Provocările anului 2020, anul digitalizării în agricultură

15/10/2020

Provocările anului 2020, anul digitalizării în agricultură

A patra revoluţie industrială, denumită generic Agricultura 4.0, este la început de drum în România. Contextul economic şi noua realitate a anului 2020 au forţat companiile agricole să-şi mute produsele din piaţa tradiţională în mediul online. Totodată, protejarea angajaţilor şi păstrarea distanţei sociale în rândul acestora i-a determinat pe antreprenori să-şi regândească planurile de viitor, altfel încât procesul de producţie să fie în mare parte realizat cu roboţi inteligenţi, cu aparatură performantă, iar însămânţarea şi recoltarea să fie realizate cu ajutorul utilajelor de ultimă generaţie, ce necesită un număr restrâns de persoane.

În ultimii ani, au fost făcuţi paşi importanţi spre agricultura de precizie - Agricultura 4.0. Companii importante, străine şi româneşti, au dezvoltat soluţii digitale pentru măsurarea cantităţii de apă din sol sau depistarea cantităţii de tratamente aplicate în sol. Dar nu doar evoluţia tehnologică ne obligă să ţinem pasul, ci şi mediul. Schimbările climatice ne afectează an de an prin seceta prelungită timp de luni, ploile torenţiale şi grindina - devastatoare uneori -, sau tornadele apărute recent şi în ţara noastră.

În contrapartidă, marile companii au dezvoltat inovaţii notabile. Criza coronavirusului a accelerat, de asemenea, procesul digitalizării şi ne aşteptăm la schimbări majore pe întreg fluxul tehnologic.

O altă provocare a agriculturii în anul agricol 2019-2020 a fost seceta pedologică, ce a început în toamna anului trecut şi s-a prelungit până în toamna acestui an. Ea a afectat mare parte din culturile de toamnă, de grâu, orz, rapiţă, secară, iar la grâu, spre exemplu, producţia a scăzut aproape la jumătate, până la 5,4 milioane de tone, conform datelor de la Ministerul Agriculturii. Fermierii au avut afectate şi culturile de primăvară, de porumb şi floarea-soarelui, cu scăderi drastice ale producţiei.

Lipsa infrastructurii de irigaţii a adâncit această problemă. De altfel, lipsa asigurătorilor pentru situaţii de calamitate sau a unor despăgubiri din fonduri de la bugetul de stat, gândite anterior, au dus la disperarea fermierilor. Pe lângă lipsa de susţinere pe care aceştia o simt din partea statului, ei cred că vom asista şi la falimente, pentru că firmele mici sau medii sunt incapabile să-şi plătească datoriile la termen fără ajutoare la timp de la stat.

În 2019, România a produs 29,5 milioane de tone de cereale şi a exportat peste jumătate din cantitate, potrivit INS. Transformarea materiei prime în produs finit este un obiectiv consacrat al miniştrilor de la Agricultură, însă de realizarea lui, de fiecare dată, au depins mai mulţi factori. Posibilitatea de a atrage fonduri europene sau de a lua credite cu dobânzi mai avantajoase de la bănci i-a stimulat pe reprezentanţii din acest sector să-şi facă fabrici pentru procesarea produsului finit, însă tot durata de implementare a unui proiect, de câţiva ani, ori birocraţia stufoasă i-a determinat pe alţii să renunţe la planurile de investiţii. Cu toate acestea, România a atras în agricultură peste 26 de miliarde de euro de la UE de la aderare și până în prezent, având o rată medie anuală a absorbţiei fondurilor de peste 96%, după cum susţin oficialii ministerului de resort. Industria alimentară românească, un sector de 50 de miliarde de lei în 2019, s-ar putea dubla la 100 de miliarde de lei în contextul investiţiilor în procesare, iar balanţa comercială deficitară a României în zona de produse agroalimentare s-ar putea echilibra dacă fermierii ar trimite mare parte din recolte către fabricile din România.

Simona MUNTEANU

0 Comments

articole

Provocările anului 2020, anul digitalizării în agricultură

Leave a Reply.

NEWSLETTER

SERVICII

PARTENERI

CONTACT