Recoltarea, condiționarea și păstrarea semințelor de plante legumicole

​Calitatea corespunzătoare a semințelor de plante legumicole poate fi asigurată integral până în momentul în care acestea sunt folosite, în condițiile în care se acordă o atenție deosebită recoltării, condiționării și păstrării lor. 

​Recoltarea semințelor
La plantele legumicole formarea și apariția florilor, înfloritul și formarea fructelor și a semințelor se eșalonează pe o anumită perioadă de timp, motiv pentru care semințele ajung la maturitatea fiziologică, pe aceeași plantă, în mod treptat.
Din această cauză, stabilirea momentului optim de recoltare trebuie făcută cu multă atenție, deoarece recoltarea prematură duce la obținerea unor semințe de calitate inferioară, iar recoltarea la supramaturare determină pierderea prin scuturare a celor mai valoroase semințe și scăderea considerabilă a producției.
La majoritatea culturilor semincere de plante legumicole, recoltarea se execută manual, în mai multe etape. În condițiile producerii industriale a semințelor, recoltarea se face mecanizat. În acest caz, momentul optim de recoltare a semincerilor se stabilește atunci când aproximativ 10 % din totalul semințelor de pe fiecare plantă în parte a ajuns la maturitatea fiziologică.
După modul de recoltare se disting două grupe mari de culturi legumicole producătoare de semințe.
Prima grupă o constituie culturile la care se recoltează plantele semincere, urmând ca extragerea semințelor să se realizeze prin treierat (seminceri legumicoli, din specii care aparțin familiilor botanice Leguminoase, Umbeliferae; Liliaceae; Chenopodiaceae, Crucifere).
Recoltarea semințelor la morcov, sfeclă roșie și țelină se face în două reprize. Prima, când inflorescențele de ordinul I și II se brunifică, a doua când inflorescențele de ordinul III și IV încep să se brunifice (la morcov și țelină).
La păstârnac, recoltarea semințelor se face când inflorescențele au culoarea verde-galben, la pătrunjel când începe maturarea semințelor din prima inflorescență, iar la ridichi, când majoritatea semințelor au culoarea galben-maronie.
La ceapă și praz, recoltarea inflorescențelor se face manual și eșalonat, când cel puțin 10 % din semințe au ajuns la maturitate. Inflorescențele se adună în saci de polietilenă pentru a evita pierderea prin scuturare. Semințele se pot extrage și manual.
La cea de-a doua grupă de culturi se recoltează mai întâi fructele, din care apoi se extrag semințele (speciile legumicole din familia Solanaceae și Cucurbitaceae). Extragerea semințelor se face cu ajutorul pasatricelor (mașini care elimină sucul și rețin sămânța).
Fructele vor fi recoltate la maturitatea fiziologică (la coacere) pentru a fi siguri că semințele au calitatea corespunzătoare. Se vor alege fructele cele mai frumoase, de dimensiuni mai mari, de calitate superioară.
La tomate, se secționează fructele, se scot semințele împreună cu sucul, se așează într-un vas smălțuit și se lasă la macerat câteva zile, după care se spală și se așează la uscat. Se poate folosi și o pasatrice manuală ce se atașează la mașina de tocat carne.
La ardei, se îndepărtează pulpa care poate fi folosită pentru prepararea diferitelor conserve, apoi se desfac manual semințele și se așează la uscat. Pentru ușurarea scoaterii semințelor se pot așeza receptaculii cu semințe într-un coș, se scutură și se obțin semințe gata curățate.
La vinete, fructele mature se secționează în bucăți, se așează într-un vas, se lasă la macerat câteva zile și apoi se separă semințele. La castraveți, dovlecei, pepeni galbeni și verzi se aleg fructele coapte, se secționează, se scot semințele și se așează la uscat. Este bine de știut că semințele acestor specii au facultatea germinativă mai bună începând cu anul al doilea de la recoltare.
Uscarea semințelor după treierat sau extragere se face în mod natural, întinzând semințele pe prelate sau șoproane, sau artificial, cu ajutorul instalațiilor de uscare, până se ajunge la o umiditate cuprinsă între 9–14 %.
 
Condiționarea semințelor
Pentru asigurarea purității fizice a semințelor se face condiționarea acestora, care constă din separarea lor de orice impuritate fizică (corpuri străine, resturi de plante semincere sau de fructe, pământ, pietre, insecte moarte, semințe de buruieni etc.). Asigurarea purității fizice a semințelor se realizează prin sortarea mecanică sau prin sortarea manuală.
Sortarea mecanică și calibrarea se realizează cu ajutorul unor mașini speciale prevăzute cu site, curent de aer, site și curent de aer. Dispozitive electronice cu celule fotoelectrice pentru sortarea după culoare a semințelor de mazăre, fasole și bob.
Cantități mai mici de tomate, ardei, vinete, ceapă, castraveți, pepeni, varză etc., pot fi sortate prin scufundarea lor într-un vas cu apă, care se agită puternic și apoi se lasă să se liniștească. Semințele mai mari și grele cad la fund, iar la suprafața apei rămân cele seci și ușoare, care sunt îndepărtate odată cu aruncarea apei.
După condiționare, semințele se ambalează în saci noi și se etichetează, iar în vederea valorificării ”cu amănuntul” se ambalează, în cantități mai mici, în plicuri și pungi, începând de la 2–5 grame și până la 1–2 kg.
 
Păstrarea semințelor
Depozitarea semințelor se face în magazii sau depozite uscate, curate, bine aerisite, dezinfectate și deratizate în prealabil.
În condiții de păstrare obișnuită, semințele de legume se păstrează bine la temperatura de 12–16 grade Celsius și o umiditate atmosferică de 55–75 %, în condițiile asigurării unei aerisiri corespunzătoare.
În condiții obișnuite de păstrare, durata în timp în care semințele de legume își mențin viabilitatea (puterea de a încolți), variază astfel: mazăre, păstârnac, praz - 1–2 ani; morcov, pătrunjel, ceapă - 2–3 ani; tomate, ardei, salată, varză - 3–5 ani; castraveți, pepeni - 5–7 ani.
 
Victor Vătămanu