Recolte si decizii benefice

În armonie cu derularea implacabilă a anotimpurilor, cu ceva vreme în urmă eram preocupaţi de modul desfăşurării campaniei însămânţărilor de primăvară. Acum suntem în plină desfăşurare a lucrărilor de întreţinere a culturilor şi a recoltării cerealelor păioase, rapiţei, fructelor timpurii şi a furajelor.

Deşi sfârşitul primăverii şi începutul verii au fost deosebit de capricioase, cu manifestări meteorologice violente, agricultorii din sudul, vestul şi centrul ţării au reuşit deja să pună la adăpost orzul, grâul şi rapiţa de pe 95% din suprafeţe. Conform estimărilor, producţia la păioase este sensibil egală cu cea obţinută în anul precedent. De exemplu, de pe întreaga suprafaţă cultivată cu grâu se estimează că se vor obţine peste 8,2 milioane de tone, 1,2 milioane de tone de orz şi producţii medii la rapiţă de peste 2,8 t/ha. Este totuşi de consemnat că o estimare supraevaluată a recoltelor poate crea, în mod artificial, o presiune negativă asupra preţului de valorificare al acestora, cu efecte păguboase în bugetul fermierilor.

Până în acest an, un mare inconvenient cu care agricultorii se confruntau era cauzat de lipsa reglementărilor referitoare la depozitele licenţiate. În consecinţă, producătorii agricoli erau nevoiţi, din lipsa spaţiilor de depozitare sigure, să-şi valorifice producţia obţinută la preţuri derizorii, direct din câmp. Prin aprobarea recentă de către Parlament a legii privind măsurile de reglementare a depozitării seminţelor de consum şi a regimului certificatelor de depozit se va evita tranzacţionarea la preţuri mici a recoltelor „la gura combinei“, mai ales în această perioadă, în care s-au înregistrat cele mai mari stocuri de cereale pe plan mondial din ultimii 12 ani. Prin această lege se reglementează, pe lângă regimul juridic al licenţierii depozitelor, şi desemnarea unui administrator cu atribuţii în organizarea, gestionarea, asigurarea, respectiv garantarea certificatelor de depozit.

Un eveniment deosebit pentru agricultura comunitară este naţionalizarea deciziilor privind cultivarea plantelor modificate genetic. Astfel, oficialii UE, în cadrul reuniunii de la Luxemburg, prin acordul politic al ţărilor membre, au hotărât să permită o mai mare flexibilitate şi protecţie juridică în ceea ce priveşte asumarea deciziilor referitoare la OMG la nivelul statelor comunitare. Este o realitate că experţii FAO au opţiuni pro şi contra promovării OMG. Greenpeace apreciază că nu ar trebui să fie acceptată, de exemplu, cultivarea porumbului modificat genetic TC1507, dar fermierii din ţările CE au opinii diferite în ceea ce priveşte riscurile cultivării plantelor transgenice. În mod sigur, numai timpul şi cercetarea ştiinţifică aprofundată vor decide cine are dreptate. Se doreşte totuşi ca ţările membre UE să-şi facă ordine pe plan naţional şi în ceea ce priveşte reglementările legale aferente cultivării plantelor modificate genetic.

În conjunctura actuală, în întreaga lume practicarea agriculturii ecologice este încurajată şi înregistrează tot mai mulţi adepţi. Ca o confirmare a acestei realităţi, pe fondul creşterii numărului operatorilor de agricultură ecologică din ţara noastră, de la 3.000 în anul 2009 la 15.000 în 2014, începând cu data de 1 iulie APIA efectuează plăţi în valoare de 4,2 milioane de euro din Fondul European de Garantare pentru Agricultură destinate reconversiei la agricultura ecologică. Această iniţiativă demonstrează sprijinul de care beneficiază agricultura ecologică în cadrul Uniunii Europene. La începutul lunii iulie, după consultări complexe, noul PNDR pentru perioada 2014-2020 a fost transmis la Comisia Europeană spre aprobare. Rod al unui amplu proces de elaborare la care s-a ţinut seama atât de sugestiile organizaţiilor profesionale din domeniu, cât şi de recomandările experţilor CE, noul PNDR, care include măsuri de finanţare şi alocări financiare în valoare de 9,85 miliarde de euro este apreciat de iniţiatori ca fiind „profund ancorat în necesităţile agriculturii şi spaţiului rural românesc“.

Aprobarea acestui document important pentru dezvoltarea agriculturii şi a satului românesc în perioada 2014-2020 depinde în mare măsură şi de susţinerea lui în cadrul negocierilor oficiale, de către europarlamentarii recent aleşi, dar şi de experţii noştri. Iată deci doar un exemplu din care rezultă necesitatea promovării în structurile comunitare a unor specialişti cu o experienţă confirmată, care să susţină în aceste foruri şi interesul naţional al României!

Simona MUNTEANU