Rumegătoarele produc mai multe gaze de seră decât maşinile

Agricultura, în întregul ei, este responsabilă de peste o cincime din cantitatea de gaze cu efect de seră produse la nivel planetar, iar 80% din această cantitate este produsă de creşterea rumegătoarelor.

Procentul este asemănător industriei, dar superior transporturilor, conform unui raport oferit în 2007 de Biroul Interguvernamental de Experţi în Evoluţia Climei din cadrul ONU (IPCC). Acelaşi raport susţine că, în ciuda eforturilor, gazele de seră ating niveluri record de la an la an.

Protoxidul de azot şi metanul - principalele gaze cu efect de seră produse de agricultură

Proporţia acestora este aproape egală, iar producerea lor este cauzată, în principal, de gestionarea deficitară a gunoiului de grajd. Dacă protoxidul de azot este eliminat în urma transformărilor microbiene a îngrăşămintelor care conţin azot, metanul are ca principală sursă gunoiul de grajd provenit din digestia rumegătoarelor, dar şi flatulenţa şi regurgitarea bovinelor (mai pe româneşte pârţurile şi râgâitul vacilor). Metanul este unul dintre cele mai toxice gaze cu efect de seră. Un kilogram de metan are acelaşi efect negativ ca echivalentul a 21 kg de dioxid de carbon eliberate în atmosferă. Efectul CH4 se menţine timp de aproape 100 de ani, susţin experţii ONU. Toate studiile de specialitate indică metanul drept responsabil de amplificarea cu 25% a procesului de încălzire globală. Emisiile de gaze cu efect de seră din agricultură, silvicultură şi pescuit s-au dublat în ultima jumătate de secol şi se previzionează o nouă creştere, de circa 30%, până în 2050, dacă nu se iau măsuri, arată noile estimări ale Organizaţiei ONU pentru Agricultură şi Alimentaţie (FAO). Potrivit aceluiaşi for, în 2011, 44% din emisiile de gaze cu efect de seră din agricultură au provenit din Asia. America - 25%, Africa - 15%, Europa cu 12% şi Oceania cu 4% întregesc tabloul emisiilor de gaze cu efect de seră. Distribuţia regională a rămas la un nivel stabil în ultimii 10 ani. Totuşi, Asia era sub nivelul din prezent (în jurul valorii de 38%), pe când în Europa procentul era mai mare (21%).  

Ce s-ar putea face pentru reducerea emisiilor datorate rumegătoarelor

Pe glob sunt circa 3,6 miliarde de animale crescute în sistem intensiv. Lumea caută soluţii, mai ales că numărul animalelor rumegătoare a crescut cu 50% în ultimii 50 de ani. Una dintre soluţii, evident futuristă, ar fi ca homo sapiens sapiens să devină vegetarian. Este de înţeles că alimentaţia vegetariană are calităţile ei recunoscute, însă consumul de produse din carne şi lapte este adânc înfipt în gena umană. Din păcate pentru viitorul planetei, producerea acestor alimente este din ce în ce mai dăunătoare. Iată că pentru obţinerea unui kilogram de carne se eliberează în atmosferă gaze cu efect de seră echivalente cu 17 kg CO2, iar pentru un kg de brânză atmosfera se „îmbogăţeşte“ cu circa 15 kg de CO2. Cât priveşte producţia unui kilogram de fructe, cartofi, cereale sau pâine, amprenta lăsată în atmosfera terestră este de doar 2 kg de CO2. Deci, alimentaţia strict vegetală ar fi mai mult decât benefică din punctul acesta de vedere. Alte măsuri pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră se referă la managementul dejecţiilor. Aici se aduce în prim-plan argumentul instalaţiilor pentru producerea biogazului, care, pe lângă obţinerea unei energii verzi, ar reduce şi stabiliza gunoiul de grajd. Neozeelandezii susţin că au descoperit un vaccin împotriva flatulenţei, iar specialiştii argentinieni de la National Institute of Agricultural Technology din oraşul Castellar au creat un dispozitiv (un balon care este legat pe spinarea vacilor) care este conectat la aparatul digestiv al animalelor. Acesta este folosit pentru a măsura cantitatea cu care contribuie fiecare vacă la încălzirea globală. Unii chiar văd viitorul vacilor cu un balon pe spinare. Să nu uităm însă că pe glob sunt multe alte specii de rumegătoare şi, cred că şi noi, oamenii, producem destul dioxid de carbon prin respiraţie şi metan prin flatulenţă. Totuşi, avertismentul specialiştilor trebuie băgat în seamă, iar schimbarea obiceiurilor alimentare este totuşi cel mai uşor mod de a reduce pe termen scurt poluarea.

Tudor CALOTESCU