Rezultatele culturii de rapiţă din sezonul 2018/2019

Rezultatele culturii de rapiţă din sezonul 2018/2019

Spre deosebire de anul acesta, în anul 2018 România s-a plasat pe locul 5 la producţia europeană de rapiţă şi pe locul 4 din punctul de vedere al suprafeţei cultivate, iar ponderea acesteia în suprafaţa totală cultivată cu rapiţă a Uniunii Europene a crescut cu 0,2%, comparativ cu anul precedent.

Rapiţa prezintă în continuare interes pentru că este una dintre cele mai profitabile culturi aflate în câmpurile fermierilor. Dar ce se întâmplă atunci când atacul dăunătorilor sau condiţiile meteorologice nu ne ajută? Realizările fermierilor în privinţa recoltei la rapiţă de toamnă sunt la ora actuală sub estimările din primăvară. Iniţial, pe parcelele care au avut o densitate optimă şi o repartizare uniformă a plantelor, producţia la care se spera era de aproximativ 4,5-5 t/ha. În realitate, ceea ce s-a obţinut în hambare este de circa 2-3 t/ha, uneori chiar producţii mai mici de sub 2 t/ha. În unele zone totuşi producţia medie de rapiţă din fermă depăşeşte 3,5-4 t/ha; din păcate, discutăm de suprafeţe restrânse. Cultura de rapiţă din acest an a avut un start dificil încă de la semănat, dacă ne gândim la seceta pronunţată din toamna trecută şi la atacul dăunătorilor. Seceta pedologică a continuat până la final de aprilie, când rapiţa era deja în stadiul de buton galben sau în plin înflorit. Numărul de ramificaţii a fost de aproximativ 10-12 şi talia plantelor de 120 cm. La încheierea înfloritului şi în stadiul de silicve verzi, rapiţa „promitea“ producţii mari, însă acestea au fost cu 20-30%, uneori chiar şi cu 40% mai reduse şi cu un indice MMB foarte mic. Specialiştii în domeniu pot explica aceste scăderi semnificative prin probleme legate de stadiul vegetativ redus al culturii la intrarea în iarnă; controlul primilor dăunători din toamnă; numărul de plante/mp; îngheţurile târzii din primavară şi oscilaţiile de temperatură pe parcursul perioadei de vegetaţie; controlul dăunătorilor din primăvară; controlul bolilor - ca efect al umidităţii excesive din timpul înfloritului şi în stadiul de silicve; perioada cu nebulozitate ridicată - zilele, chiar săptămânile la rând, în care albinele/polenizatorii nu au putut zbura din cauza umidităţii şi întârzierea coacerii culturii din cauza volumului de precipitaţii care a prelungit perioada de vegetaţie, iar în zonele cu exces de umiditate - prin băltiri care au provocat asfixierea rădăcinilor.

Cererea tot mai mare şi producţia redusă au generat o continuă creştere a preţului rapiţei la nivel mondial. Rapiţa la bursa MATIF s-a tranzacţionat la sfârşitul lunii august la un preţ record pentru anul 2019 de 381,50 euro/tonă, fiind preţul cel mai mare din ultimele 12 luni.

Preţul rapiţei la început de septembrie este mai mare în raport cu cotaţiile de anul trecut. Faţă de anul 2018, rapiţa este cu aproximativ 2% mai scumpă. Factorul cel mai important care determină creşterea de preţ la rapiţa recoltată în acest an este producţia slabă la nivel european la această oleaginoasă. Conform datelor oficiale, în Uniunea Europeană se înregistrează cea mai mică producţie de rapiţă din 2007 şi până acum. Preţul rapiţei este în creştere şi la nivel mondial. Creşterile de preţ la rapiţă nu sunt prezente numai pe piaţa europeană, ci şi în Canada, cel mai mare producător din lume. S-a ajuns ca la sfârşitul lunii august preţul rapiţei să fie de 448 dolari canadieni/tonă, cu 9,5% mai mare decât preţul de anul trecut. Conform oficiul canadian de statistică, care a lansat cea mai recentă prognoză pentru producţia naţională de rapiţă, scăderea recoltelor din 2019 este de până la 9,3%, comparativ cu sezonul precedent. Producţia de rapiţă din Canada va atinge 18.453 milioane de tone, faţă de 20,1 milioane de tone prezise de USDA în luna august. La finele lunii iulie, când s-a încheiat campania de recoltare, în România preţuri erau de aproximativ 1.600-1.700 lei/tonă conform discuţiilor cu fermierii.

Simona MUNTEANU