Punct de vedere al ASAS în condiţiile declarării stării de necesitate

Indiscutabil, starea de necesitate este rezultat al unui moment când o anumită situaţie poate avea consecinţe grave asupra oamenilor şi cetăţenilor, dacă nu se iau măsurile care se impun. Starea de necesitate impune măsuri excepţionale într-un anumit domeniu sau în mai multe domenii conexe. În cazul de faţă, stare de necesitate a fost declarată pe teritoriul României ca un răspuns la pandemia de coronavirus.

Prof. univ. dr. ing. dr. h. c. VALERIU TABĂRĂ, preşedinte al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti“

Pentru a putea contracara această pandemie, starea de necesitate impune măsuri care pot avea efecte negative dacă nu sunt conexate cu altele, cu influenţă decisivă asupra reuşitei măsurilor luate de către decidenţii politici şi administrativi.

Este de la sine înţeles că, în primul rând, trebuie elaborate şi promovate elementele care să reglementeze bazele stării de necesitate în domeniul pentru care aceasta a fost promovată. În cazul de faţă, sănătatea umană, care are în vedere:

• asigurarea infrastructurii şi dotărilor tehnice pentru determinarea prezenţei sau absenţei agentului patogen;
  
• amenajarea, organizarea şi dotarea tehnică a centrelor de tratament al persoanelor afectate;
  
• dotarea unităţilor spitaliceşti cu infrastructura - aparatura şi echipamentele necesare, inclusiv cele pentru protecţia personalului sanitar;
  
• asigurarea setului de medicamente specifice regimului de tratament pentru cei detectaţi ca fiind infectaţi cu coronavirus;
  
• asigurarea resursei umane de specialitate medicală şi protecţia acesteia;
  
• asigurarea materialelor pentru dezinfecţie. Cele de mai sus sunt doar câteva dintre problemele de maximă atenţie în acţiunile de prevenire a extinderii pandemiei de coronavirus. Mai sunt şi alte probleme importante de rezolvat în acest domeniu, care sunt de datoria altor instituţii ale statului.
  

Măsuri de luat

• Scutirea de impozite şi taxe a producţiei agricole şi a veniturilor provenite din activităţi de producţie agricolă şi agroalimentară, dacă valorificarea acestora s-a făcut în ţară.
  
• Asigurarea subvenţiilor şi a surselor financiare la timp, pentru a se putea susţine activităţile de producţie agricolă şi alimentară în toate domeniile.
  
• Măsuri de stimulare a valorificării produselor agroalimentare în magazine de proximitate. Deschiderea unor astfel de unităţi de valorificare a producţiei agroalimentare româneşti.
  
• Susţinerea, pe cât posibil, a lanţului alimentar, fără marii intermediari, indiferent cine sunt aceştia.
  
• Măsuri urgente şi dure de blocare a speculei cu produse agroalimentare şi amplificarea măsurilor de monitorizare exigentă a domeniului.
  
• Măsuri de reducere şi chiar de stopare a risipei de produse agroalimentare;
  
• Asigurarea condiţiilor optime pentru o valorificare corespunzătoare a producţiei agroalimentare în totalitatea ei: consum, prelucrare, conservare.
  
• Creşterea cantitativă a rezervelor de stat, la unele produse până la nivelul asigurării consumului intern pe durata unui an.
  
• Dezvoltarea reţelei de depozitare şi păstrare pentru principalele grupe de produse agricole (cereale, plante tehnice, leguminoase, cartofi, legume şi fructe, produse finite etc.).
  
• Elaborarea unui plan strategic pentru creşterea producţiei agricole în toate domeniile, a celui agroalimentar cu prioritate.
  

România trebuie să ajungă să-şi producă în orice condiţii întregul necesar de produse agroalimentare. Nu este permis ca România să fie dependentă în foarte mare măsură de produse alimentare de strictă necesitate aduse din import. Trebuie eliminate cu prioritate riscurile ca România să fie pusă în pericol sub aspectul securităţii agroalimentare, aşa cum ne găsim în situaţia de acum.

ATENŢIE!

Securitatea alimentară, asigurarea hranei în orice condiţii ne-am găsi ca ţară, este cel puţin la fel de importantă precum măsurile luate în sistemul de sănătate sau de siguranţă individuală sau colectivă. Fără garanţia asigurării cu produse alimentare în mod durabil şi sigur se pun în pericol toate celelalte măsuri, oricare ar fi ele. Este surprinzător faptul că în setul de măsuri luate ca urmare a momentului de criză majoră în care ne găsim agricultura, industria alimentară, sistemul de producţie şi asigurarea necesarului de alimente nu se găsesc printre măsurile de primă importanţă (excepţie - libertatea de deplasare spre activităţile agricole). Se reglementează doar modul de a se aborda magazinele şi pieţele în care se comercializează produse agroalimentare, nu şi activitatea celor care produc şi trebuie să producă bunuri agroalimentare (declanşarea şi susţinerea completă a campaniei agricole de primăvară şi de susţinere a culturilor realizate în toamnă; absolută nevoie de măsuri vizibile şi palpabile).