Rolul gunoiului de grajd în fertilizarea cartofului

Prin intoducerea îngrăşămintelor organice la fertilizarea cartofului, pe lângă aportul de elemente nutritive, se ameliorează însuşirile fizice şi hidrofizice ale solului, activitatea microorganismelor etc. Pe solurile grele, după cum prezintă I.I. Sigismund şi colaboratorii, cu tendinţă de compactare, îngrăşămintele organice măresc gradul de aerare al solului. Gunoiul de grajd măreşte capacitatea de adsorbţie a solului, îmbunătăţeşte pH-ul şi capacitatea de tamponare.

În urma aplicării gunoiului de grajd, capacitatea de reţinere a apei pe solurile nisipoase a crescut cu circa 20%, iar permeabilitatea pentru apă şi aer pe solurile argiloase a crescut cu 30-40%. Pe lângă aceste efecte favorabile, se pot reduce cantităţile de îngrăşăminte chimice, care, dincolo de costul lor ridicat, pot produce şi fenomene de poluare. Efectul favorabil al gunoiului de grajd creşte mai ales pe terenurile irigate, unde, pe lângă creşterea gradului de valorificare a îngrăşămintelor, contribuie mult la îmbunătăţirea şi menţinerea însuşirilor hidrofizice ale solului. S-a constatat că uneori pe solurile cu un conţinut ridicat de humus (peste 5%), prin aplicarea gunoiului de grajd, s-a redus producţia. Efectul gunoiului de grajd asupra producţiei depinde mult de cantitatea, calitatea, gradul de fermentare, momentul de aplicare şi modul de încorporare în sol, de condiţiile climatice şi inclusiv de cantitatea de îngrăşăminte chimice care se aplică suplimentar. La cultura cartofului se preferă gunoiul de grajd descompus (fermentat) celui proaspăt, incomplet descompus, care va deveni activ prea târziu, în perioada de vegetaţie, şi poate avea o serie de efecte nedorite asupra tuberculilor de cartof, ca: reducerea conţinutului de substanţă uscată, eventual imprimarea unui miros şi gust neplăcute. Întârzierea posibilă a maturizării tuberculilor cauzează scăderea rezistenţei acestora la vătămare şi o serie de probleme de păstrare. Gunoiul proaspăt poate cauza uscarea bilonului după plantare. Se pot identifica atât avantaje, cât şi unele probleme legate de utilizarea gunoiului de grajd ca îngrăşământ la cultura cartofului.

Avantajele folosirii gunoiului de grajd:

- este un produs natural lipsit de aport energetic industrial;
- în doze raţionale, nu poluează mediul înconjurător şi nici produsele agricole;
- are un însemnat aport de macro şi microelemente;
- conţine o serie de bacterii şi hormoni, absolut necesare microfaunei şi microflorei solului;
- îmbunătăţeşte structura solului şi însuşirile fizice ale acestuia în relaţia cu apa, aerul şi temperatura;
- reduce efectul de tasare şi de compactare al solului;
- amplifică efectul îngrăşămintelor chimice etc.

Probleme legate de folosirea gunoiului de grajd:

- are volum mare, care este costisitor de manipulat şi transportat;
- necesită multe manipulări şi transporturi până ajunge de la locul de formare la locul de fermentare şi de administrare;
- în general, sectorul zootehnic este departe de locul de administrare a gunoiului şi este legat frecvent cu drumuri de slabă calitate, ceea ce măreşte cheltuielile de transport;
- depozitarea gunoiului, până în momentul utilizării, ocupă suprafeţe destul de mari de teren şi are nevoie de amenajări speciale;
- nu întotdeauna se găseşte în cantităţi suficiente, solicitate de cultura cartofului;
- trebuie administrat toamna, în perioade cu vârfuri mari de muncă (recoltat, semănat, arat, transporturi etc.), când şi mijloacele de transport sunt utilizate la maximum;
- până la administrare se pierd cantităţi însemnate de azot;
- nu se poate aplica fazial;
- dacă nu este bine fermentat, constituie o sursă însemnată şi periculoasă de infestare a terenului cu seminţe de buruieni.

Conţinutul gunoiului de grajd  în elemente fertilizante

Folosirea gunoiului de grajd la cartof este indicată numai după fermentarea corespunzătoare pe platformă. Gunoiul bine fermentat este omogen, nu se disting componentele, nu are miros înţepător, nu emană amoniac cu efect de ardere, iar elementele nutritive sunt accesibile plantelor. Conţinutul gunoiului de grajd în elemente nutritive este determinat de provenienţă, modul şi calitatea furajării animalelor, gradul de fermentaţie şi de o serie de alţi factori. Din acest motiv, datele în ceea ce priveşte conţinutul în elemente nutritive şi materie organică prezentate de diferiţi autori sunt foarte variate. Conţinutul în elemente nutritive al gunoiului variază foarte mult şi în funcţie de specia de animale de la care provine.

Gradul de valorificare al gunoiului de grajd

Efectele gunoiului de grajd asupra structurii solului şi efectele fertilizante ale acestuia se manifestă de-a lungul mai multor ani. Descompunerea gunoiului în sol depinde de provenienţa acestuia, de textura solului şi de condiţiile climatice. Mineralizarea gunoiului de grajd pe solurile mai grele are loc mai lent şi efectul se manifestă pe o durată mai lungă, în timp ce pe solurile uşoare se mineralizează mai repede, efectul însă este mai scurt. Efectul gunoiului de grajd este considerat pe o durată de 4-5 ani pe solurile mijlocii şi de 3 ani pe cele uşoare. Frecvent, în condiţii de rotaţie şi asolament raţionale, s-a constat efectul gunoiului chiar după 6-8 ani. În cazul fertilizării şi cu gunoi de grajd, dozele de îngrăşăminte chimice pot fi reduse corespunzător cu aportul de elemente nutritive din gunoi. Atenţie! La aplicarea îngrăşămintelor chimice, pentru fiecare element chimic (N, P, K) se scade cantitatea de kilogram substanţă activă pentru fiecare tonă de gunoi administrat.

Stabilirea cantităţilor de gunoi de grajd

În practică este frecventă aplicarea gunoiului de grajd, fără a lua în considerare conţinutul în elemente nutritive ale acestuia. În general, pe solurile mai grele se folosesc cantităţi de 25-35 tone/hectar, iar pe solurile uşoare - 20-30 tone/hectar. Literatura olandeză de specialitate indică pentru cartof cantităţi de 15-20 tone/hectar (în Olanda, majoritatea solurilor fiind uşoare, nisipoase). Stabilirea dozelor de gunoi de grajd pe criteriul asigurării necesarului de elemente nutritive, de obicei, consideră azotul principalul element nutritiv. Bazat pe acest principiu, cantităţile de gunoi de grajd se stabilesc pe baza indicelui de azot, a conţinutului de argilă, luând în considerare planta de cultură şi efectul remanent al gunoiului. Pentru cultura de cartof există norme de aplicare a gunoiului de grajd semifermentat (tone/hectar), în funcţie de conţinutul de argilă şi de cantitatea de gunoi de grajd aplicată, în funcţie de indicele de azot, teorii emise de către Z. Borlan şi colaboratorii.

Perioada şi modul de aplicare ale gunoiului de grajd

Gunoiul de grajd în forma în care se aplică, indiferent de gradul de fermentaţie, nu constituie un îngrăşământ eficient decât după ce parcurge un lung proces de mineralizare şi de transformare în condiţii favorabile de temperatură, umiditate şi aeraţie în sol, în prezenţa microorganismelor. Din acest motiv, fertilizarea cu îngrăşăminte organice trebuie făcută numai toamna, cât mai devreme, cu mult înainte de venirea îngheţurilor, astfel încât procesele de mineralizare să se desfăşoare în condiţii corespunzătoare. Altfel, elementele nutritive conţinute de îngrăşământ nu se valorifică în anul de cultură, dar mai ales de la începutul perioadei de vegetaţie, aşa cum cere cartoful. Sunt situaţii, de exemplu, în zonele cu precipitaţii abundente, când la gunoiul slab fermentat, aplicat şi încorporat vara după recoltarea cerealelor, se constată efecte favorabile. Dacă gunoiul de grajd se administrează toamna prea târziu, în timpul iernii sau primăvara şi nu are timp să se mineralizeze până la plantat, aceste procese se vor desfăşura în perioada de vegetaţie, cu consumarea unor cantităţi de nitraţi din sol, producând carenţă de azot la începutul vegetaţiei, ce poate întârzia dezvoltarea cartofului. Nu se recomandă aplicarea gunoiului de grajd primăvara, când, faţă de administrarea din toamnă sub arătura adâncă, pierderile de producţie pot fi de 18-20%. Aplicarea gunoiului iarna, pe zăpadă sau pe teren îngheţat (după arat), fără încorporare, tasează arătura şi cauzează pierderi de elemente nutritive prin evaporare şi/sau levigare. Este, de asemenea, contraindicată depozitarea în grămezi mici pe parcelă a gunoiului în timpul iernii.

Împrăştierea gunoiului de grajd pe teren se face cu 1-2 zile înainte de arătura de toamnă. Astfel, momentul fertilizării cu gunoi se asociază cu executarea arăturilor. Este foarte important ca după împrăştiere gunoiul să nu rămână neîncorporat mai mult timp la suprafaţa solului, în ploaie sau la soare, deoarece în acest caz se pierd cantităţi importante de elemente nutritive. Barada arată că pierderile din gunoiul de grajd neîncorporat sunt de 5% după 24 de ore şi 10% după 3 zile. Acelaşi autor citează alte surse, conform cărora întârzierea încorporării gunoiului cu 3 zile a micşorat producţia cu 22%, întârzierea de 9 zile - cu 30%, iar în cazul în care gunoiul a rămas peste iarnă neîncorporat, producţia a scăzut cu 54%. Când gunoiul de grajd se foloseşte sub formă lichidă (Gulle), acestea se aplică toamna cât mai devreme, de preferat pe miriştea culturii premergătoare. În cazul când se utilizează urină, aceasta se administrează pe mirişte, înainte de dezmiriştit şi se încorporează cu grapa cu discuri. În cadrul asolamnetului, se recomandă ca gunoiul de grajd să se administreze la cartof numai dacă se poate aplica la timp şi este fermentat corespunzător (1-2 ani). În cazul în care cultura premergătoare cartofului este o plantă furajeră a cărei producţie rămâne în gospodărie, gunoiul se poate administra la această cultură. Astfel, creşte producţia de furaj în avantajul sectorului zootehnc, iar cartoful va beneficia în anul următor de masă mai mare de rădăcini (materie organică) în sol şi de efectul remanent al gunoiului.

Adâncimea de încorporare a gunoiului de grajd

Aceasta nu trebuie să fie prea mare, pentru ca temperatura şi lipsa aerului să nu frâneze procesele de descompunere şi mineralizare. În zonele mai umede şi mai reci, gunoiul de grajd se va încorpora la adâncimi mai mici (20-25 cm), iar în cele uscate şi calde, mai ales pe solurile irigate, la adâncimi mai mari (25-30 cm sau mai mult). Este indicat ca pe solurile nisipoase, luto-nisipoase, nisipo-lutoase şi chiar lutoase încorporarea să se facă mai adânc decât pe solurile argiloase.

Cerinţe agrotehnice la fertilizarea cu gunoi de grajd:

Abaterea admisă de la norma reglată este de ± 15%; gradul de neuniformitate admis pe lăţimea de lucru este de maximum 25%; particulele cu dimensiunile de 60 mm trebuie să reprezinte minimum 70%; nu se admit particule cu dimensiuni de peste 150 mm.

Date utile privind gunoiul de grajd

Cantitatea medie de gunoi obţinută în 6 luni de la un animal adult: 4-5 tone la vite; 3-5 tone la cai; 0,8-1 tonă la porci; 0,4-0,5 tone la purcei. Cantitatea de gunoi obţinut de la o vacă cu lapte este echivalentă celei obţinute de la: 1,5 cai, 4  porci la îngrăşat, 10 oi. Transformarea cantităţii (în greutate) de gunoi proaspăt se face prin înmulţire cu: 0,75 pentru gunoiul semidescompus (semifermentat); 0,5 pentru gunoiul bine descompus (fermentat); 0,25 pentru mraniţă. Prin fermentaţie volumul gunoiului de grajd se reduce în medie cu 30-50%. Greutatea unui metru cub este aproximativ de: 300-400 kilograme la gunoiul proaspăt şi afânat; 680-700 kilograme la gunoiul proaspăt şi îndesat; 800 kilograme la gunoiul semidescompus; 900-1.120 kilograme la gunoiul bine descompus.

Victor VĂTĂMANU