Rotația grâului de toamnă

Grâul de toamnă este considerat o plantă pretențioasă având cerințe ridicate față de premergătoare, justificate de particularitățile morfologice și tehnologice ale acestei specii:
- epoca optimă de semănat este toamna devreme solicitând ca premergătoarea să elibereze terenul la timp pentru pregătirea patului germinativ în bune condiții;
- prezintă un sistem radicular mai slab dezvoltat, cu capacitate redusă de absorbție și solubilizare a nutrienților din sol;
- are nevoie de o perioadă relativ lungă de timp pentru a parcurge procesele de înfrățire și călire în vederea iernării;
- este o specie sensibilă la îmburuienare, la atacul unor boli și prezența unor dăunători.
Analizând aceste particularități, grâul solicită ca planta premergătoare să elibereze terenul devreme, să îl lase curat de buruieni și într-o stare de fertilitate cât mai bună.
Ca atare, plantele din cultura mare au fost împărțite în:
Plante foarte bune premergătoare - care cuprind: mazărea, fasolea, bobul, năutul, soia (soiurile timpurii) trifoiul roșu ( în zonele umede), borceagul de toamnă și de primăvară, rapița de toamnă, inul de ulei și de fibră, cartoful extratimpuriu și timpuriu, cânepa de sămânță, porumbul masa verde, macul, coriandrul, anasonul, chimenul și feniculul. Toate aceste specii eliberează terenul timpuriu, îl lasă într-o stare bună de fertilitate, curat de buruieni și dăunători specifici;
Plante bune premergătoare - sunt considerate a fi: sfecla de zahăr, cartoful semitimpuriu și semitârziu, tutunul, porumbul (hibrizii timpurii și semitimpurii), floarea soarelui, cânepa de fibre, soia semitimpurie, lucerna. Aceste culturi trebuie recoltate până la 16 septembrie pentru a avea la dispoziție un interval de cel puțin 2 săptămâni pentru a pregăti în bune condiții semănatul grâului;
Plante mediocre - din această grupă fac parte orzul, ovăzul, porumbul (hibrizii semitardivi și tardivi), soia (soiurile tardive) și grâul. Aceste specii favorizează îmburuienarea, apariția și înmulțirea bolilor și dăunătorilor specifici și se recoltează târziu, creând probleme la încadrarea în epoca optimă a grâului;
Plante nerecomandate - sorgul, iarba de Sudan și grâul mai mult de 2 ani pe aceeași solă.
La alcătuirea asolamentului, se va avea în vedere ca amplasarea culturii grâului să fie făcută după criteriile deja enunțate, ținând cont de cerințele ridicate față de calitatea pregătirii patului germinativ și de încadrarea în epoca optimă de semănat.
În practica agricolă din România, din cauza unor factori obiectivi (ponderea speciilor în structura de culturi practicate) se întâlnesc frecvent următoarele rotații:
 
Rotația grâu - porumb
Acest tip de rotație este de neevitat dacă luăm în considerare ca anual, în România, se cultivă în jur de 2 milioane de hectare cu grâu și circa 2,5-3 milioane de hectare cu porumb.
Privită din punct de vedere agrotehnic, în această rotație grâul este dezavantajat, din următoarele motive: - porumbul are o perioadă mai lungă de vegetație, împingând către limita superioară epoca de semănat a grâului, sau la formele mai tardive determinând semănatul în afara epocii optime; porumbul este apreciat ca un mare consumator de elemente nutritive și apă, lăsând solul mai slab aprovizionat în nutrienți și umiditate, în toamnele mai secetoase creând probleme la răsărirea grâului: cantitățile de resturi vegetale mari lăsate de porumb, nemineralizate, solicită o arătură mai adâncă, cu o încorporare mai atentă a acestora, iar de multe ori la semănatul grâului apare și aglomerarea acestor resturi la nivelul tunurilor semănătorii, împiedicând astfel cursivitatea semănatului: anumite erbicide aplicate la porumb au efect remanent dacă se depășește doza de 1,5 kg/ha și pot reduce desimea culturii de grâu: porumbul prezintă un patogen comun cu grâul - Fusarium - care produce fuzarioza, boala comună celor două specii care se transmite cu ușurință de la un an la altul pe aceeași solă.
Efectele negative ale acestei rotații au fost evidențiate de numeroși cercetători prin experiențe riguroase, efectuate în stațiunile de cercetare și dezvoltare agricolă din România.
 
Rotația grâu - grâu
Este o situație întâlnită frecvent, generată de seceta accentuată din perioadele de vară-toamnă care fac imposibilă realizarea unor lucrări ale solului în condiții optime la premergătoarele care eliberează terenul mai târziu. În aceste condiții se pregătește patul germinativ prin discuiri repetate în miriștea culturii de grâu și se seamănă pe aceeași solă. Această rotație nu este considerată monocultură, ci rotație scurtă de 2 ani.
Deși grâul este considerat o plantă premergătoare mediocră pentru el însuși, așa cum de altfel s-a arătat anterior, circa 20 % din suprafața cultivată anual în România sunt semănate în acest sistem.
 
Monocultura - este un sistem total nerecomandat la cultivarea grâului, specia reacționând puternic negativ atunci când pe aceeași solă se amplasează cultura mai mult de 2 ani. Efectele negative ale acestui sistem de cultivare a grâului pot fi cuantificate în: - diminuări ale producției înregistrate de la an la an; - înmulțirea buruienilor specifice, predominând buruienile considerate problemă pentru cultură; proliferarea bolilor, în special a fuzariozei, tăciunelui și făinării; înmulțirea dăunătorilor și crearea unor rase rezistente la acțiunea substanțelor de combatere: viermii sârmă, gândacul ghebos, ploșnițele cerealelor, viespea grâului etc.
 
Atât rotația scurtă grâu-grâu, cât și monocultura de grâu, sunt interzise în cazul loturilor semincere
Cele mai bune rezultate la cultura grâului au fost obținute atunci când acesta a fost introdus în asolamente de 3-5 ani, având ca premergătoare leguminoasele anuale pentru boabe sau alte specii care eliberează terenul timpuriu.
Studii realizate în cadrul sistemului de agricultură durabilă de la unele stațiuni de cercetare-dezvoltare agricolă, la cultura grâului, au reliefat efectul rotației și asolamentului asupra igienei culturale. Astfel, studiul densității buruienilor s-a făcut la monocultura de grâu și porumb, rotația de 2 ani grâu-porumb, de 3 ani, mazăre-grâu-porumb, și de 4 ani grâu-porumb-grâu-floarea soarelui. S-a stabilit ca rotația culturilor determină modificări în compoziția floristică și a densității/metru pătrat a buruienilor, cele mai mari modificări având loc în monocultură. Grâul în monocultură este îmburuienat de speciile care germinează și se dezvoltă primăvara având aceeași fenologie.
Rotația favorizează pe mai multe planuri o combatere corespunzătoare a buruienilor, inclusiv prin mijloace chimice. Alternarea mai multor culturi cu cerințe diferite față de tehnologiile de cultură reprezintă un mijloc eficace de combatere a buruienilor. Reducerea populației speciilor de buruieni se face numai la simpla rotire a culturilor de 3-4 ani, datorându-se în primul rând competiției interspecifice ridicate (mai ales a prășitoarelor, porumb și floarea soarelui), precum și a unor lucrări suplimentare acceptate de aceste culturi. Monocultura influențează negativ și starea de îmburuienare a solului. Păunescu G. și Ionescu Fl. făcând determinări în peste 30 de ani în condițiile preluvosolului de la Simnic Craiova, au stabilit că singurul asolament care menține stabilă rezerva de buruieni în sol este cel de 4 ani pe bază de mazăre sau ovăz, urmat de grâu și 2 ani de porumb.
Monocultura prelungită de grâu mărește de peste 3 ori rezerva de semințe de buruieni, solicitând o creștere continuă a presiunii poluante cu pesticide pentru a controla relația plante-buruieni. În monocultură, frecvența bolilor crește de peste 15 ori la grâu, ceea ce face necesară combaterea lor. Substituirea asolamentului se face deci numai asupra cantității de recoltă, dar nu și asupra calității acesteia, care rămâne puternic infectată. Grâul este considerat o foarte bună premergătoare pentru majoritatea culturilor, deoarece ajunge la maturitate timpuriu și eliberează terenul devreme, lăsând solul curat de buruieni și într-o stare bună de fertilitate. Excepție fac speciile cu care are boli și dăunători comuni și care sunt în cea mai mare parte reprezentate de cerealele păioase de toamnă sau primăvară: orz, orzoaică, triticale, ovăz.
 
Victor Vătămanu