Recoltarea sfeclei de zahăr

Epoca de recoltare a sfeclei trebuie să se stabilească anual astfel încât să se obțină cea mai mare producție posibilă de zahăr pe ansamblul zonei de cultură a fiecărei fabrici de zahăr. Realizarea acestui deziderat impune o pregătire exemplară a campaniei, la care participă unitățile cultivatoare de sfeclă și depinde de numeroși factori: suprafețele cultivate, nivelul producției și evoluția valorii tehnologice a sfeclei, amplasarea culturilor și starea drumurilor, necesarul zilnic de materie primă pentru fabrică, posibilitățile de recoltare și de transport, cele de depozitare-păstrare.
Ideal ar fi ca recoltatul să înceapă, cu abateri mai mari sau mai mici, de la un an la altul, în jur de 15-20 septembrie în zonele din sudul și vestul țării și la 01-05 octombrie în zona mai rece, iar durata recoltării să fie de o lună de zile. În acest interval, cât timp temperaturile din aer sunt mai mari de 10 grade Celsius se recoltează zilnic (pe baza unor grafice de livrare specifice fiecărei unități agricole cultivatoare) numai cantitatea de sfeclă ce poate fi preluată imediat existând un stoc tampon de 1-3 zile pentru a preveni dereglările de aprovizionare a fabricii, din cauza vremii, a unor defecțiuni ale mijloacelor de recoltare și transport etc. Depozitarea sfeclei de zahăr în vederea prelucrării ulterioare nu este permisă decât atunci când temperaturile coboară sub 10 grade Celsius, (ideal la 2,5 grade Celsius, când pierderile de zahăr sunt de circa 4 ori mai mici). Aceasta impune ca fiecare unitate agricolă să concentreze mijloacele și forța de muncă necesare pentru ultimele 2 săptămâni ale epocii normale de recoltare.
O parte din culturile de sfeclă, mai avansate în vegetație, se recoltează însă premergător acestei epoci optime, pe de o parte pentru a asigura începerea industrializării mai timpuriu (și a evita pierderile mai mari cauzate de păstrarea sfeclei în timpul iernii), pe de altă parte pentru a preveni întreruperi în aprovizionarea cu zahăr între recoltele a doi ani consecutivi. În ceea ce privește încheierea recoltării, ea se poate prelungi până cel mai târziu în prima decadă a lunii noiembrie, mai târziu existând pericolul ca sfecla să fie surprinsă de geruri pe câmp, iar drumurile să nu permită transportarea.
În vederea declasării campaniei de recoltare a sfeclei, fabricile prelucrătoare urmăresc începând din luna iulie, evoluția culturilor cu privire specială la valoarea tehnologică. Morfologic, momentul de recoltare (la culturi cu evoluție normală, neafectate de secetă, boli ș.a.) se exteriorizează prin îngălbenirea rozetei, cu excepția câtorva frunze din centru, care sunt încă verzi.
 
Indici de calitate ai sfeclei recoltate - sfecla trebuie să aibă minimum 150 grame, iar valoarea tehnologică cea mai bună o au ”rădăcinile” de 400-900 grame. Impuritățile organice în sfecla livrată (colete, frunze, buruieni, codițe cu diametrul sub 1 cm ș.a.) trebuie să reprezinte mai puțin de 2 %, iar cele minerale (pământ aderent), maxim 10 %. Impuritățile sunt transportate inutil și păgubitor, solicită pregătirea suplimentară (spălare, eventual sortare) a sfeclei în vederea industrializării, duc la pierderi mari în timpul păstrării, ca urmare a circulației defectuoase a aerului în siloz, ridicării temperaturii, favorizării evapotraspirației și proceselor oxidative, unele determinate de prezența microorganismelor din impurități.
O atenție deosebită trebuie acordată decoletării sfeclei. Exemplarele cu o greutate mai mică de un kilogram se decoletează printr-o tăietură orizontală la nivelul celor mai de jos muguri vizibili de pe capul sfeclei. Dacă se taie mai sus, diferența de greutate reprezintă impurități organice, mai sărace în zahăr, inclusiv substanțe melasigene. Decoletarea mai adâncă duce la pierderi mari. Sfecla nedecoletată pierde multă apă prin intermediul frunzelor și, în final, ca urmare a diminuării turgescentei, cresc foarte mult și pierderile de zahăr.
La rădăcinile de sfeclă mai mari de 1 kg, se face decoletarea conică, înlăturând, cu o mică porțiune de pulpă, frunzele uscate și verzi și efectuând la capătul sfeclei o tăietură orizontală, cu diametrul de 2-3 cm.
Rădăcinile de sfeclă care au pierdut din turgescență (veștede) nu se pot păstra o perioadă îndelungată, fiind afectate de putrezire.
Pentru a preveni pierderea apei, măsurile necesare sunt următoarele: să nu se disloce decât cantitățile de sfeclă ce pot fi extrase și decoletate în maxim 24 de ore; transportul sfeclei recoltate, sortate și fasonate să se facă imediat; depozitarea sfeclei ce nu poate fi transportată la baza de recepție să se facă în ziua recoltării, în grămezi mai mari de 1000 kg, acoperite cu pământ sau cel puțin cu frunze și colete.
După determinările făcute în România, pierderile la sfecla acoperită cu pământ sunt de 1,5-3 ori mai mici decât în cazul acoperirii cu frunze. Indiferent de modul de acoperire, nu se va neglija livrarea producției cât mai rapid, în vederea prelucrării sau depozitării de lungă durată (sfecla ce a pierdut din turgescență se industrializează imediat, ca și sfeclă de categoria a II -a sub STAS- cu greutatea mai mică de 150 grame, rănită, ruptă etc.).
 
Recoltarea manuală - se practică încă în gospodăriile particulare până la generalizarea mijloacelor mecanice de recoltat. Sfecla se scoate cu furca specială de recoltare, introdusă oblic, dinspre intervalul dintre rânduri.
 
Recoltarea semimecanizată se face cu dislocatorul de sfeclă, care are o productivitate de 7-10 ha/schimb (funcție de distanța între rânduri). După dislocare, operațiunile următoare se execută manual.
 
Recoltarea mecanizată - se face în prezent pe suprafețe extinse cu combina de recoltat sfecla de zahar, care are o eficiență de 5-7 ha/schimb și efectuează decoletarea (având avantajul ca din punct de vedere calitativ operațiunea nu depinde de viteza de înaintare a combinei), iar coletele și frunzele sunt bine curățate de impurități și apoi încărcate într-un mijloc de transport. Se efectuează simultan și curățarea rândurilor de resturile vegetale.
Pentru a se realiza o lucrare de bună calitate, se impun câteva măsuri obligatorii:
- solul să fie nivelat și cu umiditate corespunzătoare;
- sfeclele să nu fie acoperite cu pământ;
- lanul să nu prezinte buruieni înalte;
- lanul să fie uniform ca densitate și mărime a sfeclei, rădăcinile să nu fie ramificate;
- reglarea aparatului de dislocare să se facă la 18-20 cm adâncime (2/3 din lungimea corpului sfeclei);
- gradul de curățare a sfeclei să fie verificat și în câmp, făcându-se la nevoie reglaje suplimentare (mașina efectuează câteva operații succesive de curățare);
- să se asigure numărul de remorci (sau alte mijloace de transport) în vederea unui flux continuu de recoltare-livrare, fără depozitare intermediară, făcând astfel recoltatul mai economic, iar calitatea sfeclei fiind superioară.
 
Victor Vătămanu