Romania nu a ajuns «sat fara caini»

Un cunoscut sociolog aprecia în secolul trecut că „agricultura este un domeniu deosebit de important şi complex, ca însăşi viaţa, la asigurarea căreia are o covârşitoare contribuţie”. În acest sens, oamenii devotaţi agriculturii, care îşi dedică energia, priceperea şi resursele materiale cu riscuri permanente pentru a ne asigura hrana trebuie să se bucure de sprijinul şi respectul unanim al societăţii.

---

De exemplu, legumicultorii, a căror vacanţă a luat sfârşit încă din luna ianuarie, când au început să înfiinţeze răsadniţe, din păcăte şi în acest an, în culturi protejate, au înregistrat pierderi din cauza capriciilor vremii din luna martie. Numai în cunoscutul bazin legumicol Matca au fost distruse de vânt şi temperaturi mult sub limita îngheţului, pe o suprafaţă de peste 20 hectare, sere şi solarii, inclusiv plantaţiile aferente. Cu aceleaşi probleme s-au confruntat şi numeroşi legumicultori din vestul ţării.

A fost lansată oficial Alianţa Industriei Seminţelor din România, care include marii producători de seminţe, având ca scop declarat promovarea utilizării în cultură a seminţelor certificate. Iniţiativa este deosebit de importantă, în măsura în care seminţele cu înaltă valoare biologică vor fi accesibile şi pentru marea masă a agricultorilor din România. Tot în luna martie s-au înregistrat alerte fără precedent la calitatea neconformă a unor produse de carne şi lapte din producţia internă, inclusiv la anumite sortimente de legume-fructe şi peşte din import.

Prin demersurile factorilor de decizie, inclusiv ale procesatorilor şi fermierilor incriminaţi, au fost clarificate şi remediate operativ cele semnalate. Amintind de fenomenul „gripei aviare”, mulţi fermieri au apreciat că alertele declanşate asupra calităţii produselor incriminate au fost mult exagerate şi, din motive subiective, interzise la comercializare. Este de remarcat totuşi că dl Tomio Borg, comisar european pentru sănătate şi protecţia consumatorilor, le-a mulţumit autorităţilor române pentru buna colaborare, respectiv implicarea şi reacţia promptă pentru clarificarea problemelor legate de suspiciunile referitoare la calitatea produselor sus-menţionate.

Rămâne de actualitate epopeea reorganizării agriculturii, mai exact a distrugerii bazei materiale a fostelor IAS, CAP, AEI şi în special a reţelei naţionale a Institutelor de Cercetare Agricolă. Startul a fost dat prin Decretul-lege nr. 42/1990 şi a continuat cu mult discutata Lege nr. 18/1991, care a fost modificată şi completată în funcţie de interesele punctuale ale guvernelor care s-au succedat după Revoluţie. A urmat tranzacţionarea fondului funciar şi a investiţiilor agricole într-un ritm ce aminteşte de „goana după aur” din Vestul Sălbatic.

În prezent se încearcă, pe bani mulţi, să se repare ireparabilul, căci a vorbi de comasarea suprafeţelor agricole, de reabilitări ale sistemelor de îmbunătăţiri funciare sau investiţii majore în agricultură la nivel naţional este, în conjunctura economică actuală, un deziderat greu de realizat. Dacă mai multe colectivităţi rurale şi specialişti ar fi avut înţelepciunea celor de la Curtici, judeţul Arad, care după 1989, sub coordonarea inginerului agronom Dimitrie Muscă, nu şi-au distrus CAP, ci au adaptat-o în sistem holding la rigorile şi performanţele economiei de piaţă, am fi ajuns, cu investiţii minore, în topul agriculturii europene!

Avem deja inundaţii pe mari suprafeţe agricole şi în numeroase localităţi. Aceste fenomene sunt o consecinţă a distrugerii fostelor sisteme de desecare, inclusiv a defrişărilor forestiere haotice şi a colmatării iresponsabile a albiilor unor râuri. Ne gândim cu îngrijorare, pe fondul secetei severe deja prognozate pentru perioada de vară, la sistemele de irigaţii care nu sunt operaţionale decât în mică măsură, din motive tehnice sau a costurilor de operare de nesuportat pentru fermieri.

Potrivit prevederilor Tratatului de aderare a României la UE, după ianuarie 2014 se va liberaliza piaţa tranzacţiilor cu terenuri şi către persoane fizice străine. Până în prezent, peste 800 mii ha de terenuri agricole sunt deja deţinute de persoane juridice cu acţionariat străin. Unde vom ajunge oare şi cum ne vom numi ca ţară? Ministrul Agriculturii a promis încă din 2012 măsuri legislative menite să pună ordine în sectorul tranzacţionării de terenuri agricole, dar... uşor de spus, greu de realizat!

Multe lucruri bune ar putea fi înfăptuite în această ţară dacă orgoliile politice nu ar măcina resursele bugetare, timpul şi energiile aleşilor noştri pe care i-am propulsat în sectoare de decizie. Nutrim totuşi convingerea că România nu a ajuns „sat fără câini”, în care oricine face ce vrea. Mai devreme decât se aşteaptă unii, legea va prevala!

Simona MUNTEANU