Recoltarea şi conservarea plantelor de iarbă de Sudan

Plantele de iarbă de Sudan încep să crească intens imediat după faza de înfrăţire, ritmul de creştere menţinându-se ridicat până la începutul înspicatului, iar la începutul înfloritului creşterea încetează, după cum prezintă I. Moga şi colaboratorii. Acest proces se repetă şi la ciclurile următoare de vegetaţie, când factorul hidric este asigurat.

Pe parcursul fazei de creştere, în plante se petrec procese de acumulare a principiilor nutritive şi a sărurilor minerale, care influenţează atât nivelul producţiei, cât şi calitatea nutreţului. În fazele timpurii de vegetaţie se sintetizează cu precădere proteinele, în timp ce procesul de acumulare a hidraţilor de carbon este relativ mai lent. De la începutul fazei de burduf procesul de sinteză a proteinelor se diminuează progresiv, în timp ce acumularea hidraţilor de carbon creşte substanţial; o parte din aceştia o reprezintă celuloza brută, care creşte mult, mai ales după sfârşitul fazei de burduf şi pe parcursul înfloritului. O caracteristică interesantă a ierbii de Sudan o constituie faptul că în faze mai avansate de vegetatie, deşi conţinutul plantelor în celuloză brută este mărit, consumabilitatea continuă să se menţină ridicată; acest fapt se poate explica prin acumularea unor cantităţi mai modeste de lignin. Între conţinutul plantelor în proteină brută şi celuloză brută există o relaţie inversă, aşa cum bine se cunoaşte. Cercetările întreprinse în câmp, în regim irigat în experienţe cu epoci de recoltare, au evidenţiat producţiile cele mai mari atunci când coasa I a fost recoltată în intervalul cuprins între începutul fazei de burduf şi mijlocul înspicatului, iar coasele următoare au fost efectuate la interval de 35-38 de zile; în acest interval conţinutul plantelor în proteină brută şi săruri minerale, dar şi coeficienţii de digestibilitate a substanţei organice se înscriu în limite favorabile, furajul de iarbă de Sudan putând fi apreciat ca având calitate bună. Situaţia este asemănătoare şi atunci când iarba de Sudan s-a cultivat în sistem neirigat, în zona favorabilă de cultură; în acest caz, cele mai mari cantităţi de proteină digestibilă s-au înregistrat în situaţia când coasa I s-a recoltat pe parcursul fazei de burduf, iar coasele următoare la interval de 30-35 de zile. Unul dintre aspectele majore ale folosirii ierbii de Sudan în furajarea rumegătoarelor l-a constituit cunoaşterea dinamicii conţinutului plantelor în acid cianhidric. Se ştie că această substanţă; când este prezentă în plante în cantităţi mai mari, poate fi toxică pentru rumegătoare. Acest aspect a interesat cercetarea ştiinţifică de foarte mulţi ani, literatura de specialitate abundând în acest domeniu. S-a stabilit că niveluri ale conţinutului plantelor în acid cianhidric mai mici de 25 mg/100 grame de substanţă uscată sunt apreciate ca foarte scăzute, iar la un conţinut de 25-50 mg/100 grame SU, toxicitatea furajului este nesemnificativă. Sunt dăunătoare pentru rumegătoare furajele al căror conţinut în acid cianhidric depăşeşte 50 mg/100 grame SU (Hugues). Datele cunoscute în literatura de specialitate arată că iarba de Sudan, indiferent de faza de vegetaţie, are conţinuturi în acid cianhidric mai mici de 40 mg/100 grame SU. Cercetările întreprinse la Fundulea au pus în evidenţă valori ale conţinutului ierbii de Sudan în acid cianhidric foarte mici şi în situaţia în care plantele s-au găsit în faze timpurii de dezvoltare; alte determinări făcute în faze şi mai timpurii de dezvoltare, la lăstari de 7-8 cm, au arătat valori ale conţinutului plantelor în acid cianhidric mai mici de 30 mg/100 grame SU, deci nu există pericol de intoxicaţii cu acid cianhidric la rumegătoare nici când iarba de Sudan se paşte la începutul fazei de formare a lăstarilor. Determinări similare au fost făcute la Fundulea şi la hibrizii de sorg x iarbă de Sudan, la care valorile conţinutului în acid cianhidric au fost mai mari decât la iarba de Sudan cu doar 10-15%, deci nici această cultură nu ridică restricţii din punctul de vedere al consumării masei vegetale proaspete în faze timpurii de vegetaţie. Din cele arătate mai sus se desprind câteva idei ce conduc la exploatarea optimă a ierbii de Sudan. În situaţia exploatării culturii, intervalul optim de recoltare este cuprins între înălţimea plantelor de 70-80 cm şi începutul înspicatului; acest interval durează 24-26 de zile. Dacă semănatul se face în trei epoci diferite, distinct, la interval de 8 zile, recoltarea coasei I în cadrul epocii optime durează între 32 şi 38 de zile şi există condiţii pentru exploatarea ierbii de Sudan în flux continuu o perioadă de 80-85 de zile în regim irigat şi maximum 50 de zile în cultură neirigată. Cele prezentate mai sus sunt valabile şi pentru hibrizii de sorg x iarbă de Sudan. Iarba de Sudan se poate păşuna; începerea exploatării în acest sistem se face la înălţimea de 30-35 cm şi, dacă păşunatul se face corect, animalele consumă integral masa vegetală până la înălţimea de 60-70 cm. În condiţiile asigurării plantelor cu apă, covorul vegetal devine apt pentru un nou păşunat după 24-26 de zile. Semănâd iarbă de Sudan în trei epoci, la interval de 8 zile, şi exploatând cultura corect, păşunatul se poate face în flux continuu, cu 4-5 cicluri pe an. Conservarea ierbii de Sudan şi a hibrizilor de sorg x iarba de Sudan prin însilozare este o modalitate simplă de realizat, dat fiind conţinutul ridicat al plantelor în zaharuri solubile, care depăşeşte, de regulă, 20% din substanţa uscată. Intervalul optim de recoltare pentru acest mod de folosinţă este cuprins între începutul fazei de burduf şi începutul fazei de înspicare, care durează, de obicei, 12-14 zile. Coasele următoare se recoltează la interval de 32-35 de zile. Pentru realizarea corectă a proceselor fermenative se cere ca plantele să aibă un conţinut de substanţă uscată de cel puţin 30%; conţinutul optim de substanţă uscată este de 35-40%. Pentru încadrarea în aceşti parametri, recolatrea se face în două faze. La epocile indicate mai sus plantele se cosesc (cu vindroverul sau cu coasa) şi rămân în brazdă 24-48 de ore, timp în care conţinutul în substanţă uscată se încadrează în limite optime, după care masa vegetală este tocată cât mai mărunt posibil şi însilozată la fel ca porumbul pentru siloz.

Producerea seminţei la iarba de Sudan
Iarba de Sudan este o plantă alogamă, anemofilă, fapt ce facilitează o polenizare completă şi deci obţinerea unor producţii mari de sămânţă. Măsurile agrotehnice indicate pentru iarba de Sudan pentru furaj rămân valabile şi pentru producerea seminţei. Aplicarea îngrăşămintelor - pentru producerea unor cantităţi economice de sămânţă, iarba de Sudan reclamă un conţinut al solului în fosfor mobil de 7-8 mg/100 grame. Necesarul de îngrăşământ fosfatic se poate calcula după formula indicată la iarba de Sudan pentru furaj. În lipsa datelor de cartare agrochimică, doza orientativă este cea de P 50-70 (P2O5); îngrăşământul fosfatic se administrează sub arătură. Doza optimă de îngrăşământ azotat este de N 90-100, care se administrează în preajma semănatului şi se încorporează sub lucrările de pregătire ale patului germinativ. Când lotul semincer urmează în rotaţie în primii doi ani după întoarcerea leguminoaselor perene, sau după împrăştierea gunoiului de grajd, doza de îngrăşăminte indicate mai sus se reduce cu 45-55%. Pe parcelele al căror conţinut în potasiu mobil este mai mic de 16 mg/100 grame de sol, aplicarea dozei de K 50-60 (K2O), conduce la obţinerea de sporuri economice de sămânţă. Lucrările solului - se execută identic cu criteriile enunţate pentru iarba de Sudan pentru furaj. Semănatul - epoca optimă de semănat se înscrie între 25 aprilie şi 10 mai. Întârzierea semănatului are drept efect încadrarea coacerii seminţei înspre mijlocul toamnei, când condiţiile climatice sunt mai puţin favorabile uscării naturale a seminţei. Norma optimă de sămânţă utilă este de 15-20 kilograme/hectar, când semănatul se face în rânduri la 25 cm, şi de 10-12 kilograme/hectar când se seamănă în rânduri la 50-60 cm. Adâncimea optimă de încorporare a seminţei este de 2,5-3,5 cm. Combaterea buruienilor - buruienile dicotiledonate se combat uşor cu substanţe recomandate de către specialiştii agronomi (substanţe de tipul sare DMA, în doză de 1,2-1,5 litri/hectar produs comercial) - tratamentul se aplică la mijlocul fazei de înfrăţire (2-3 fraţi/plantă), când buruienile se află în faza de rozetă. În situaţia în care semănatul se face în rânduri distanţate, se fac două praşile mecanice, prima lucrare făcându-se la înălţimea plantelor de 25-30 cm, iar cea de-a doua după 20-25 de zile. Irigarea - iarba de Sudan pentru sămânţă se irigă numai în zonele din sudul ţării, în anii în care rezerva de apă din sol la semănat este modestă şi când primăverile sunt secetoase; în acest caz, se intervine cu o udare stimulativă de 50-60 mm, în faza de creştere intensă a lăstarilor (în a doua jumătate a lunii mai). Recoltarea - producerea seminţei de iarbă de Sudan se face în exclusivitate la coasa I. Când sămânţa se produce la coasa a II-a, nivelul producţiei scade până la 50%, iar coacerea seminţei are loc în a doua jumătate a toamnei, când condiţiile climatice sunt mai puţin favorabile uscării naturale a seminţei. Recoltarea plantelor se face când 85-90% din seminţe se află în faza optimă de coacere, deci când seminţele sunt tari şi de culoare închisă. Recoltarea se face de preferinţă direct din lan cu combina reglată corespunzător; masa de tăiere va fi ridicată cât mai sus posibil (cel puţin la 40 cm de nivelul solului) pentru a se evita înfundarea combinei. Recoltarea în două faze este posibilă şi la iarba de Sudan pentru sămânţă. În acest caz, vindroverul va realiza tăierea plantelor la înălţimea de 40 cm, brazda lăsându-se 3-4 zile pentru uscare, după care treieratul se face cu combina echipată cu ridicător. Perfectarea uscării seminţei se face în uscătoare sau, în lipsa acestora, sămânţa se depozitează în locuri acoperite, în care aerisirea este bună; grosimea stratului de sămânţă nu va depăşi 30-35 cm, iar lopătarea se va face în mod susţinut până la scăderea umidităţii boabelor la 13-14%. Condiţionarea seminţei se face cu utilaje folosite pentru cerealele de toamnă, după care se va însăcui şi se va depozita în mod corespunzător.

Victor VĂTĂMANU