Provocări la nivel de fermă și concentrarea pe scăderea costurilor

​De profesie economist și actual cursant al Facultății de Agronomie din Craiova, Claudiu Jurubiță se implică în administrarea fermei vegetale înființată de părinții săi în anul 2000, și speră să continue cu succes ce au început dânșii.

​„Lucrez în județul Argeș împreună cu familia o suprafață de 2.000 de hectare, cultură mare, prin intermediul a două societăți comerciale, dar sunt și fondator și vicepreședinte al cooperativei Agro Activ, ai cărei membri cultivă o suprafață agricolă de 6.600 de hectare.
Am început să mă implic mai mult în fermă din anul 2015 după ce mi-am finalizat studiile, respectiv Facultatea de Management Economic din cadrul ASE București. Părinții mei sunt tot economiști și am condus această fermă ca pe un business și poate de aceea am reușit să avem un istoric bun. Pentru partea de lucru în câmp avem un inginer agronom, însă mă specializez și eu, fiind student în anul II la Facultatea de Agronomie din Craiova. Experiența din câmp este foarte valoroasă dar este bine să aplici științific cunoștințele agronomice.
În cadrul fermei mă ocup de administrarea acesteia, de vânzarea și încheierea contractelor de valorificare a producțiilor, dar și de partea de achiziții.
Avem o fermă capitalizată, banii pe care i-am câștigat i-am reinvestit în exploatație. În decursul timpului am accesat fonduri europene: în anul 2009 am avut un proiect pentru achiziția de tractoare și utilaje agricole, iar în 2013 am construit un siloz cu o capacitate de 4.000 tone cu o valoare de 700 mii euro, din care 50% a fost finanțare nerambursabilă.  
Aproape în fiecare an am achiziționat tehnică agricolă pentru a ne reînnoi parcul de mașini și utilaje, deoarece acestea se uzează destul de repede având în vedere suprafața totală pe care o lucrăm. Actualmente derulăm un proiect prin cooperativa noastră – înființată în 2020, care constă tot în achiziția de utilaje.
Beneficiile de a fi membru într-o cooperativă sunt clare și le-am văzut încă din 2018 când făceam parte dintr-o altă cooperativă. Prin asociere reușim să vindem marfa la un preț mai bun și să negociem mai bine atunci când achiziționăm inputuri.
În ce privește dotarea tehnică am avea nevoie de o combină mai mare. Lucrăm cu trei combine: o mașină Claas Lexion, performantă, achiziționată în 2023 și două combine mai mici, Claas Tucano, din 2014, respectiv 2018. Anul trecut a trebuit să apelez la un prestator de servicii pentru a finaliza campania de recoltat.”
 
Cum este situația în câmp?
„Este un an provocator. Am avut o toamnă foarte secetoasă dar culturile arată binișor pentru că am avut ceva precipitații în iarnă. Am achiziționat o parte din inputuri cu prețuri mari în toamnă și avem costuri mari de înființare. Cheltuielile se vor ridica la un minim de 4.000 lei/ha. La grâu, producțiile multianuale la noi în zonă se situează la cca 5 t/ha. Cultura de grâu ocupă jumătate din suprafața fermei. Dacă vând sub 800 lei/tona ies în pierdere și în momentul de față prețul este de 750 lei/tona. Nu știm ce soluție vom găsi. Probabil vom depozita o parte din producție, sperând să crească prețul ulterior.
Mă documentez foarte mult în ceea ce privește piața de cereale, trendul acesteia și nu doar local, ci mai ales global ca să înțeleg mai bine lucrurile care se petrec și să pot face anumite previziuni. Din păcate, sunt aproape convins că prețurile vor scădea în continuare până la recoltă. Nu știm acum ce strategie de valorificare vom adopta.  
Rapița am înființat-o pe 600 de hectare, din care doar 200 de hectare a rămas în cultură pentru că am avut probleme din cauza secetei. Diferența de 400 de hectare au fost semănate cu grâu.
Acum strategia noastră este să scădem costurile cât de mult putem și unde mai putem.
Poate prin fertilizare variabilă vom reuși să optimizăm costurile cu îngrășămintele chimice. Aceasta a fost soluția cea mai accesibilă pe care am găsit-o.
Totodată, studiez tehnologia no-till, însă în fermă practicăm la ora actuală sistemul convențional de prelucrare a solului și minimum-tillage. Prelucrăm terenul superficial pentru culturile de primăvară și facem arătură pentru rapiță și grâu, unde am considerat că terenul trebuie prelucrat mai bine.
Anul trecut am primit pentru demonstrație o semănătoare no-till pe o parcelă de grâu și vom vedea în acest an ce rezultate vom obține. Cu timpul cred că vom trece la tehnologia semănatului direct, dar aceasta presupune o investiție destul de mare în utilaje - numai o semănătoare no-till are un cost care pornește de la 200 mii euro. Probabil o să facem trecerea treptat, însă momentan nu ne permitem să facem investiții noi, strategia noastră este cumva de a conserva ceea ce avem și de a reduce costurile.
 
Cultura de grâu este cea care ne-a oferit stabilitate iar rapița este excelentă în anii buni însă în majoritatea anilor ne-am confruntat cu seceta și nu am obținut producții mari.
Când am venit în fermă primul meu gând au fost irigațiile. Nu avem canale de irigații și m-am interesat de asigurarea apei pentru irigații din puțuri forate dar investiția este mult prea costisitoare. În plus, poți să nu ai debit suficient dacă sapi puțurile până la adâncimea legală, de 40 m - atunci cât era când m-am informat.
Ce ne rămâne este să facem tot ce ține de noi pentru a obține producții bune.”
 
Ana Ioniță