Rolul gunoiului de grajd în fertilizarea cartofului

Prin introducerea îngrăşămintelor organice la fertilizarea cartofului, pe lângă aportul de elemente nutritive se ameliorează însuşirile fizice şi hidrofizice ale solului, activitatea microorganismelor etc., după cum prezintă I.I. Sigismund şi colaboratorii. Pe solurile grele, cu tendinţă de compactare, îngrăşămintele organice măresc gradul de aerare al solului.

Gunoiul de grajd măreşte capacitatea de absorbţie a solului, îmbunătăţeşte pH-ul şi capacitatea de tamponare. În urma aplicării gunoiului de grajd, pe solurile nisipoase a crescut cu circa 20% capacitatea de reţinere a apei, iar pe solurile argiloase a crescut cu 30-40% permeabilitatea pentru apă şi aer. Pe lângă aceste efecte nefavorabile, se pot reduce cantităţile de îngrăşăminte chimice care, în afară de costul lor ridicat, pot produce şi fenomenul de poluare. Efectul favorabil al gunoiului de grajd creşte mai ales pe terenurile irigate, unde, pe lângă creşterea gradului de valorificare a îngrăşămintelor, contribuie mult la îmbunătăţirea şi menţinerea însuşirilor hidrofizice ale solului. S-a constatat că uneori pe solurile cu un conţinut ridicat de humus (peste 5%), prin aplicarea gunoiului de grajd, s-a redus producţia. Efectul gunoiului asupra producţiei depinde mult de cantitatea, calitatea, gradul de fermentare, momentul de aplicare şi modul de încorporare în sol, de condiţiile climatice şi inclusiv de cantitatea de îngrăşăminte chimice care se aplică suplimentar.

La cultura cartofului se preferă gunoiul de grajd descompus (fermentat) celui proaspăt, incomplet descompus, care va deveni activ prea târziu, în perioada de vegetaţie, şi poate avea o serie de efecte nedorite asupra tuberculilor de cartof, ca: reducerea conţinutului de substanţă uscată, eventual imprimarea unui miros şi gust neplăcute. Întârzierea posibilă a maturităţii tuberculilor cauzează scăderea rezistenţei acestora la vătămare şi o serie de probleme de păstrare. Gunoiul proaspăt poate cauza uscarea bilonului după plantare. Se pot identifica o serie de avantaje şi unele probleme legate de utilizarea gunoiului de grajd, ca îngrăşământ, la cultura cartofului.

Avantajele folosirii gunoiului de grajd: constituie un produs natural lipsit de aport energetic industrial; în doze raţionale, nu poluează mediul înconjurător şi nici produsele agricole; are un însemnat aport de macro- şi microelemente; conţine o serie de bacterii şi hormoni, absolut necesare microfaunei şi microflorei solului; îmbunătăţeşte structura solului şi însuşirile fizice ale acestuia în relaţia cu apa, aerul şi temperatura; reduce tasarea şi compactarea solului; amplifică efectul îngrăşămintelor chimice etc.

Problemele legate de folosirea gunoiului de grajd: constituie un volum mare, care este costisitor de manipulat, transportat şi administrat; necesită multiple manipulări şi transporturi până ajunge de la locul de formare la locul de fermentare şi de administrare; în general, sectorul zootehnic este departe de locul de administrare a gunoiului şi este legat frecvent cu drumuri de slabă calitate, ceea ce măreşte cheltuielile de transport; depozitarea gunoiului, până în momentul utilizării, ocupă suprafeţe destul de mari de teren şi cere amenajări speciale; nu întotdeauna se găseşte în cantităţi suficiente, solicitate de cultura cartofului; nu trebuie administrat toamna în perioade cu vârfuri mari de muncă (recoltat, semănat, arat, transporturi etc.), când şi mijloacele de transport sunt solicitate la maximum; până la administrare se pierd cantităţi însemnate de azot; nu se poate aplica fazial; dacă nu este bine fermentat, constituie o sursă însemnată şi periculoasă de infestare a terenului cu seminţe de buruieni etc.

Conţinutul gunoiului de grajd  în elemente fertilizante
Folosirea gunoiul de grajd la cartof este indicată numai după fermentarea corespunzătoare pe platformă. Gunoiul bine fermentat este omogen, nu se disting componentele, nu are miros înţepător, nu emană amoniac cu efect de ardere, iar elementele nutritive sunt accesibile plantelor. Conţinutul gunoiului de grajd în elemente nutritive este în funcţie de provenienţă, modul şi calitatea furajării animalelor, gradul de fermentaţie şi de o serie de alţi factori. Conţinutul în elemente nutritive al gunoiului variază foarte mult şi în funcţie de specia de animale de la care provine.

Gradul de valorificare a gunoiului de grajd
Efectele gunoiului de grajd asupra structurii solului şi efectele fertilizante ale acestuia se manifestă de-a lungul mai multor ani. Descompunerea gunoiului de grajd în sol depinde de provenienţa gunoiului, de textura solului şi de condiţiile climatice. Mineralizarea gunoiului de grajd pe solurile mai grele are loc mai lent şi efectul se manifestă pe o durată mai lungă, în timp ce pe solurile uşoare se mineralizează mai repede, efectul însă este mai scurt. Efectul gunoiului de grajd este considerat pe o durată de 4-5 ani pe solurile mijlocii şi de 3 ani pe solurile uşoare. Frecvent, în condiţii de rotaţie şi asolament raţional, s-au constatat efecte chiar după 6-8 ani. În cazul fertilizării şi cu gunoi de grajd, dozele de îngrăşăminte chimice pot fi reduse corespunzător cu aportul de elemente nutritive din gunoi.

Stabilirea cantităţilor de gunoi de grajd
În practică, este frecventă aplicarea gunoiului de grajd fără a lua în considerare conţinutul în elemente nutritive ale acestuia. În general, pe solurile mai grele se folosesc cantităţi de 25-35 tone/hectar, iar pe solurile uşoare, 20-30 tone/ hectar. Literatura de specialitate indică pentru cartof cantităţi de 15-20 tone/hectar (în Olanda, unde majoritatea solurilor sunt uşoare, nisipoase). Stabilirea dozelor de gunoi de grajd pe criteriul asigurării necesarului de elemente nutritive, de obicei consideră azotul ca principalul element nutritiv. Bazat pe acest principiu, cantităţile de gunoi de grajd se stabilesc pe baza indicelul de azot, a conţinutului de argilă, luând în considerare planta de cultură şi efectul remanent al gunoiului.

Perioada şi modul de aplicare a gunoiului de grajd
Gunoiul de grajd, în forma în care se aplică, indiferent de gradul de fermentaţie, nu constituie un îngrăşământ eficient decât după ce parcurge un lung proces de mineralizare şi transformare în condiţii favorabile de temperatură, umiditate şi aeraţie în sol, în prezenţa microorganismelor. Din acest motiv, fertilizarea cu îngrăşăminte organice trebuie făcută numai toamna, cât mai devreme, cu mult înaintea venirii îngheţurilor, astfel încât procesele de mineralizare să se desfăşoare în condiţii corespunzătoare. Astfel, elementele nutritive conţinute de îngrăşământ nu se valorifică în anul de cultură, dar mai ales de la începutul perioadei de vegetaţie, aşa cum cere cartoful. Sunt situaţii când, de exemplu, în zonele cu precipitaţii abundente, gunoiul este slab fermentat, dar care aplicat şi încorporat vara, după recoltarea cerealelor, dă efecte favorabile. Dacă gunoiul de grajd se administrează toamna prea târziu, în timpul iernii sau primăvara şi nu are timp să se mineralizeze până la plantat, aceste procese se vor desfaşura în perioada de vegetaţie, cu consumarea unor cantităţi de nitraţi din sol, producând carenţă de azot la începutul vegetaţiei, ce poate întârzia dezvoltarea cartofului. Nu se recomandă aplicarea gunoiului de grajd primăvara, când, faţă de administrarea din toamnă sub arătura adâncă, pierderile de producţie pot fi de 18-20%. Aplicarea gunoiului de grajd iarna pe zăpadă sau pe teren îngheţat (după arat) fără încorporare, tasează arătura şi cauzează pierderi de elemente nutritive prin evaporare şi/sau levigare. Este, de asemenea, contraindicată depozitarea în grămezi mici pe parcelă a gunoiului în timpul iernii. Împrăştierea gunoiului de grajd se face cu 1-2 zile înainte de arătura de toamnă. Astfel, momentul fertilizării cu gunoi de grajd se asociază cu executarea arăturilor. Este foarte important ca după împrăştiere gunoiul să nu rămână mai mult timp la suprafaţa solului neîncorporat, în ploaie  sau la soare, deoarece în acest caz se pierd cantităţi importante de elemnte nutritive. L. Barada arată că pierderile din gunoiul de grajd neîncorporat sunt de 5%  după 24 de ore şi 10% după 3 zile. Acelaşi autor citează alte surse, după care întârzierea încorporării gunoiului cu 3 zile a micşorat producţia cu 22%, întârzierea cu 9 zile - cu 30%, iar în cazul în care gunoiul a rămas peste iarnă neîncorporat, producţia a scăzut cu 54%. Când gunoiul de grajd se foloseşte sub formă lichidă (gulle), acesta se aplică toamna cât mai devreme, de preferat pe miriştea culturii premergătoare. În cazul în care cultura premergătoare cartofului este o plantă furajeră, a cărei producţie rămâne în gospodărie, gunoiul se poate da la această cultură. Astfel, creşte producţia de furaj în avantajul sectorului zootehnic, iar cartoful va beneficia în anul următor de masă mai mare de rădăcini (materia organică) în sol şi de efectul remanent al gunoiului.

Adâncimea de încorporare a gunoiului de grajd nu trebuie să fie prea mare, pentru ca temperatura şi lipsa de aer să nu frâneze procesele de descompunere şi mineralizare. În zonele mai umede şi mai reci, gunoiul de grajd se va încorpora la adâncimi mai mici (20-25 cm), iar în cele uscate şi calde, mai ales pe solurile irigate, la adâncimi mai mari (25-30 cm sau mai mult). Este indicat ca pe solurile nisipoase, luto-nisipoase şi chiar lutoase încorporarea să se facă mai adânc decât pe solurile argiloase.

Victor VĂTĂMANU