Rezervele alimentare, utile sau inutile?

_În perioada cuprinsă între 1996 și 2006, populația mondială a fost obișnuită cu stabilitatea  producției agricole. Problemele legate de nivelul producției agricole din anumite regiuni ale lumii au fost reechilibrate de creșterea producției în alte regiuni. Într-o anumită parte a lumii este ușor să susții că rezervele alimentare sunt inutile atât timp cât tu ești gata să exporți ca urmare a stocurilor excedentare.






Dr. ing. Cătălin ROȘCULETE

---

_În acest an, seceta din estul Europei și vremea ploioasă din SUA au determinat actorii implicați pe piețele produselor agricole să anticipeze o reducere a stocurilor și o creștere a prețurilor. Există de mai bine de trei ani un scenariu similar, cu mari extreme, care a condus la creșterea fulminantă a prețurilor produselor agricole, antrenând embargouri la export, revolte și creșterea, în lume, a numărului de persoane care suferă din cauza foamei. Variația producțiilor, observată după anul 2006, este rezultatul forțelor naturale sau al schimbărilor climatice?

Este probabil mult prea mult să atribuim aceste evenimente precise unei cauze sau alteia. Ceea ce trebuie să știm este faptul că există în trecutul nostru decenii, cum a fost cel cuprins între 1996 și 2006, care a cunoscut puține probleme legate de nivelul producțiilor agricole și decenii, cum a fost perioada 1930-1940, când producția nu era stabilă. Schimbările climatice, spunem noi, duc la creșterea potențialului variabilității și antrenează schimbări în zonele de producție agricolă de pe glob. Oricare ar fi problemele producțiilor agricole neregulate, scopul corect de protejare a producătorilor și consumatorilor rămâne același: rezervele (stocurile). Seceta din Rusia și vremea umedă din SUA au dus la creșterea prețurilor produselor agricole. Astăzi, din ce în ce mai mulți formatori de opinie vorbesc despre constituirea de rezerve.

Este din ce în ce mai evident că structurile comerciale nu pot fi incitate să dețină rezerve, iar în același timp producția agricolă mondială nu este suficientă pentru a răspunde cererii în creștere. De aceea, este nevoie de rezerve publice. Cercetarea agricolă continuă să contribuie la creșterea nivelului randamentelor, însă noi trebuie să utilizăm anii cu supraproducție pentru a crea rezerve care să fie suficient de mari și care să poată contracara problemele ce pot apărea în anumite zone mari exportatoare.

Prezența rezervelor poate duce la stabilizarea piețelor în anii cu producție adecvată, dar acestea trebuie să fie corelate cu instrumente care să impiedice distorsionarea piețelor în perioadele sau când producția este insuficientă. Este evident că rezervele pot proteja consumatorii, dar și agricultorii consideră că prezența rezervelor le poate da posibilitatea să obțină un preț corect pentru recoltele lor. Se spune că rezervele reprezintă o consolă a pieței, ceea ce se traduce prin menținerea unui preț inferior costului de producție. Cu o politică a stocurilor prost administrată, putem vorbi despre acest lucru. Este vorba de păstrarea regulilor de comercializare față de fluctuațiile de preț, care se consideră normale.

Pe parcursul ultimilor ani, „rezervele au aparținut agricultorilor”, regulile de stabilizare a piețelor au fost în totalitate eliminate, sabotându-se astfel conceptul de rezerve. Pe de altă parte, este important să notăm că, pe parcursul perioadei 1998-2001, prețurile produselor agricole au fost mai mici decât costul de producție, în absența rezervelor. Pentru a fi corecți cu consumatorii, rezervele trebuie să fie suficient de mari pentru ai proteja împotriva marilor fluctuații de preț. Programul de rezervă publică trebuie să fie suficient de credibil pentru a reduce la minimum perturbațiile schimburilor internaționale, prin impunerea unor restricții comerciale și o restricție asupra previziunilor realizate de către țările exportatoare și importatoare. Pentru a fi corecți cu agricultorii, prețul trebuie să fie suficient de mare, pentru că ei să câstige cea mai mare parte a venitului lor de pe piață.