amestecurilor de specii de culturi secundare, acestea sunt: muștar + ovăz, muștar + facelia, muștar + rapiță, latir + măzăriche, latir + ovăz, mazăre + ovăz, măzăriche + ovăz, măzăriche + secară, măzăriche + triticale, lupin + trifoi, rapiță + triticale, rapiță + secară, bob + ovăz, secară + trifoi, trifoi + facelia, mazăre + muștar, măzăriche + camelină, muștar + rapiță, mazăre + triticale, muștar + ovăz + secară, ridiche + ovăz, ridiche + triticale, ridiche + rapiță.
 
Ana Ioniță