Rasele de taurine românești, în pericol! (I)

Dr. ing. Gheorghe Vaida, Academia de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești”
 
Cine și de ce nu are interesul să sprijine rețeaua națională de ameliorare a animalelor din România?
Este o perioadă grea pentru zootehnia românească, pentru că suntem pe o piață concurențială foarte dură și noi nu suntem pregătiți suficient, din nici un punct de vedere. Dar, parcă, nici nu dorim, sau nu putem să ne aliniem la noile cerințe actuale privind creșterea animalelor la nivel european și mondial. Acest lucru reiese foarte clar, printre altele, și din elaborarea Planul Național Strategic (PNS), unde, pentru zootehnie, au fost alocate, în perioada 2023 – 2027, doar 14,6 %, din resursele financiare, așa cum rezultă dintr-un material prezentat recent (noiembrie 2023), la Academia Română, de un colectiv de cercetare valoros, coordonat de Domnul Academician Ioan Păun Otiman. Iar dacă aceste resurse nu sunt nici distribuite, în mod corespunzător, țintit, transparent și urmărită eficiența utilizării lor, situația devine și mai dificilă. Așa cum se știe, sprijinul financiar are un rol determinant în dezvoltarea sectorului.
 
Gradul de zootehnizare a producției agroalimentare din țara noastră este foarte redus.
În prezent, zootehnia reprezintă în jur de 23,5 % din valoarea producției agricole globale, când ar trebui să reprezinte peste 50 %. Are loc reducerea masivă a gradului de zootehnizare a producției agroalimentare din țara noastră. Noi exportăm cantități mari de cereale, la prețuri reduse, adică exportă, în principal, unele companii străine și, în mai mică măsură, fermierii direct. Cât timp nu ne vom ocupa de dezvoltarea și modernizarea sectorului zootehnic, situația din agricultură se vă menține la fel. Cu alocarea bugetară actuală din PNS, pentru zootehnie nu există nicio perspectivă reală. În prezent, în sectorul zootehnic, există o lipsă de tehnicitate și profesionalism, cum nu a mai fost niciodată. Inginerii zootehniști, specialiștii de valoare, competenți, cu experiență și viziune, contează tot mai puțin. Producția medie de lapte pe cap de vacă este cea mai mică din Uniunea Europeană, 3.367 Kg, fată de media UE 7.682 kg, iar producțiile obținute, în majoritatea cazurilor, sunt la costuri ridicate și nu sunt competitive, nu asigură eficiența economică a exploatării. Majoritatea materialului seminal utilizat la însămânțări artificiale provine din import, de la tauri testați în alte țări, în alte condiții de mediu și la prețuri ridicate. Iar fermierii, crescătorii de animale români, nu beneficiază nici de noile rezultate ale cercetării în domeniului geneticii moleculare, ceea ce constituie un mare handicap. Importăm cantități mari de produse agroalimentare și material biologic. Nu avem consultanță tehnică de specialitate, în special pentru fermele mici și mijlocii, pentru gospodăriile țărănești. Se vând ferme și pământ românesc. România este plină de „distribuitori” ai unor Companii străine, care oferă orice, de la semințe vegetale, material seminal, mașini și utilaje agricole, până la hrană pentru câini și pisici. Noi mai producem foarte puțin din inputurile pentru agricultură. Situația generală din agricultură s-a înrăutățit mult în ultimii ani și datorită gradului de zootehnizare foarte redus.
 
Se poate pune întrebarea firească, de ce am ajuns aici?
Așa după cum este cunoscut genetică, alături de condițiile de mediu (furajare, întreținere, etc), este o adevărată pârghie pentru îmbunătățirea performanței, dar care din păcate, la noi, a fost neglijată, sau lăsata la îndemâna unor diletanți în domeniu, sau unor grupuri de interese, cine mai știe, este greu de spus! Ar fi multe de spus, dar spațiul și timpul nu permit intrarea în foarte multe detalii tehnice, având în vedere acest domeniu atât de vast. Se impune, totuși, să subliniem, câteva decizii, care au dus, în mare măsură, la situația actuală din sectorul zootehnic.
În anul 2011 s-au introdus noi proceduri privind Controlul Oficial al Performanțelor (COP) și ținerea Registrelor genealogice (RG), conform Regulamentelor UE. În esență, au fost externalizate aceste servicii de control pentru crescători, către Asociațiile de crescători, Societățile de ameliorare. La data respectivă, aceste structuri asociative nu erau suficient de pregătite, cu baza materială necesară, logistică, personal de specialitate calificat, etc., urmând că ele să fie sprijinite în continuare pentru a se capitaliza și dezvolta, pe baza unor proiecte și sprijin de la bugetul de stat. Acesta a fost conceptul și gândirea la data respectivă și, mai ales, obligativitatea impusă de legislația europeană de a externaliza aceste activități către Asociații. Dar, din păcate, acest lucru nu s-a mai întâmplat, conform așteptărilor. De exemplu, în multe județe, sediile Oficiilor de Ameliorare și Reproducție în Zootehnie (OARZ) au fost transferate către Agenția de Plați și Intervenție în Agricultură (APIA), în loc să fie concesionate către Asociațiile de crescători, care în mod real au preluat activitatea practică de la aceste oficii. Tot în perioada respectivă s-a redus și personalul de la ANARZ, care de bine de rău, pe lângă problemele specifice activității lor, mai ofereau și consultanță de specialitate, în general, mai ales pentru gospodăriile țărănești, pentru fermele mici și mijlocii. Tehnologiile privind controlul oficial de producție, evaluarea genetică a animalelor, calculul valorii de ameliorare, au evoluat foarte mult. Asociațiile de crescători, Societățile de ameliorare, nu au avut suficiente fonduri pentru dotare și derularea întregului proces de ameliorare la un nivel corespunzător. La momentul actual, nici nu au toate pârghiile și mecanismele necesare pentru realizarea acestei activități laborioase, pe care le au țările cu zootehnie avansată și cu care noi suntem în competiție. În aceste țări, aceste probleme au fost și sunt rezolvate și în prezent, printr-un parteneriat public-privat, pentru că sunt cheltuieli foarte mari. De exemplu, selecția genomică și calculul valorii de ameliorare genomice, care se practică acum pe plan mondial și care trebuie introdusă în regim de urgență și în țara noastră, costă foarte mult. Sunt necesare laboratoare de genotipare foarte dotate, costuri cu bioinformatică, aplicarea tehnologiilor inteligente, etc. Aceste costuri mari nu pot fi susținute de Asociațiile de crescători, nu au de unde, de aceea trebuie sprijinite de stat, pentru că este vorba de asigurarea Securității și Siguranței alimentare a tării.
Nu ne-am ocupat suficient de structurarea populațiilor de animale, care presupune, ferme de elita, ferme de înmulțire și ferme comerciale. În ameliorarea genetică a efectivelor vorbim, de populația activă, de o piramidă a ameliorării, în vârful căreia se afla fermele de elită, care dețin animale de rasa curată, cu valoare de ameliorare ridicată și care trebuie să fie sprijinite, să beneficieze de un regim preferențial.
 
Pe de alta parte, dispariția Stațiunilor de selecție și producerea de material seminal congelat românești, SEMTEST-urile, în urma cu 15 – 20 de ani, care au fost privatizate și fiind în buza orașelor, s-a extins orașele peste ele și nu au mai primit autorizație de mediu, a creat mari probleme programelor de ameliorare. S-a produs o mare greșeală, când la privatizarea lor, statul nu a păstrat o acțiune de control, astfel încât să nu poată fi schimbat obiectul de activitate, decât prin Hotărâre de Guvern. A mai rămas un singur Semtest cu capital românesc, dar nici acesta nu este sprijinit, pentru că toată această activitate de selecție a taurilor, întreținerea lor, presupune costuri foarte ridicate. Acest lucru a avut efecte nedorite, privind producerea dirijată a tăurașilor de reproducție în fermele de elita și introducerea unui număr corespunzător în Stațiunii, pentru parcurgerea tuturor etapelor selecției și realizarea unei anumite intensități de selecție. Dar mai ales, producerea de material seminal congelat din taurii indigeni și testați în condițiile de creștere din țara noastră. Aproape în totalitate, piață de material seminal congelat a fost preluată de companiile străine. Nu, însă, și testarea taurilor! Nici în tehnologiile de creștere și exploatare nu s-a investit suficient, nu a fost de unde, iar la fondurile europene au ajuns doar unii, de obicei cei mai mari. Fermele mici și mijlocii nu au fost reprezentate în mod corespunzător, la nivel central.
 
Cele mai mari erori tehnice produse în zootehnie, în ultimii 50 de ani – sprijinul acordat doar pentru 30 – 40 % din efective și legarea lui de registrele genealogice
În anul 2013, s-a luat decizia eronată, de a sprijini numai crescătorii care au peste 10 vaci, pe motiv că aceste gospodarii numai au nicio perspectiva și să concentrăm efectivele, să-i stimulam pe cei care produc pentru piață, fermele comerciale, că și cum, cei cu 3 - 5 vaci, ar arunca laptele și nu ar fi consumat de nimeni! Această decizie aberanta, care nu a ținut cont de realitățile din teritoriu, a prăbușit efectivele de taurine din tara noastră, pentru că în jur de 70 % din efectivele de animale se aflau în aceste gospodării, sub 10 capete și pe care noi nu i-am mai sprijinit suficient. Apoi, în satele românești se știa, că marea majoritate a adăposturilor, aveau capacitatea doar pentru 3 – 5 vaci și 2 – 3 vitei. În ultimii douăzeci de ani am pierdut jumătate de milion de vaci, iar, pe pajiștile comunale în majoritate localităților, creste acum, vegetație lemnoasa, pipirig, feriga, iar mai nou , în unele locuri se pun panouri fotovoltaice!
O alta eroare tehnică majoră s-a produs în anul 2015, când s-a decis, că Sprijinul cuplat zootehnic să fie acordat numai crescătorilor care au animalele înscrise în Registrul genealogic. Așa după cum se știe, în Registrul genealogic se înscriu numai animalele de rasă curată. Din start, toți crescătorii, care aveau metiși (și sunt foarte mulți în tara noastră), au fost eliminați de la sprijinul cuplat zootehnic. Contrar literei și spiritului Regulamentului Uniunii Europene, care era foarte clar de a sprijini sectoarele în dificultate. Decidenții din Romania, unele grupuri de interese, conducerea sectorului de atunci, au zis, „Noi susținem genetica”. Că atare sprijinul s-a dus numai la unii. Iar acum, rezultatele se văd.
Pe de alta parte, încrucișarea între două rase, hibridizarea, denumită în literatura de specialitate „crossbreeding”, se folosește în ameliorare. Sunt cunoscute în literatura și în practica curentă încrucișările de infuzie la rasa Bălțată românească cu rasa Red Holstein, pentru îmbunătățirea unor caractere, precum și alte încrucișări între rase de lapte și mixte cu rase de carne. Apoi, mai recent, sunt cercetări privind încrucișarea raselor locale din Delta Dunării cu rasa Aberdeen din Angus, cu rezultate deosebite. Metiși obținuți se comportă foarte bine. Acest gen de încrucișări se practică în mod curent pe plan mondial și, atunci, de ce să nu fie sprijiniți și acești crescători!
Cine răspunde, acum, pentru acrește decizii eronate? Ceea ce este interesant și foarte grav în același timp, este faptul că, deși suntem în situația, în care suntem, unii susțin, să continuăm aceste forme de sprijin, cu toate că inclusiv noua Politică Agricolă Comună, prevede perfecționarea sistemelor și formelor de sprijin acordat.
La ovine, în mod corect, datorită în primul rând, muncii, eforturilor și preocupărilor deosebite ale unor ciobani adevărați, pentru dezvoltarea sectorului ovin, pe mai multe planuri, situația a fost corectată și, din anul 2024, vor primii sprijinul zootehnic cuplat zootehnic toți crescătorii de ovine, nu numai cei care au animalele înscrise în Registrul genealogic. De ce nu se face corecția necesară și la specia bovine, este greu de înțeles și, mai ales, greu de explicat!
Toate aceste aspecte sunt discutate, mai mult, în rândul crescătorilor mici și mijlocii, care sunt cei mai afectați de situația actuală, deoarece fermele mari, în general, au rezolvate aceste probleme și mai puțin în rândul specialiștilor zootehniști, din diferite structuri de stat sau private.
La aceste numeroase probleme ale sectorului sunt și răspunsuri, soluții și, mai ales, în mod concret ce trebuie făcut, dar, din păcate, cei care au puterea de decizie, care sunt vremelnic la conducere, nu vor sau nu pot să le asculte. Că de întrebat, mai rar. La noi, cum este cineva numit pe o funcție mai mare în stat (desigur, numit, în principal, pe criterii politice, chiar dacă nu are specializare în domeniul respectiv, în majoritatea cazurilor), devine foarte competent și le știe pe toate, nici nu mai are nevoie de consultantă de strictă specialitate. Noi nu ducem lipsa de cunoaștere, ci de aplicarea ei.
Cu retul detaliilor vomreveni în următoarea ediție a revistei AGRIMEDIA ...