Rezultate ale sistemului de agricultură conservativă în sudul ţării

15/6/2021

În ferma Agro Fondinvest din localitatea Valea Argovei, judeţul Călăraşi, echipa de la Alcedo a prezentat câteva dintre rezultatele obţinute prin practicarea unor tehnologii de agricultură conservativă. Au avut loc opt astfel de întâlniri cu fermierii, unde s-a discutat în detaliu despre covorul vegetal, amestecuri de specii, utilaje folosite şi beneficiile pe termen lung ale acestor tehnici.

Lăsarea unor terenuri necultivate în scopul creşterii biodiversităţii, rotaţia culturilor şi folosirea leguminoaselor, creşterea cantităţii de carbon captat (agricultură conservativă), îmbunătăţirea gestionării nutrienţilor etc. sunt doar câteva dintre practicile agricole punctate de Gabriela Rizescu, director marketing Alcedo, care ar putea primi finanţare. În sistemul propus de Alcedo s-au evidenţiat două elemente-cheie: erbicidarea la momentul potrivit şi alegerea corectă a tipului de covor vegetal. Scopul principal: redarea fertilităţii naturale a solului pe termen lung şi asiguarea unui strat pentru dezvoltarea optimă a microorganismelor.

Ionel Gheorghe, proprietarul fermei şi reprezentant Alcedo, a început acest proces în urmă cu 6 ani, forţat de împrejurări, spune el, adică de lipsa forţei de muncă. „Am schimbat abordarea privind lucrările solului. Suntem încă în faza de tranziţie, dar am ajuns să facem două treceri pe teren în loc de cinci, să consumăm maxim 30 litri motorină/ha în loc de 70 l la înfiinţarea culturilor de toamnă şi să obţinem aceleaşi rezultate“, a explicat fermierul.

Prin renunţarea la arătura adâncă, lucratul superficial a solului, dublat de prezenţa covorului vegetal şi a leguminoaselor în amestecurile de plante a reuşit să conserve cantităţi importante de apă şi nutrienţi, asigurând o mai mare stabilitate a productivităţii. Au scăzut costurile şi timpul de lucru. Un alt element important îl reprezintă utilajele prin care să se realizeze rapid operaţiile de dezmiriştit după recoltat: „Dezmiriştitul trebuie făcut cât mai repede posibil, ideal imediat în urma recoltării cu orice grapă cu discuri şi un tăvălug. După ce seminţele de buruieni germinează, plus ce rămâne din cultură, se formează un covor vegetal de 10-15 cm pe care l-am erbicidat cu glifosat şi încă un tratament cu 3 săptămâni înainte de semănat, urmat de o fertilizare localizată odată cu semănatul.

Trebuie să reţinem că nu există un şablon, iar tratamentele de protecţie se adaptează, nu putem spune că este o reducere semnificativă a acestora. O condiţie esenţială: genetică de calitate, bine adaptată, cu rezistenţă. Noi avem la grâu distanţe de 17,5 cm între rânduri, cu circa 270 b.g./mp (131 kg/ha).

Un alt aspect extrem de important este adâncimea de semănat - la 2,5-3 cm!“, a punctat Ionel Gheorghe câteva aspecte din experienţa sa.

A introdus acelaşi sistem şi la rapiţă (35 cm distanţă între rânduri, 40-45 b.g./mp şi 2,5 cm adâncime de semănat), la porumb (68.000 bg/ha, distanţă între rânduri 70 cm, adâncime de semănat 6 cm), precum şi la floarea-soarelui.

S-a investit şi în utilaje: foloseşte dezmiriştitor Horsch Jocher 8 m, o semănătoare pentru semănat direct cu fertilizare localizată Horsch Focus 6 TD, un utilaj pentru lucrări în profunzime fără întoarcerea brazdei Tiger 3M. Pentru combaterea mecanizată a buruienilor are o ţesală de buruieni de 12 m. Tractoarele sunt John Deere. Însă „90% din fermele din România pot începe să practice agricultura conservativă cu utilajele pe care le au deja“, spune Patrick Valmary, consultant AIDER.

De ce este necesară fertilizarea localizată?

Resturile vegetale încorporate aduc şi o însemnată cantitate de carbon, pe lângă azot şi alţi nutrienţi. Raportul C/N (carbon/azot) indică viteza de descompunere a materiei organice în sol (de ex., pentru masa lemnoasă este 100, cel mai mare). Cu cât acest raport este mai mare, consumul de azot pentru descompunere este mai mare, lăsând mai puţin disponibil pentru plante. Chiar dacă procesul este lent, efectele sunt pe termen lung. Paiele de grâu au o valoare a raportului de 70 (atenţie la grâul după grâu!), cele de orz 40, iar mazărea 30. Aşadar, în funcţie de sistemul de lucrări ale solului, cantitatea de resturi vegetale rămase în sol este de 17% la sistemul convenţional, 75% la sistemul de lucrări minime şi 90% la semănatul direct fără lucrări prealabile.

De aceea este foarte importantă atât tratarea seminţei cu un fertilizant foliar (Microfert U, 2,5 l/t), cât şi fertilizarea locală cu microgranulate, odată cu semănatul.

Cum alegem covorul vegetal?

Patrick Valmary apreciază că pământul agricol a pierdut între 40 şi 60% din fertilitatea naturală în comparaţie cu un pământ de pădure, de pildă, care are o bogată activitate microbiană. Recâştigarea acestei fertilităţi este una dintre provocări. De aceea alegerea speciilor şi a combinaţiei optime de plante nu este tocmai uşor de făcut, deoarece acesta nu trebuie să pună probleme culturii ce urmează a fi semănată. După experienţa sa, se pot lua în calcul trei categorii de covor vegetal. Prima este covorul de vară, în care se pot regăsi porumb, sorg, mei etc, în general culturi de vară. A doua categorie este covorul de toamnă, după 15 septembrie, când se poate folosi şi mazăre, muştar, orz de primăvară. Ultimul este covorul cu plante rezistente la ger (păioase, în general, secară, de preferat plante cu rezistenţă naturală la boli care să nu necesite tratamente fitosanitare). Cele mai recomandate sunt cele din culturi intermediare. Vegetaţia trebuie oprită cu erbicid total în decembrie sau cu un sistem de grapă cu discuri pe sol îngheţat, distrugerea masei vegetale fiind mai bună. Dar covoarele vegetale care conţin leguminoase în amestec sunt cele mai recomandate datorită fixării unei cantităţi mai mari de azot în sol.

Prezenţa covorului vegetal aduce o îmbunătăţire semnificativă a calităţilor solului care se traduce prin reducerea pierderilor de apă şi nutrienţi, control mai bun al buruienilor, combaterea eroziunii. Pe solurile calcaroase creşte biodisponibilitatea fosforului, care de obicei este blocat. Randamentele productive vor fi mai puţin influenţate de variaţiile factorilor externi datorită rotaţiei şi a retenţiei de apă. În perioada de tranziţie este posibil ca producţia să fie ceva mai redusă, însă, odată încheiată această perioadă, randamentul este comparabil cu sistemul convenţional, rămânând totodată toate celelalte beneficii aduse în sol. Alte plusuri importante: reducerea consumului de energie, reducerea evaporării apei, reducerea levigării nitraţilor, mai ales în toamnă, creşterea semnificativă a biodiversităţii şi activităţii microbiene. În timpul perioadei de tranziţie sunt câteva aspecte care necesită o atenţie mai mare din partea fermierului: compactarea, gestionarea reziduurilor de suprafaţă şi controlul buruienilor, perioada de semănat se poate modifica din cauză că temperatura solului este uşor mai redusă (pământul nu mai este expus la fel radiaţiei solare).

În acestă fază producţiile mai pot scădea, dar se reduc şi costurile, astfel încât profitul este comparabil cu sistemul convenţional. Necesarul de forţă de muncă se reduce. Aşadar, trecerea la un sistem de agricultură conservativă presupune curaj, dotare tehnică şi dorinţa de a învăţa, acesta fiind şi cea mai importantă spun specialiştii de la Alcedo.

Roxana DRĂGHICI

0 Comments

articole

Rezultate ale sistemului de agricultură conservativă în sudul ţării

Leave a Reply.

NEWSLETTER

SERVICII

PARTENERI

CONTACT