Reducerea numărului de tratamente în pomicultură cu ajutorul geneticii

Amplasată în centrul bazinului pomicol de pe Valea Dâmboviţei, Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Voineşti are o istorie îndelungată de 68 de ani, din care nu au lipsit perioadele dificile. Suprafaţa de care dispune instituţia s-a redus de-a lungul timpului, ajungând astăzi să gestioneze o suprafaţă mai mică de circa cinci ori decât a dispus la înfiinţare. Cu toate acestea, cercetătorii rămaşi în sistem au reuşit, cu dedicaţie, să creeze soiuri valoroase, cu însuşiri îmbunătăţite.

Dr. ing. Petre Gheorghe, directorul staţiunii pomicole, ne-a vorbit în cadrul unui interviu despre acest sector la nivelul regiunii şi efectul condiţiilor meteorologice din acest an asupra dezvoltării livezilor pomicole. „Bazinul pomicol Dâmboviţa este specializat pe cultura mărului, iar anul acesta este unul de excepţie faţă de 2017 deoarece producţia va fi mai mare, chiar peste nivelul obţinut în regiune, şi ne aşteptăm la o cantitate de cel puţin 30-40 mii tone pe întregul bazin, iar la hectar se scontează o recoltă de peste 20 de tone. În plantaţiile de înaltă intensitate, estimăm o producţie de 40-50 tone/ha.“ Cum anul acesta au predominat precipitaţiile, pomicultorii au întâmpinat probleme în asigurarea unei stări fitosanitare bune în livezi, fiind nevoiţi să aplice un număr mai mare de tratamente de protecţie. Ploile survenite însă la scurt timp după efectuarea tratamentelor a condus la necesitatea repetării acestora. Mulţi dintre horticultori s-au văzut neputincioşi când nu au putut intra în plantaţiile pomicole ca să efectueze tratamentele specifice din cauza umidităţii mari din teren. „Într-adevăr, precipitaţiile căzute au creat condiţii propice pentru dezvoltarea bolilor specifice în pomicultură, iar dacă ne referim la măr, acestea sunt, cu precădere, rapănul şi făinarea. Prin aplicarea însă a unui complex de măsuri de tratamente fitosanitare bolile pot fi combătute, fiind necesare, cel puţin, 12 până la 14 tratamente în perioada de vegetaţie. Nu sunt neapărat mai multe anul acesta, dar ele au trebuit aplicate la intervale mai mici, imediat după înflorire. Cine le-a aplicat, în intervalul între tratamente, la maximum 6-7 zile, are o stare fitosanitară a pomilor bună“, a afirmat cercetătorul.

Deoarece cadrul discuţiei cu dl dr. ing. Petre Gheorghe a fost asigurat de BASF, i-am solicitat o opinie privitoare la produsele de protecţie chimică dezvoltate de compania germană: „Produsele furnizate de BASF sunt foarte bune şi eficiente, iar unele dintre acestea le-am utilizat în livada proprie, printre care se numără şi Delan Pro, cu care am obţinut rezultate bune. În general, produsele BASF, dacă sunt aplicate în partea a doua de vegetaţie către partea de recoltare, ajută foarte mult şi la capacitatea de păstrare a fructelor, fiind stopate bolile de depozit.“ În ultimul timp, oamenii au devenit mult mai preocupaţi de calitatea fructelor şi legumelor pe care le consumă, ceea ce creează o anumită presiune pe producători pentru a alege produse de protecţie chimice mai prietenoase şi pentru a adopta şi alte metode non-chimice de limitare a atacului de boli şi dăunători. Astfel, alegerea unor soiuri cu rezistenţă genetică la boli capătă o importanţă deosebită în schema de protecţie, determinând o reducere semnificativă a numărului de tratamente. „Staţunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Voineşti promovează soiurile cu rezistenţă genetică la boli pentru că la acestea, în primul rând, se aplică mai puţine tratamente chimice, fiind astfel mai benefice pentru sănătatea oamenilor şi asigură o economie semnificativă. Dacă la soiurile sensibile, cum ar fi Ionatan sau Golden, se aplică 14 tratamente anual, la cele cu rezistenţă genetică la boli numărul acestora se reduce la jumătate. În principal, se renunţă la fungicide, în sensul că se mai aplică 1-2 tratamente şi rămân mai multe cele efectuate cu insecticide.“ Bazinul pomicol Dâmboviţa era cunoscut pentru anumite soiuri de mere celebre, precum „Frumos de Voineşti“ şi „Deliciosul de Voineşti“, însă astăzi pomicultorii au început să renunţe la genetica autohtonă şi preferă soiurile din străinătate. „În bazin au pătruns multe soiuri care provin din alte ţări, cum ar fi Olanda sau Italia, şi nu mai sunt soiurile care erau baza sortimentului pe Valea Dâmbviţei. Pe de altă parte, în pieţele Capitalei majoritatea merelor se vând sub sigla „Frumos de Voineşti“ şi este păcat că nu s-a putut crea o formă asociativă care să promoveze acest brand. Este nevoie de o organizare a producătorilor şi pentru a depozita producţia la comun, urmând apoi s-o distribuie către marile magazine. Anul acesta va fi greu din punct de vedere al valorificării, mai ales că vor fi mai multe fructe în piaţă şi este posibil ca preţul lor să scadă.“ În privinţa tehnologiilor aplicate în livezile pomicole, producătorii dâmboviţeni sunt familiarizaţi cu acestea, iar prezenţa staţiunii în regiune i-a ajutat foarte mult, primind de la specialişti consultanţă tehnică valoroasă. Pentru următoarea perioadă, dr. ing. Petre Gheorghe îi atenţionează pe agricultori despre devansarea campaniei de recoltare la măr şi prun, la majoritatea speciilor. Staţiunea pomicolă de la Voineşti deţine o colecţie impresionantă de soiuri de măr, iar primele soiuri omologate s-a realizat în anii ’80: Pionier, Generos, Voinea. În anul 1998, a fost omologat soiul Ciprian, un soi cu vigoare mijlocie, care rodeşte constant peste 30 tone/ha. După anul 2004, a fost omologată o paletă largă de soiuri, printre care amintim: Redix, Iris, Irisem, Real, Remar, Luca, Inedit, Voinicel, Pomona, Chindia, Discoprim, Dacian etc. În anul 2016, au fost omologate trei soiuri de măr: Cezar, Revidar şi Valery. SCDP Voineşti are că obiectiv principal stabilirea soluţiilor tehnico-organizatorice pentru refacerea patrimonului pomicol şi pentru a pune bazele dezvoltării pomiculturii în cadrul acestei zone. Activitatea staţiunii este structurată pe trei direcţi prioritatre: cercetare ştiinţifică, producţie poimicolă şi valorificarea cercetărilor proprii în sectorul pomicol.