Recomandări Euralis Seminţe pentru cultura de rapiţă de toamnă

Leptosphaeria Maculans (Phoma) este una dintre principalele boli ale culturii de rapiţă. Un atac puternic şi timpuriu al Phoma poate duce la pierderi de producţie de până la 500 kg/ha. Cea mai bună modalitate de a controla această boală este de a alege hibrizi cu o rezistenţă foarte bună şi de a combina acest avantaj cu practici agronomice potrivite.

Phoma este un agent patogen fungic care provoacă pagube culturilor din familia Brassica. Ciuperca Leptosphaeria maculans rămâne pe resturile vegetale contaminate ale culturilor premergătoare. Produce peritheci care eliberează ascospori, responsabili pentru contaminarea culturii de rapiţă de toamnă. Această contaminare începe pe frunze şi se extinde pe tija plantei. Efectele sunt vizibile la colet în primăvară. Dezvoltarea Phoma este posibilă numai în prezenţa luminii. Deci, este importantă îngroparea resturilor vegetale ale culturilor premergătoare imediat după recoltarea acestora. De asemenea, este bine să se reducă fertilizarea organică din timpul verii. Data semănatului şi densitatea sunt la fel de importante pentru controlul riscului de contaminare cu Phoma. Acesta este motivul pentru care este preferat semănatul timpuriu, iar densitatea corectă ar trebui să fie de maximum 40 plante/mp. După cum a fost menţionat anterior, cel mai eficient mod de a controla această ciupercă este toleranţa genetică a hibridului. Există două tipuri de rezistenţă la Phoma: rezistenţă cantitativă şi rezistenţă specifică.

Mecanismele utilizate de Euralis în lupta cu Phoma
Ca urmare a evoluţiei importante a ciupercilor de Phoma, precum şi a pierderilor reale de producţie care afectează masiv fermierii, Euralis a pus un puternic accent pe acest subiect. Prioritar, amelioratorii îşi concentrează eforturile asupra eficientizării rezistenţei cantitative în vederea acumulării de rezistenţe specifice. Toate liniile parentale sunt analizate sistematic prin metoda G2, pentru a se obţine un fond genetic puternic al hibrizilor noştri. Mai mult decât atât, în sere se face o ameliorare amplă a liniilor parentale, introducându-se gene specifice cu scopul de a se obţine hibrizi amelioraţi. Încercaţi noii hibrizi Euralis pentru a beneficia de aceste performanţe!

Rezistenţa specifică
Rezistenţa specifică reprezintă un control al ciupercii prin câteva gene principale, numite gene RLM (Rezistenţă la Leptosphaeria Maculans). Această rezistenţă specifică protejează planta în primele sale stadii de dezvoltare. Pentru a fi eficientă, gena RLM a plantei trebuie să recunoască aceeaşi genă virulentă specifică a ciupercii. Acest lucru înseamnă că gena RLM trebuie să fie specifică fiecărui tip de Phoma. Dacă gena RLM se potriveşte cu tipul de Phoma, nu se va mai observa nici o pată pe frunze. În caz contrar, rezistenţa nu există. O rezistenţă specifică poate fi contracarată prin două tulpini virulente ale Phoma, care au gene diferite de virulenţă. În câteva regiuni s-a observat că gena RLM 7 a fost deja contracarată în anul 2010. Mai târziu, în anul 2012, s-a observat o evoluţie foarte rapidă a prezenţei Phoma şi, ca urmare, a crescut riscul de eşec al rezistenţei. Pentru o mai bună protecţie a culturii, o soluţie mai sigură este aceea de a combina rezistenţa specifică la Phoma cu cea cantitativă.

Rezistenţa cantitativă
Rezistenţele cantitative sunt controlate de mai multe gene cu efecte parţiale asupra ciupercii Phoma. Pentru a se atinge cel mai înalt nivel de rezistenţă cantitativă, un hibrid ar trebui să aibă, cât mai pregnant, o acumulare de gene de rezistenţă. La polul opus faţă de rezistenţa specifică, rezistenţa cantitativă limitează dezvoltarea ciupercii în interiorul plantei, dar nu limitează şi contaminarea cu această ciupercă. Deci, în acest caz, unele pete pot fi observate în toamnă. Această rezistenţă este parţială şi variabilă de la un an la altul, dar poate controla numeroase tipuri de Phoma. Pe măsură ce numărul de gene implicate în această rezistenţă creşte, devine tot mai dificil ca Phoma să pătrundă, ceea ce înseamnă că acest tip de rezistenţă este mai stabilă în timp. O selecţie pentru rezistenţa cantitativă a unui hibrid este determinată în câmp prin metoda de scoring G2, în timp ce rezistenţa specifică este verificată în condiţii de laborator. Testul de laborator pentru rezistenţa specifică este destul de simplu. Sunt semănate eşantioane din hibrizii ce urmează a fi testaţi. Când plantele ating stadiul de cotiledoane, în rănile provocate artificial se face inocularea controlată cu tulpinile cunoscute ale ciupercii. După câteva săptămâni, se face verificarea vizuală a plantelor pentru a stabili sensibilitatea sau toleranţa hibrizilor la tulpinile specifice de Phoma. Scoring-ul G2 se face cu 3-4 săptămâni înainte de recoltare, în funcţie de intensitatea atacului de Phoma observat în câmp. În primul rând, este necesar ca planta să fie tăiată la nivelul coletului pentru a se putea observa dimensiunea necrozei. Notările legate de prezenţa necrozei se fac cu două până la opt săptămâni înainte de recoltare, pe un eşantion de 40 plante/parcelă. Plantele sunt clasificate în categorii diferite, în funcţie de nivelul necrozei. Plantele afectate de insecte (gândaci, purici etc.) sau afectate de Sclerotinia nu sunt luate în considerare. Datele observate sunt utilizate pentru a calcula un indice numit G2. Acesta corespunde nivelului de sensibilitate al hibrizilor la Phoma.

Pe scurt, în ceea ce priveşte rezistenţa specifică, nu există nici o pată Phoma pe frunze doar în cazul în care gena RLM controlează un anumit tip de ciupercă. În ceea ce priveşte rezistenţa cantitativă, se poate observa prezenţa petelor Phoma, însă nu va exista nici un impact asupra producţiei obţinute. Pentru a beneficia de avantajele oferite de controlul Leptosphaeriei maculans, Euralis recomandă noul hibrid ES IMPERIO.