Recoltarea culturii de cartof

Cu ocazia recoltării, la fiecare hectar se mişcă un volum de peste 1.000 tone de pământ, care este de peste 20 de ori mai mare decât o recoltă foarte bună. Faţă de volumul total de pământ care trece prin maşină şi care trebuie separat de tuberculi, o producţie de 30 de tone nu reprezintă decât 3-4% (Ianoşi Ioan Sigismund).

Prin recoltare, pe lângă pierderi, are loc şi vătămarea tuberculilor. S-a determinat că din totalul de vătămări ale tuberculilor, 35-40% se produc pe benzile maşinilor de recoltat, 20-30% în mijloacele de transport şi benzile buncărelor de recepţie, 15-20% prin vărsarea tuberculilor în vrac şi 10-30% cu ocazia diferitelor manipulări. Tuberculii mari sunt vătămaţi într-un procent mai mare. Recoltarea trebuie făcută cu minimum de pierderi. Tuberculii rămaşi în sol pot forma samulastra din anul următor, care poate fi planta-gazdă pentru nematozi, gândacul din Colorado şi virozele cartofului.

Momentul recoltării

Pentru a reduce cât mai mult vătămarea tuberculilor, recoltarea se va începe numai după maturarea deplină a tuberculilor. Maturarea tuberculilor are loc când vrejii s-au uscat, se pot smulge uşor din pământ, iar tuberculii se desprind cu uşurinţă de pe stoloni. Coaja tuberculilor trebuie să fie suficient de suberificată, încât frecată cu degetul să nu se exfolieze nici la vârful tuberculului. Comportarea tuberculilor în timpul păstrării depinde în mare măsură de gradul lor de maturare şi de vătămările suferite. Tuberculii recoltaţi prea devreme se păstrează greu, cei recoltaţi prea târziu pierd mult din calitate, iar în sol pot fi infectaţi uşor cu Rhizoctonia. În timpul recoltării şi condiţionării producţiei se poate vătăma un procent mare de tuberculi, deoarece aceştia, în acest moment, sunt mult expuşi loviturilor mecanice, dar sunt şi mult mai sensibili faţă de aceste efecte. Rezistenţa la vătămări a tuberculilor depinde în primul rând de soi şi este determinată genetic de o serie de însuşiri, ca: forma tuberculului, grosimea cojii, rezistenţa pulpei, densitatea şi elasticitatea celulelor, perioada de coacere, separabilitatea tuberculilor de pe stolon, forma cuibului etc. Pe de altă parte, rezistenţa la vătămări depinde de condiţiile de mediu şi clima din timpul recoltării, de modul de recoltare. La recoltare, în unele cazuri, procentul de vătămare a tubercurilor poate ajunge şi la 60-80%. Recoltarea trebuie să aibă loc pe vreme uscată şi caldă, la o umiditate moderată a solului, când aceasta nu formează bulgări la dislocarea biloanelor sau nu aderă de tuberculi. Temperatura optimă în aer pentru recoltare este cuprinsă între 15 şi 20 de grade Celsius. S-a stabilit că la temperatura aerului între 5 şi 15 grade Celsius, pentru fiecare un grad Celsius de temperatură care a depăşit 5 grade Celsius, vătămarea tuberculilor s-a redus cu 3-10%, iar pentru fiecare un grad Celsius sub 10 grade Celsius vătămările au crescut cu 1%. Între temperatura solului şi procentul de vătămare a tuberculilor s-a stabilit o corelaţie lineară negativă. Recoltând în noiembrie, când temperatura solului a fost de 5 grade Celsius, vătămările au fost de 67,7%, în timp ce la 15 grade Celsius acestea au scăzut la 25-32,9%. Nu se recomandă ca recoltarea să se facă la temperaturi sub 10 grade Celsius în aer sau în sol. (A. Horvath) Dacă recoltarea se face la temperaturi prea ridicate ale aerului şi ale solului, creşte procentul de deshidratare a tuberculilor, care de multe ori poate ajunge şi la 20% din greutate. În asemenea situaţii, tuberculii, după dislocare, trebuie adunaţi imediat, nu trebuie lăsaţi mult timp la soare.

Cea mai importantă vătămare care cauzează pătarea cenuşie a pulpei are loc în timpul recoltării, în funcţie de gradul de hidratare a tuberculilor, din cauza loviturilor mecanice şi a depozitării tuberculilor în condiţii necorespunzătoare. Campania de recoltare a cartofului pentru consumul de toamnă-iarnă nu trebuie să dureze mai mult de 10-20 de zile bune de lucru. Recoltarea poate fi începută la sfârşitul lunii august şi este bine să fie terminată până la sfârşitul lunii septembrie, desigur în funcţie de lungimea perioadei de vegetaţie a soiurilor, zona şi suprafaţa cultivată.

Distrugerea resturilor vegetale

Deoarece recoltarea mecanizată este mult îngreunată de prezenţa vrejilor şi a resturilor vegetale ale buruienilor, distrugerea acestora poate fi indicată uneori şi la cartoful pentru consum. De asemenea, un grad puternic de îmburuienare îngreuneză mult recoltarea şi măreşte procentul de pierderi şi vătămări, aceste buruieni trebuie îndepărtate prin tocare. Lucrarea se execută numai cu 3-5 zile înainte de recoltare. Indiferent de maşina cu care se face distrugerea buruienilor vegetale trebuie avută în vedere protejarea bilonului şi nu trebuie dezgoliţi sau vătămaţi tuberculii. Dacă cultura este puternic atacată de mană, distrugerea vegetaţiei trebuie făcută cât mai repede, pentru a împiedica infectarea tuberculilor. În acest caz se recomandă tocarea vrejilor şi dezinfectarea solului (sau a vetrelor cu atac puternic de mană) prin stropire cu sulfat de cupru în concentraţie de 3-5% sau, după distrugerea vegetaţiei, aplicarea unui tratament chimic cu substanţele indicate de specilaliştii agronomi din zonă, sau alt produs desicant (Reglone 3 l/ha). În acest caz, recoltarea cartofului se poate începe după 12-15 zile. Distrugerea vegetaţiei se poate face cu mai multe tipuri de maşini care o pot toca, asigurând însă protecţia bilonului şi a tuberculilor în timpul lucrului. De asemenea, de mai multe ori zilnic trebuie verificată strângerea şuruburilor de fixare a cuţitelor pe suporţi pentru a evita accidentele. Pentru exploatarea corectă a maşinilor, înainte de lucru se reglează înălţimea de tăiere prin intermediul mecanismelor cu şurub de la fiecare roată. Această înălţime trebuie să fie de minimum 5 cm pentru evitarea antrenării pietrelor de către organele active ale maşinii. Înălţimea de tăiere asigurată este de 0-20 cm. Intrarea maşinii în lan se face numai după ce rotorul a atins turaţia de regim, iar viteza de lucru va fi cuprinsă între 3 şi 6 km/h, în funcţie de cantitatea de masă vegetală a culturii. Tractorul cu care lucrează această maşină trebuie să fie echipat obligatoriu cu cabină, din motive de protecţie a muncii. (I. Bonea)

Irigarea pentru umectarea solului

Cele mai bune condiţii de recoltare se realizează la o umiditate de 60-70% din capacitatea de câmp pentru apă a solului şi în nici un caz nu trebuie să fie sub 50%. Dacă în momentul recoltării solul este foarte uscat, în zonele irigate şi unde există posibilitatea, este recomandată o udare cu o normă mică de udare de 250-300 metri cubi/hectar, în funcţie de umiditatea solului, aplicată cu 2-3 zile înainte de recoltare, pentru a realiza o mai bună cernere a solului. Prin irigare trebuie realizată umectarea solului numai pe adâncimea de lucru a maşinilor de recoltat.

Pregătirea solei pentru recoltare

Pregătirea solei pentru recoltare vizează asigurarea condiţiilor optime de recoltare mecanizate şi reducerea pierderilor şi a vătămărilor. Înainte de a trece la recoltare se face toaleta parcelei, care constă în  recoltarea capetelor şi a rândurilor marginale pentru a crea o zonă liberă de întoarcere şi de circulaţie a utilajelor. În cazul în care de la plantare s-a creat posibilitatea de întoarcere a agregatelor de recoltat prin bandă cu orientarea rândurilor de cartof perpendiculară pe rândurile din solă, prima dată se recoltează această bandă. În cazul în care recoltarea se face semimecanizat, este suficient dacă la ambele capete ale parcelei se eliberează o zonă de 6-8 metri lăţime. La parcelele care se recoltează direct în remorcă, zona liberă de întoarcere de la capete trebuie să aibă o lăţime de 12-15 metri, iar pe marginea parcelei, de unde începe recoltatul, se eliberează pe lungime o fâşie de 3 metri (4 rânduri) pe care se vor deplasa mijloacele de transport. Dacă în cultură au fost focare puternice de mană sau alte boli, aceste zone se vor delimita şi se recoltează separat, înainte de restul culturii, pentru a nu infecta tuberculii sănătoşi. Această producţie, după o sortare atentă, se va valorifica cât mai repede posibil.

Maşini şi utilaje folosite pentru recoltatul cartofului

Pe suprafeţe mai mici, recoltarea se poate realiza prin dislocarea tuberculilor cu maşini care lucrează 1 sau 2 rânduri şi adunarea acestora manual de pe suprafaţa solului. Cu ocazia adunării tuberculilor se poate face sortarea şi calibrarea acestora. Metoda are avantajul că în masa de tuberculi nu ajung pietre, bulgări de pământ sau tuberculi stricaţi. Recolta de tuberculi se poate aduna direct în saci-plasă, pe categorii de mărime sau calităţi. Pentru această metodă de recoltare se pot utiliza maşinile simple de scos (dislocat) cartof pe un rând sau pe două rânduri. Maşina purtată se poate folosi indiferent de distanţa dintre rânduri, pe toate tipurile de sol şi condiţii. După trecerea maşinii, tuberculii dislocaţi trebuie adunaţi imediat pentru a evita staţionarea agregatului. Dezavantajul este că împrăştie tuberculii pe o fâşie lată şi, dacă cultura este îmburuienată sau se reglează pe o adâncime prea mare, tuberculii dislocati pot fi acoperiţi cu pământ şi resturi vegetale. Vătămarea tuberculilor este mare, fiind între 15 şi 50%, în funcţie de condiţiile de lucru. Cuplarea la tractor se face prin tiranţii ridicătorului hidraulic, asigurându-se orizontalitatea maşinii. După cuplarea transmisiei cardanice, se ancorează tiranţii laterali ai tractorului pentru ca maşina să nu deraieze de la axa rândului în timpul funcţionării. Se reglează adâncimea de dislocare prin modificarea pe verticală a poziţiei roţii de sprijin şi înclinarea unghiului de pătrundere a brăzdarului. Acest ultim reglaj, odată stabilit (de regulă este de 6 grade) nu mai trebuie modificat prin înclinarea maşinii cu ajutorul tirantului central. Dacă în timpul lucrului se constată că brăzdarul nu pătrunde uşor în sol şi maşina trepidează, atunci se verifică şi se ascute muchia tăietoare a brăzdarului. Viteza de lucru nu trebuie să fie mai mare de 2,5-3 km/h şi se va lucra cu o turaţie a motorului cât mai redusă.

În condiţii mai grele de lucru (sol greu sau uscat, grad mai mare de îmburuienare) se recomandă folosirea maşinilor potrivite pentru a vătăma mai puţin tuberculii, iar împrăştierea tuberculilor dislocaţi să fie numai pe o bandă cu lăţimea de 1-1,5 metri. Maşina de recoltat pe două rânduri cu transportoare scuturătoare are o productivitate mai mare şi produce mai puţine vătămări tuberculilor. Lucrează mai bine pe terenuri cu puţine resturi vegetale (vreji, buruieni). În cazul solelor îmburuienate, se înfundă uşor dacă resturile vegetale nu sunt tocate înainte de recoltare. Şi la această maşină trebuie reglată corect adâncimea de lucru, pentru a disloca bine tuberculii şi să nu mobilizeze nici prea mult pământ. Pentru a evita călcarea tuberculilor la treceri succesive, este bine ca recoltatul să înceapă din partea dreaptă a parcelei, iar paravanul de dirijare a tuberculilor să fie aşezat în partea stângă, astfel încât tuberculii aflaţi în urma maşinii vor cădea mai mult pe dreapta. Agregatul nu trebuie să staţioneze până la adunarea completă a tuberculilor dislocati, astfel se pot face o setare şi calibrare mai bune a producţiei în timpul adunatului.

În cazul recoltării semimecanizate, pentru adunarea tuberculilor, împreună cu sortare şi calibrarea producţiei, este necesară o formaţie de circa 40-60 de oameni. Viteza de lucru, în funcţie de starea culturii, este de 4-5 km/h, iar la capacitatea normală de lucru se realizează o productivitate de 0,4 hectare/oră. Nu se recomandă adunarea tuberculilor în grămezi pe câmp pentru că mai trebuie făcută o lucrare suplimentară de încărcare a acestor grămezi în saci şi în mijloace de transport. Acoperirea acestora cu vreji uscaţi este contraindicată, deoarece tuberculii pot fi infestaţi cu diferite boli. În cazul suprafeţelor mari de cartof, recoltatul trebuie făcut cu maşini care au posibilitatea de încărcare în vrac direct în mijloacele de transport. Astfel de maşini sau diferite tipuri de combine de recoltat cartof sunt produse de marile firme străine specializate pe aceste tipuri de combine. Acestea pot lucra în mod corespunzător numai pe solurile uşoare şi mijlocii, fără prea multe pietre, cu grad ridicat de separabilitate a solului prin cernere şi pe parcele unde resturile vegetale au fost distruse. Pentru suprafeţele de 5-20 de hectare sunt recomandate combinele pe un singur rând, care permit însăcuirea directă a tuberculilor eliberaţi în totalitate de impurităţi sau preluarea acestora în containere. O astfel de combină a fost şi cea realizată în România, CRC-1. Pentru suprafeţe mai mari de 20 de hectare se recomandă utilizarea combinelor de recoltat de două rânduri, prevăzute cu buncăre, care permit înmagazinarea materialului recoltat pe o întreagă lungime de parcelă, în scopul evitării deplasării pe parcelă a agregatelor de transport. (A. Popescu) Aceste maşini fiind mai complicate, în afara reglării corecte a adâncimii de lucru, se mai fac o serie de reglaje şi lucrări de întreţinere prevăzute în cartea tehnică a acestora.

Un lucru foarte important este ca procentul de pământ din masa de tuberculi deversată în mijloacele de transport să nu fie mai mare de 15-20%. Productivitatea maşinii este de circa 16-18 tone/oră, iar o remorcă se poate umple în 20-30 de minute.

Victor VĂTĂMANU