Rapiţa de toamnă

DR. ING. TOMEL PETRACHE, DuPont Pioneer – Expert Agronom

Răpiţa de toamnă. O cultură ce îşi revendică an de an noi suprafeţe în structura de culturi a tot mai multor ferme, a atins în toamna anului 2016 un apogeu istoric în România, depăşind 700.000 de hectare.

În multe zone ale ţării, unele cu o mai mică tradiţie în cultivarea rapiţei, din cauza diverselor condiţii climatice sau de natură agrotehnică înregistrate în toamna anului trecut, multe suprafeţe au fost însămânţate la momente ce au depăşit cu mult perioada optimă, ceea ce a condus la o mai slabă pregătire a plantelor pentru iernare. Temperaturile de peste iarnă au atins niveluri istorice de -24°C pe parcursul mai multor nopţi consecutive. Practic, pe o perioadă de peste 40 de zile nu s-au înregistrat temperaturi diurne pozitive. Cu toate acestea, hibrizii companiei Pioneer au demonstrat o remarcabilă rezistenţă la temperaturi scăzute. Ce face ca această cultură să fie atât de atractivă încât să determine fermierul să îşi asume o însămânţare întârziată deşi nu este o măsură tehnologică recomandată? Cu siguranţă sunt implicate foarte multe aspecte. Într-o ordine absolut aleatorie ca importanţă, unul dintre aceste aspecte fac referire la preţul atractiv de vânzare al recoltei. Dintotdeauna fermierul a hotărât în favoarea culturilor care i-au umplut buzunarele. Rapiţa nu este doar prima dintre culturi care aduce banii în fermă, ci îi asigură şi o vânzare rapidă, evitând astfel costurile înregistrate cu transportul, uscarea şi depozitarea recoltei.

Un alt aspect îl reprezintă comportamentul culturii la variaţiile climatice extreme, ca efect al încălzirii globale. Rapiţa este recunoscută ca fiind o cultură „asiguratoare“ în acest sens. Recoltându-se la începutul verii, reuşeşte să evite fenomenele de secetă şi arşiţă. Hibrizii din grupele de maturitate timpurii ajung mai repede la stadiul de opt frunze, stadiu unanim recunoscut ca „prag fenologic optim“ pentru iernare, repornesc mai repede în vegetaţie în primăvară, înfloresc mai devreme şi îşi formează producţia înainte de instalarea arşiţei, care poate conduce la şiştăvirea seminţelor. Mai mult de-atât, având o viteză mare de creştere în prima perioadă de vegetaţie, aceşti hibrizi sunt recomandaţi şi pentru însămânţările tardive de toamnă. În privinţa altor fenomene, datorate schimbărilor climatice, precum ierni cu  geruri extreme (-24°C), coroborate cu lipsa zăpezii, pe de-o parte, vânturi puternice sau grindină ce pot pune în pericol lanurile de rapiţă înainte de recoltare, pe de altă parte, răspunsul a venit rapid dinspre departamentul de cercetare al companiei Pioneer, care a „confecţionat“ hibrizi cu caracteristici de securizare a producţiei obţinute, traduse prin toleranţă foarte bună la ger, comportare foarte bună la cădere, la scuturarea seminţelor din silicve, toleranţă foarte ridicată la boli precum Phoma lingam şi Sclerotinia sclerotiorum.

Hibrizilor deja consacraţi, PR44W29, cel mai vândut fibrid Pioneer în Europa sau PR46W14, un hibrid rustic, adaptat foarte bine condiţiilor de climă şi tehnologie din România, li s-au alăturat hibrizi noi, cu creştere vegetativă mare, precum PT 225, PT 234, iar din acest an PT 264, PT 271, cu potenţial foarte ridicat de producţie şi o comportare excepţională în câmp, produse ce susţin deplin mesajele campaniei Pioneer: “Cultivă rapiţă fără pierderi!“. Cultivată de regulă de segmentul de ferme mijlocii şi mari, segmente dispuse la aplicarea celor mai noi tehnologii, se pot obţine cu uşurinţă producţii mari. Recomandarea companiei DuPont Pioneer este în favoarea semănatului timpuriu (15-20 august), susţinută de rezultate concrete din numeroasele testări efectuate pe întreg teritoriul ţării noastre, care confirmă prin rezulate excepţionale. În agricultură, ca şi în viaţă, totul începe de la sămânţă. Aceasta, din punct de vedere genetic, trebuie să înregistreze cât mai multe din caracterele pe care fermierii le caută la un hibrid de rapiţă. Vorbim, desigur, de un excepţional potenţial de producţie, stabilitate şi adaptabilitate, toleranţă ridicată la principalele boli, rezistenţă la cădere şi o comportare bună la scuturare.

Pentru o astfel de sămânţă, se impune o tehnologie corect aplicată. Asigurarea elementelor nutritive, adică o fertilizare bună, fracţionată, cu macro şi micro-elementele necesare definirii şi susţinerii elementelor de producţie, precum numărul de ramificaţii, numărul de flori, numărul de silicve, numărul de seminţe în silicvă.

Tratamentele fitosanitare, fie că vorbim de produse utilizate în combaterea buruienilor, a dăunătorilor (foarte mulţi de altfel de-a lungul perioadei de vegetaţie) sau a agenţilor patogeni, sunt elemente definitorii în obţinerea producţiilor scontate. În această primăvară, problemele majore aşteptate făceau referire la gradul de sănătate al culturi la desprimăvărare. Chiar dacă temperaturile de peste iarnă au depăşit frecvent -15°C, iar perioada de stres termic s-a extins la peste 40 de zile, fără temperaturi pozitive şi fără zăpadă, cultura a supravieţuit, chiar şi în stadii mici de creştere (patru frunze). Conform estimărilor echipei Pioneer, suprafeţele la care s-a renunţat în această primăvară nu depăşesc 5% pe zonele amintite mai sus. Pierderile sunt datorate în mare parte băltirilor apărute încă din toamnă, fenomenelor de „descălţare“ datorate unor greşeli agrotehnice de pregătire a patului germinativ sau semănat. Invazia de rozătoare la ieşirea din iarnă, în acest an, a impus fermierilor o grijă în plus, ştiută fiind rata mare de înmulţire a dăunătorului şi imensitatea daunelor provocate. Astfel, ca prim element în realizarea producţiei, densitatea plantelor este hotărâtoare în dezvoltarea culturii. Un număr echilibrat de plante (corelat cu perioada de semănat şi nivelul de fertilizare oferit) pe unitatea de suprafaţă ne conduce întotdeauna spre succes.

Din acest motiv, înfiinţarea culturii este foarte importantă. Însămânţările târzii ne-au demonstrat că doar 60-70% din seminţele semănate au dezvoltat plăntuţe. Cele mai multe lanuri analizate la intrarea în iarnă de către specialiştii Pioneer au arătat densităţi de 30-40 plante/mp. Acesta este şi numărul la ieşirea din iarnă, ceea ce denotă o rată de peste 95% de supravieţuire a hibrizilor de rapiţă Pioneer peste iarnă. Următoarele elemente de producţie, legate de numărul de flori fertile, numărul de silicve formate, numărul de seminţe şi dimensiunea acestora necesită foarte mare atenţie din partea fermierului. Numeroasele intervenţii cu produse de protecţia plantelor şi îngrăşăminte care să susţină aceste elemente trebuie efectuate la momentele recomandate de specialiştii noştri. Întârzierea oricărei etape poate conduce la pierderi mari de producţie. Prin prisma managementului integrat aplicat în fermă, rapiţa este o foarte bună premergătoare pentru cerealele de toamnă: eliberează terenul devreme, moment în care se poate trece imediat la pregătirea terenului pentru culturile de toamnă, beneficiind de un teren reavăn şi curat de buruieni. Importanta cultură meliferă, câmpurile înflorite pentru o perioadă lungă de timp sunt tot mai căutate de către apicultori datorită calităţii mierii, dar şi a randamentului mare în producţia de miere.

Versatilitatea culturii conduce la o tot mai mare cerere în piaţă. Utilizarea uleiului ca biodiesel sau alte amestecuri de uleiuri industriale este deja de notorietate. Actualmente, cele mai multe date cu privire la destinaţia uleiului fac referire la profilul culinar al uleiului de rapiţă. Procentul redus de grăsimi săturate, procentul ridicat în Omega 3 îl recomandă a fi foarte utilizat în alimentaţia zilnică. În ceea ce priveşte procesarea, seminţele de rapiţă oferă, de asemenea, un randament foarte bun (circa 45-50% ulei), iar turtele rezultate după presare reprezintă o importantă sursă de proteine, vitamine şi antioxidanţi pentru animale. Ca urmare, cultura rapiţei este din ce în ce mai interesantă pentru fermierii români. Expansiunea suprafeţelor cultivate continuă şi în anii următori, probabil până la limita unui million de hectare anual. Toate aceste aspecte prezentate fac din rapiţă o „regină“, de câţiva ani, cea mai profitabilă dintre culturi.