Romania, in valtoarea apelor

«Speranța este minunată, în primul rând pentru că aceasta există» - George Clemenceau

---

Consemnată în cronicile vremii, prezentă și în memoria colectivă a ultimilor ani, drama poporului român, pricinuită de ploile diluviene, se perpetuează cu o cadență tot mai accelerată. Astfel, din 2005 până în prezent, românii s-au confruntat cu patru valuri de inundații majore. Se invocă fenomene astronomice excepționale, în strânsă legătură cu încălzirea globală. O fi un grăunte de adevăr și în această ipoteză, dar nu se prea explică de ce factorii responsabili au minimalizat tragediile consumate în anii anteriori la Bechet, Rast-Bistreț, Vadul - Roșca, Săucești, Banat și nu au luat măsuri de amploare pentru contracararea lor. Nu este prea clar, de exemplu, de ce în epoca investingării satelitare a planetei, a performanțelor atinse de telecomunicații și tehnica de calcul, locuitorii din Dorohoi, Cândești, Gura Humorului, Sucevița, Milăsăuți, Voievodeasa, Săucești, Tămășeni, Damuc - câteva dintre reperele suferinței și disperării românilor - au aflat tardiv despre amploarea ploilor generatoare de inundații, care le-au vămuit avutul și le-au răpit finite dragi. Ministerul Mediului și Pădurilor, respectiv Regia Apele Române, ANIF, SNIF și celelalte instituții cu responsabilități în domeniu ar trebui să justifice resursele bugetare și din surse externe alocate anual pentru lucrări de îndiguire, consolidări de maluri, regularizări de cursuri de apă. Altfel nu se mai poate.

Este condamnabil, de asemenea, că, în vreme ce autoritățile locale din zonele sinistrate, Inspectoratele pentru Situații de Urgență, jandarmii, poliția locală, pompierii, militarii și instituțiile sanitare - adevărații eroi ai acestor zile -, cu devotament și spirit de sacrificiu, au smuls din ghearele morții sute de semeni și au salvat bunuri, o parte din aleșii poporului, își iroseau timpul în dispute sterile.

Oare pe acești oameni nu îi impresionează suferința și deznădejdea celor care prin votul lor i-au propulsat în forul legiuitor al țării? Poate ar trebui să-i preocupe și să găsească soluții împreună cu Guvernul pentru a le alina suferințele. În acest, sens ar putea avea în vedere măcar cugetarea unui copilaș din zona Volovăț, care, cu hăinuțele ude, timorat de furia apelor, a conchis în urmă cu câteva zile: «Până acum ne-a ajutat Dumnezeu, de acum încolo - cine știe?».

Această cugetare se poate extrapola asupra existenței fiecăruia dintre noi, având în vedere pagubele enorme care se înregistrează în aceste zile și în agricultură.

Simona MUNTEANU

revista, agricultura, editorial, fermieri, irigatii, anif, snif