Recoltarea, conditionarea si pastrarea semintelor de floarea-soarelui

Lucrarea de recoltare a florii-soarelui prezintă o importanţă deosebită în reducerea pierderilor şi asigurarea calităţii recoltei. Este foarte important să se stabilească corect momentul recoltării, de acesta depinzând treieratul corespunzător şi păstrarea seminţelor de floarea-soarelui în condiţii optime, fără dificultăţi. Ajungerea la maturitate a plantelor de floarea-soarelui trebuie urmărită cu atenţie, prin controale periodice în lan.

---

Începutul fazei de maturare a florii-soarelui este marcat de momentul când încetează procesul de acumulare a substanţei uscate în seminţe, aceasta având loc atunci când umiditatea seminţelor ajunge la 38-40%. La umiditatea de 38%, peste 70% din capitule sunt de culoare galbenă, iar când umiditatea în seminţe scade la 15%, proporţia capitulelor de culoare galben-brună ajunge la 44%, iar a capitulelor uscate la 50%. Pentru a grăbi maturarea culturii, când umiditatea în seminţe a ajuns la 38-40%, se recomandă folosirea unui desicant, care grăbeşte coacerea cu 10-12 zile, făcând din floarea-soarelui o bună premergătoare pentru cerealele de toamnă. Totodată, se reduc pierderile de seminţe la recoltare şi se previne extinderea atacului de mucegai (acolo unde se manifestă). La recoltarea mai devreme, seminţele au umiditate prea ridicată, în masa de seminţe ajung resturi de capitule şi tulpini cu conţinut şi mai mare de umiditate, situaţie care impune măsuri de uscare a seminţelor de floarea-soarelui, pentru a evita încingerea şi mucegăirea lor. Prin întârzierea recoltării, când umiditatea seminţelor scade sub 10-11%, se produc pierderi mari prin scuturarea seminţelor, prin frângerea şi căderea plantelor, prin instalarea diferitelor boli (putregai), prin atacul produs de păsări etc. De aceea, epoca de recoltare la cultura de floarea-soarelui se stabileşte în funcţie de mijloacele folosite şi de posibilităţile de păstrare a seminţelor. În funcţie de mărimea suprafeţelor cultivate cu floarea-soarelui şi de posibilităţile de asigurare a combinelor necesare, recoltarea se efectuează manual sau mecanic. Recoltarea manuală începe la 15-16% umiditate în bob şi se realizează în două faze. Recoltatul manual începe când, la majoritatea plantelor, frunzele s-au uscat, capitulele s-au îngălbenit pe partea inferioară, iar măduva din capitule a început să se usuce. Cojile seminţelor devin tari şi au culoarea caracteristică hibridului cultivat. Capitulele de floarea-soarelui se taie cu secera şi se pun pe pământ sau, în cel mai bun caz, pe aşternuturi de tulpini de floarea-soarelui. Pentru a nu se scutura, capitulele tăiate se strâng în coşuri şi se răstoarnă cu atenţie în grămezi. Până la treierat, conţinutul în apă scade la 10-11% prin uscare directă în camp sau pe suprafeţele amenajate (ferite de ploi şi soare). Treieratul se poate efectua cu batoza sau cu combina, la staţionar sau prin deplasare de la o gramadă la alta. Metoda prezentată este greoaie, necesită multă forţă de muncă şi se întârzie eliberarea terenului pentru pregătirea şi însămânţarea cerealelor de toamnă. Recoltarea mecanizată a florii-soarelui se face la umiditatea seminţelor de 13-14% şi trebuie să se termine până la conţinutul în apă de 10-11%, altfel se produc pierderi mari prin scuturare - 200-300 kilograme la hectar (durata normală de recoltare este de 6-8 zile; dacă nu există suficiente mijloace mecanice, restul suprafeţei se va recolta manual). Morfologic, momentul recoltării mecanizate se poate stabili atunci când 80-85% din calatidii au culoarea brună şi brună-galbuie (numai 15-20% sunt complet galbene). Pentru recoltarea mecanizată, cultura de floarea-soarelui trebuie să aibă coacere uniformă, cu rânduri echidistante şi paralele, cu puţine plante căzute şi să asigure un debitde 2-2,4 tone/oră în combină. Combinele folosite la recoltarea florii-soarelui trebuie să fie prevăzute cu echipamente corespunzătoare (de tip RIFS) şi să fie reglate corect pentru a realiza următorii indici de calitate:  puritatea seminţelor - minimum 97% ; pierderi de seminţe - maximum 2,5%; seminţe sparte (dezghiogate) - sub 5%. Combinele actuale au în dotare şi echipamentul de tip TIT (tocător -încărcător), pentru eliberarea rapidă a terenului, tulpinile şi resturile de inflorescenţe încărcându-se într-o remorcă, ce se deplasează paralel cu combina. Pregătirea combinei constă în montarea echipamentului de tip RIFS şi fixarea unei mantale pe contrabătător pentru a evita spargerea seminţelor, înlocuirea şinelor postbătătorului şi montarea sitelor corespunzătoare. Trebuie ca la începutul recoltatului şi pe parcursul acestei activităţi să se dispună de o paletă foarte largă de site, cu orificii de diferite dimensiuni, deoarece mărimea seminţelor diferă atât în funcţie de hibridul cultivat, cât şi de tehnologia aplicată, în strânsă legatură cu condiţiile climatice din perioada de vegetaţie. Înălţimea de tăiere va fi reglată în funcţie de starea culturii: de 85-100 cm la planta normală - erectă, până la 20-50 cm în cazul plantelor aplecate. În acest din urmă caz, vârful ridicătoarelor va fi coborât la 8-10 cm. Turaţia bătătorului se reglează în funcţie de conţinutul în umiditate al seminţelor şi va fi de 400-600 rotaţii/minut. Distanţa între bătător şi contrabătător se reglează la 20-33 mm la intrare şi 15-20 mm la ieşire. Ventilatorul se reglează în aşa fel încât pierderile de seminţe în pleavă să fie sub 0,5%. Se are în vedere masa hectolitrică a seminţelor, care variază în funcţie de hibridul cultivat. Sitele pentru treieratul florii-soarelui se aleg şi se reglează în funcţie de mărimea seminţelor, pentru a realiza maximum de puritate cu minimum de pierderi, după cum urmează: la curăţirea I, sita se deschide la maximum, folosindu-se o sită cu orificii evazate, cu diametrul de 16-18 mm; la curăţirea a II-a, sita superioară va avea orificii evazate, cu diametrul de 14-18 mm, iar sita inferioară, 3-5 mm. La combinele moderne, cu o singură curăţire, reglarea se face urmărind puritatea seminţelor ajunse în buncăr şi lipsa de seminţe în pleavă. Rezultate bune la recoltatul mecanizat al culturii de floarea-soarelui se obţin prin folosirea desicaţilor la primele semne de brunificare a feţei inferioare a inflorescenţelor. Prin acest tratament se realizează o coacere mai uniformă a plantelor, iar pierderile prin scuturare sunt mai mici. Desicarea poate determina o puternică aderenţă a seminţelor în anveole, iar recolta să fie mai bogată în resturi de inflorescenţe, ceea ce impune o separare a acestora înainte de depozitare. Recoltarea în epoca optimă, cu maşini bine pregătite şi corect reglate, încheie profitabil efortul depus de cultivatori pentru realizarea culturii de floarea-soarelui. În ceea ce priveşte păstrarea seminţelor de floarea-soarelui, trebuie să amintim că o parte din formele actuale cultivate au pericarpul foarte subţire, care poate fi vătămat la recoltarea mecanizată, rezultând multe seminţe sparte sau decojite. De aici decurg dificultăţi de păstrare, din cauza instalării mucegaiurilor, intensificării respiraţiei, accelerării unor procese enzimatice sau de oxidare - neenzimatice. În timpul păstrării seminţelor de floarea-soarelui au loc procese fiziologice biochimice, a căror intensitate este determinată, în cea mai mare măsură, de conţinutul în umiditate din masa de seminţe. În procesul de treierare, în masa de seminţe ajung resturi de capitule, de tulpini şi alte corpuri străine, cu conţinut ridicat de umiditate, care aduc prejudicii importante în păstrarea seminţelor. Acestea provoacă fenomene de creştere a temperaturii, de încingere a seminţelor. În masa de seminţe, acolo unde asemenea impurităţi se găsesc într-o proporţie apreciabilă, se creează condiţii favorabile pentru dezvoltarea microorganismelor şi a insectelor, formându-se adevărate „cuiburi de încingere”. Ele devin focare de încingere, care se extind în masa de seminţe. În cuiburile de încingere, temperatura creşte mult, au loc uscarea şi carbonizarea seminţelor, cu emanarea de gaze, care amplifică presiunea locală. În depozitele în care se găseşte sămânţa în strat gros şi nu este mişcată pot apărea fenomene de autoaprindere. Creşterea temperaturii provoacă intensificarea proceselor biochimice din seminţe, care duc la fenomenul de râncezire, cu repercusiuni asupra randamentului de extracţie a uleiului şi a calităţii acestuia. Din aceste motive, este absolut obligatorie condiţionarea seminţelor de floarea-soarelui înainte de a fi introduse la păstrare. Curăţirea şi uscarea seminţelor sunt mai economice dacă se efectuează direct în câmp, pe arii, sau la fermă, pe platforme, întinse la soare şi lopătate. Pe timpul nopţii, sămânţa se strânge în grămezi şi se acoperă cu prelate. După uscare, sămânţa de floarea-soarelui se transportă la siloz sau la fabrica de ulei. În locurile de depozitare, spaţiile respective trebuie să fie prevăzute cu canale şi ventilatoare, pentru a asigura aerarea activă. La păstrare, se introduce sămânţa care are puritate mai mare de 96%, umiditatea sub 8%, iar proporţia de seminţe vătămate şi decojite nu depăşeşte 2%. Sămânţa cu conţinutul în umiditate mai mare de 8% se va depozita numai în magazii cu canale şi ventilatoare pentru aerarea fortaţă. În situatia în care nu s-a realizat puritatea de minimum 96%, sămânţa respectivă se curăţă, trecând-o prin sită înclinată la 10-15 grade. Sitele vor avea orificii de diferite mărimi, astfel: sita superioară, care va reţine impurităţile = 15-18 mm; sita mijlocie, care va reţine sămânţa = 8-12 mm; sita inferioară, prin care trec impurităţile mici = 3 mm. În timpul păstrării seminţei, pentru a nu apărea fenomenul de depreciere, aşa cum am prezentat mai sus, se efectuează controlul periodic al temperaturii, al umidităţii şi al stării fitosanitare a seminţelor. Când se constată creşterea umidităţii şi a temperaturii, se pun în funcţiune instalaţiile de aerisire din dotare. Seminţele de floarea-soarelui se pot păstra, fără degradări, timp de 6 luni, cu condiţia ca umiditatea din masa de seminţe să nu depăşească 8%, iar temperatura, 18 grade Celsius. În situaţii speciale, se poate folosi şi aerul încălzit, pentru diminuarea procentului de umiditate din seminţe. Fabricile de ulei folosesc aer încălzit la 120-150 grade Celisus, pe care-l trec prin masa de seminţe, ce se deplasează pe site înclinate şi care scad umiditatea seminţelor până la 6%.
Victor VĂTĂMANU