Rezistenta la produsele de protectia plantelor

Încă din cele mai vechi timpuri, omul a combătut sau a încercat să combată bolile, dăunătorii şi buruienile din culturile agricole. Un progres semnificativ în lupta împotriva bolilor, dăunătorilor şi buruienilor s-a înregistrat în ultimii 50 de ani, prin apariţia produselor de protecţia plantelor de sinteză: insecticide, fungicide, erbicide şi rodenticide. Succesul primelor produse de protecţia plantelor a apărut imediat (un exemplu este DDT-ul), dar se pare că nu am câştigat încă acest război cu organismele dăunătoare din culturi.

---

La scurt timp după înregistrarea acestor progrese în combaterea organismelor dăunătoare s-a observat o scădere a eficacităţii noilor metode de combatere. Dozele de aplicare a produselor au fost crescute, pentru a asigura gradul de combatere iniţial, dar şi de această dată eficacitatea produselor a continuat să scadă. În acel moment s-a observat că scăderea eficienţei produselor de protecţia plantelor se datorează apariţiei rezistenţei bolilor şi dăunătorilor la aceste substanţe chimice.

Ce este rezistenţa la produsele de protecţia plantelor?
Rezistenţa la produsele de protecţia plantelor este un fenomen genetic. Rezistenţa apare când o populaţie de dăunători este expusă la un produs de protecţia plantelor - la un insecticid de exemplu. După aplicarea produsului insecticid nu sunt omorâte toate insectele-ţintă. Indivizii supravieţuiesc tratamentului deoarece sunt genetic predispuşi să fie rezistenţi la acel insecticid. Repetarea tratamentelor, precum şi creşterea dozelor de produs vor duce la creşterea numărului de insecte combătute, dar totuşi câteva vor supravieţui. Urmaşii acestor insecte rezistente vor moşteni această caracteristică genetică de rezistenţă de la părinţi. Mulţi dăunători au o rată de înmulţire foarte ridicată, având mai multe generaţii într-un singur an. Este uşor de înţeles că aplicarea repetată a unui produs va elimina toate insectele sensibile, dar va selecţiona acei indivizi care sunt rezistenţi. În acest mod se dezvoltă rezistenţa şi la boli, buruieni, rozătoare etc. În momentul de faţă, am început să ne confruntăm din nou cu o serie de ameninţări la adresa culturilor agricole, ameninţări de care scăpasem în trecut. Multe populaţii de boli, dăunători sau buruieni sunt rezistente la o serie largă de produse de protecţia plantelor.Câteva studii recente au arătat că peste 500 de specii de insecte, 150 de specii de buruieni şi 150 de specii de agenţi patogeni au dezvoltat rezistenţă la produse de protecţia plantelor care erau folosite anterior în combaterea lor. De asemenea, sunt înregistrate cazuri în care organismele dăunătoare sunt rezistente la mai mult de un produs de protecţia plantelor. Produsele de protecţia plantelor nu trebuie să fie considerate ca singură şi primă soluţie de combatere a dăunătorilor. Ele trebuie să reprezinte o parte din programul integrat de combatere a organismelor dăunătoare.

Combaterea rezistenţei
Pentru a preveni dezvoltarea rezistenţei la produsele de protecţia plantelor se recomandă respectarea unui program de management al rezistenţei. Acest program trebuie să includă:

• Monitorizarea dăunătorilor. Aceasta este una dintre cele mai importante activităţi din cadrul programului de management al rezistenţei. Populaţia agentului dăunător trebuie monitorizată atât înainte de efectuarea tratamentului, cât şi după efectuarea acestuia.

• Considerarea pragului economic de dăunare (PED). Produsele de protecţia plantelor trebuie utilizate doar când agenţii de dăunare (insecte, boli, buruieni etc.) sunt suficient de numeroşi pentru a provoca pagube economice ce depăşesc costul produsului şi al aplicării acestuia. Excepţii sunt situaţiile în care produsele se aplică pentru prevenirea apariţiei atacului.

• Considerarea managementului integrat al combaterii bolilor, buruienilor şi dăunătorilor. Folosirea unor metode de combatere cât mai diferite. Acest program de management integrat include folosirea produselor de protecţia plantelor de sinteză, biologice, metodele agrotehnice şi culturale, folosirea plantelor transgenice, rotaţia culturilor, folosirea varietăţilor rezistente etc.

• Alegerea momentului de aplicare corect. Produsele de protecţia plantelor se vor aplica în momentul în care agentul dăunător este cel mai vulnerabil. De exemplu, în cazul insectelor, acest moment se înregistrează în faza eclozării. Doza de produs aplicată trebuie să fie cea recomandată de producător.

• Folosirea în alternanţă a produselor din diferite clase chimice. Trebuie evitată aplicarea în mod repetat a aceluiaşi produs sau a produselor din aceeaşi clasă chimică, aceasta putând duce la dezvoltarea rezistenţei. Tratamentele trebuiesc aplicate prin folosirea prin rotaţie a produselor din grupele chimice disponibile pentru a reduce riscul apariţiei rezistenţei. De asemenea, nu se recomandă aplicarea în amestec a două produse din aceeaşi clasă chimică. Nu se recomandă aplicarea unui amestec de mai multe ori în acelaşi sezon.

• Protejarea organismelor benefice. Produsele de protecţia plantelor trebuie alese în aşa manieră încât să protejeze microfauna şi microflora utilă.

Reducerea numărului de produse disponibile
Din ce în ce mai multe specii de boli şi dăunători au devenit rezistente la produsele de protecţia plantelor. Din multiple motive, numărul produselor de protecţia plantelor ce pot fi folosite prin rotaţie în vederea combaterii bolilor, dăunătorilor şi insectelor este în continuă scădere. Costul dezvoltării unui produs nou de protecţia plantelor este de ordinul zecilor sau chiar sutelor de milioane de dolari. Un alt factor ce determină reducerea numărului de produse disponibil îl reprezintă şi procesul de reînregistrare şi reanalizare a produselor la nivelul Uniunii Europene. Ca urmare a acestei proceduri, multe produse au ieşit de pe piaţă, iar altele urmează să iasă în anii următori.

Toate elementele menţionate mai sus ne determină să folosim din ce în ce mai mult managementul integrat al combaterii bolilor, dăunătorilor şi buruienilor şi, mai mult, să întelegem ciclul de viaţă al organismelor dăunătoare, să ştim în ce moment să intervenim cu un anumit produs de protecţia plantelor pentru a evita crearea rezistenţei, dar şi a risipei de produse. Păstrarea eficienţei produselor de protecţia plantelor timp cât mai îndelungat nu reprezintă un beneficiu doar pentru producătorul şi distribuitorul produsului, ci şi pentru fermier.

Lazăr CHIRA