Reportaj: Ingineria unei afaceri de succes

BOGDAN CONSTANTIN, PR & Communication Specialist Titan Machinery

În anii ’90, Dorin Boboc pleca în America să-şi urmeze visul, acela de a deveni inginer în construcţii de avioane. A făcut facultatea la New York şi în scurt timp s-a angajat la una dintre cele mai mari companii producătoare de avioane militare şi submarine nucleare.

Nu era o meserie uşoară, însă era pasionat de tehnica şi arta construcţiei de aeronave, iar cei 3 ani petrecuţi la compania aerospaţială Northrop Grumman au fost cea mai bună alegere pentru un început de carieră.

În mai puţin de 10 ani, Dorin Boboc a dat New York-ul pe Bucureşti, avioanele pe învestiţii financiare, apoi a făcut o schimbare şi mai abruptă. A plecat din Bucureşti şi s-a mutat la Alexandria, în Teleorman, unde a pus umărul la conducerea afacerii de familie, respectiv ferma din localitatea Furculeşti dezvoltată de tatăl său. Echipa de comunicare a Titan Machinery a avut onoarea în decembrie să meargă la ferma Boboc & Co. şi să discute cu domnul inginer Dorin Boboc, directorul general al acesteia.

Spuneţi-ne mai multe despre pasiunea dumneavoastră.

Încă de când eram adolescent pasiunea mea era aviaţia. Am avut ocazia să merg în Statele Unite ale Americii să fac o facultate în domeniu şi să devin inginer proiectant de aeronave. După care, având un loc de muncă destul de bun în New York, s-a instalat o oarecare rutină, care nu-mi făcea bine. Sunt oameni care caută rutina, dar eu sunt omul care fuge de rutină. Îi vedeam pe colegii din jurul meu care aveau aproximativ 60 de ani, iar eu aveam până în 30 de ani şi nu aveam stare să stau nici pe scaun. După ce m-am angajat în domeniu, predam două seri pe săptămână la facultate - cursuri de proiectare, pentru că voiam să am şi mai multă activitate.

Ce facultate aţi absolvit?

Este o facultate specializată pe servicii pentru aviaţie, o facultate foarte mică, de până la 1.000 de studenţi - Vaughn College, lângă aeroportul LaGuardia în Queens. Rolul facultăţii este să ofere specialişti pentru nevoile locale. Ca atare, oferea tot felul de specialişti pentru cele două mari aeroporturi ale New York-ului, de la partea de mentenanţă, partea de configurare, partea de servicii conexe, ş.a.m.d. Iar o nişă foarte îngustă era aceea de proiectare a aeronavelor.

- De ce v-aţi întors în România?

Au fost mai multe motive. Trebuia să luăm o hotărâre în familie, ori îi aduceam pe părinţii mei acolo în America, ori mă întorceam eu. Iar acolo mă simţeam ca o rotiţă într-un angrenaj uriaş, indiferent de cât de bun aş fi fost şi cât de multe lucruri aş fi făcut, în marea schemă nu aveam cum să fac o mare diferenţă. Apoi îmi plăcea avântul pe care îl luaseră lucrurile în România şi îmi doream să contribui, să construiesc ceva în ţara mea.

- Eraţi atras şi de alt domeniu de activitate?

Visul din tinereţea timpurie a fost legat de bursă, de Wall Street, de piaţa financiară, aşa cum visul din adolescenţă se lega de aviaţie. Astfel, am decis să fac un MBA (Master of Business Administration - n.r.). Această decizie a făcut parte dintr-un complex de factori, printre care şi revenirea treptată în afacerea familiei. Am avut ocazia să fac MBA Româno-Canadian în 2003-2004, apoi s-a ivit oportunitatea să activez în domeniul investiţiilor financiare.

- În acel moment aţi început să vă implicaţi şi în afacerea de familie, mai exact la ferma din localitatea Furculeşti, judeţul Teleorman, condusă de tatăl dumneavoastră?

Nu eram implicat în mod direct în afacere pentru că, având serviciul full-time în Bucureşti, nu aveam foarte mult timp. Bineînţeles că eram implicat în chestiunile de familie şi interveneau şi discuţiile despre firmă, cunoşteam în mare mersul firmei. Eu m-am implicat în operaţiunile de zi cu zi începând din vara anului 2010, când mi-am dat demisia de la compania de investiţii, am venit aici şi m-am apucat de treabă.

- Care este povestea acestei ferme ?

Povestea acestei ferme se leagă foarte mult de tatăl meu. Tata şi-a petrecut cea mai mare parte a anilor ’80 la Furculeşti, CAP şi complex taurine. Pe el l-a prins Revoluţia la conducerea Direcţiei Agricole Teleorman. În ultima perioadă a comunismului, din cauza restructurărilor de la acea vreme, a ocupat o funcţie în care responsabilităţile au crescut invers proporţional cu grila de salarizare. După Revoluţie a revenit acasă, la Furculeşti, unde şi-a făcut o mică societate cu care presta servicii şi lucra terenul familiei, de câteva hectare.

- Ce suprafaţă are ferma astăzi şi ce tip de culturi exploatează?

Este o fermă pentru cultura mare, care are 1.425 ha. În acest an am avut grâu pe 750 ha. Rapiţa am pierdut-o pe toată din cauza secetei şi am semănat în primavară 600 ha cu floarea-soarelui, iar restul suprafeţei cu porumb. Porumbul este o cultură de importanţă mai mică pentru că nu obţinem în mod constant rezultate bune din cauza secetei. Avem ani în care realizăm 12 t/ha şi ani în care recoltăm 5 t/ha şi din cauza acestor fluctuaţii este o cultură cu importanţă mai mică. Ca atare, culturile principale sunt grâu şi rapiţă, semănate toamna, şi floarea-soarelui cu porumb (în măsură mai mică), semănate primăvara.

- Tatăl dvs. este inginer agronom cu state vechi. În perioada comunismului a fost unul dintre cei mai respectaţi ingineri agronomi din judeţul Teleorman.

Aşa este. A avut întotdeauna rezultate foarte bune. A avut foarte multe provocări. A condus caţiva ani şi complexul de îngrăşare a taurinelor aflat aici în comuna Furculeşti. Cei din conducerea de atunci, când întâmpinau o dificultate majoră, îl trimiteau pe tata. Apoi a început afacerea de familie imediat după Revoluţie, mai exact în 1991. A vândut autoturismul familiei, a luat un tractor în rate şi a început să lucreze terenul. Pe masură ce industria agricolă se destrăma în această zonă, el prospera, făcând meseria pe care o iubeşte şi a iubit-o întotdeauna.

- Pentru că aţi atins acest subiect, spuneţi-ne cu ce fel de utilaje aţi început dezvoltarea fermei?

Am început, evident, cu un tractor românesc U650. Apoi tata a mers în 1996 într-un schimb de experienţă în Câmpia de Vest, unde a văzut pentru prima dată tractoarele Steyr. Cred că erau primele astfel de tractoare aduse în România la momentul acela, cu un utilaj de pregătire a terenului foarte performant şi cu o semănătoare performantă. A spus: „Nu se poate?! După ce am văzut aşa ceva, nu am cum să mai fac agricultură cu tractorul românesc“. Şi-a luat un Steyr de 170 CP cu semănătoare un an mai târziu şi aşa începe istoria noastră cu Steyr şi apoi cu Case IH.

- S-ar putea spune că aţi pus afacerea pe roate.

Da, pentru că cele două tractoare Steyr au fost foarte bune, am fost mulţumiţi din toate punctele de vedere. Şi s-a continuat pe direcţia roşie, respectiv utilaje Case IH cu precădere. În timp, bineînţeles ca un rol important pe lângă capacitatea managerială bună a tatălui meu au intervenit şi subvenţiile pe suprafaţă care au sprijinit foarte mult investiţiile. Tata, ştia să facă profit din agricultură şi fără subvenţii, dar subvenţiile îţi permit să faci un plan de investiţii. Ştiind că urmează să primeşti 160-170 de euro pe an pe ha îţi poţi permite astăzi să faci o achiziţie a unui utilaj cu avans relativ mic, ştii că vei plăti o sumă în rate pe următorii şapte ani şi acest lucru îţi oferă posibilitatea să finanţezi programul de investiţii din subvenţiile respective.

- A fost un factor care a determinat afacerea să ia amploare?

Da. Dacă nu ar fi existat aceste subvenţii s-ar fi făcut agricultură, dar investiţiile ar fi fost mult mai mici, adică s-ar fi exploatat suprafeţele mai puţin eficient, cu utilaje mai puţine sau mai puţin performante.

- Aţi început colaborarea cu Titan Machinery având deja experienţă cu utilajele Case IH. Cum a fost?

În primul an colaborarea a fost destul de tulbure. Am început cu achiziţionarea pieselor de schimb şi cu serviciile de mentenanţă. Apoi s-a dezvoltat bine, iar în prezent am achiziţionat o serie de utilaje Case IH şi Väderstad. Avem şase tractoare Case IH: două unităţi JX 95, Maxxum 125, MX 285, Magnum 225, Magnum 340, o semănătoare Väderstad Rapid 400C şi trei combine de recoltat Case IH: Axial-Flow 2388, Axial-Flow 2366, respectiv AxialFlow 8240 care funcţionează excelent şi suntem foarte mulţumiţi de ele. Aceste utilaje au fost achiziţionate în perioada 1997 – 2019, practic putem spune că amploarea pe care a luat-o afacerea se identifică cu ‘brand’-ul Case IH.

- Ce părere aveţi despre aceste utilaje?

În primul rând, raportul preţ-calitate ni s-a părut întotdeauna foarte bun. Fiabilitatea a fost în general bună şi foarte bună. Apoi relaţia de colaborare cu service-ul, dar şi cu Titan Machinery, în general, este foarte bună. Sigur că întotdeauna este loc şi de mai bine, dar în general suntem mulţumiţi. Faptul că s-a deschis acest punct de lucru la Alexandria este foarte important atât pentru Titan Machinery, cât şi pentru ferma noastră, astfel încât mecanici buni şi pricepuţi, atât de valoroşi în ziua de azi, să nu mai stea pe drumul către noi şi înapoi.

- Ce planuri de viitor aveţi?

Direcţia pe care noi intenţionăm să mergem este de a exploata cât mai eficient terenul pe care îl avem în lucru în acest moment, dar şi utilajele la potenţial maxim. În zona noastră, oportunităţile de creştere a suprafeţei sunt limitate. Avem în plan să dezvoltam şi activităţi conexe, cum ar fi producţia de sămânţă certificată.

- Cum vă descurcaţi cu forţa de muncă?

Nu numai că nu găsim forţă de muncă, dar şi investiţia pentru formarea unui operator este din ce în ce mai mare. În această idee ne dorim să mergem pe strategia de simplificare a schemei de personal, păstrând, dezvoltând şi remunerând foarte bine operatorii buni.

- Cum descrieţi relaţia pe care o aveţi cu reprezentanţii Titan Machinery locali?

Avem o relaţie foarte bună. Întotdeauna când am avut nevoie de ceva am sunat şi am primit un sfat onest şi calificat de la domnul Adrian Dinu (manager de zonă Titan Machinery - n.r.). Acesta are experienţă şi cunoştinţe solide şi apreciez foarte mult tot ceea ce ştie despre piaţă, în ansamblu, nu doar despre utilajele vândute de Titan Machinery. În ceea ce priveşte automatizarea, avem din nou o colaborare bună cu domnul Octavian Matei (manager GPS Titan Machinery - n.r.).

- Ce sfat aveţi pentru ceilalţi fermieri din România?

Cel mai important lucru este să fie buni gospodari şi să fie foarte atenţi la administrarea resurselor. Pentru că vedem în jurul nostru, odată cu afluxul de bani europeni, multe excese. Sunt fermieri care achiziţionează utilaje mult supradimensionate faţă de capacitatea necesară propriei ferme. Trebuie mai multă prudenţă şi un plan de afaceri bine pus la punct.