Să ne regăsim totuşi făgaşul firesc!

"Dorul este focul în care ard speranţele,
dorinţele şi durerile noastre
Cenuşa care rămâne reprezintă amintirile!“

OCTAVIAN PALER

Istoricele evenimente, dramatice pentru destinul zbuciumat al poporului român, care au înregistrat apogeul în decembrie 1989, au determinat schimbări fundamentale în mentalul colectiv, implicit în ceea ce priveşte regimul juridic al avuţiei naţionale. Concret, s-a trecut treptat de la o economie etapizată la cristalizarea unor noi relaţii economice, prin constituirea şi reconstituirea proprietăţii private preponderent în sectoarele productive din ţară noastră. Revoluţionarea domeniului economic, dar şi a sistemului juridic au generat, inevitabil, condamnabile erori şi nenumărate abuzuri, prin decizii pripite. Au fost implementate unele reglementări „pro causa“ prin care, în multe cazuri, oportuniştii şi-au creat posibilităţi de îmbogăţire peste noapte, în detrimentul realizărilor prin muncă ale unor generaţii. Dacă ne rezumăm la sectorul agricol, transferul proprietăţii de stat şi cooperatiste, prin aplicarea păgubosului Decret-Lege nr. 42/1990, a Legii fondului funciar nr. 18/1991, cu zecile ei modificări, a instituţionalizat, pe lângă un necesar act de dreptate socială pentru foştii proprietari şi urmaşii acestora, şi incomensurabile distrugeri. Lichidarea fostelor CAP-uri, asociaţii intercooperatiste, reorganizarea fostelor IAS în societăţi comerciale din care statul s-a retras nepermis de repede, negociind redevenţe simbolice, au facilitat distrugerea unor mari valori materiale. Şi astăzi mai dăinuie ruinele unităţilor agricole, unităţi de procesare şi sisteme de irigaţie, care la momentul oportun nu au fost gestionate eficient în folosul celor care le-au edificat. Momente dramatice traversate de lumea satului românesc în perioada postrevoluţionară sunt magistral ilustrate şi în creaţiile inegalabile ale venerabilului scriitor Dinu Săraru. Dar viaţa merge înainte, iar hărnicia românului şi geniul său creativ, inclusiv şansa aderării la Comunitatea Europeană, ne vor scoate la liman, situându-ne astfel în rândul naţiunilor care şi-au luat destinul în propriile mâini. Şansa agriculturii este susţinerea financiară a tinerilor fermieri, încurajarea înfiinţării asociaţiilor viabile care să practice o agricultură integrată, înlăturarea concurenţei neloiale prin elaborarea şi implementarea unor politici şi strategii pe termen mediu şi lung ancorate în cerinţele reale ale pieţei libere. Dezvoltarea segmentului servicii, depozitare, procesare şi valorificare a producţiei cât mai eficient trebuie stimulate inclusiv prin proiecte cu finanţare comunitară. Dacă deocamdată standardele de calitate ale produselor alimentare cerute de lanţurile de retaileri sunt mai greu de realizat, aceste bunuri alimentare, cu precădere legume-fructe, pot fi valorificate prin înfiinţarea unor unităţi comerciale de cartier, amintind de popularele Aprozare. Astfel, producţia autohtonă nu s-ar deprecia în depozite, deocamdată inadecvate, iar românul ar beneficia de produse corespunzătoare calitativ, nemaifiind la discreţia importatorilor. Această soluţie impusă de viaţa reală, prezentă în ţările europene, a început să apară şi la noi în unităţi administrative conduse de edili cu spirit pragmatic. Un exemplu demn de urmat ar fi extinderea înfiinţării de parcuri agroindustriale în cât mai multe unităţi administrative. Concret, fermieri destoinici din zona de nord-est, împreună cu unităţi de cercetare-învăţământ şi procesare, având sprijinul Consiliului judeţean Iaşi, au înfiinţat în localitatea Leţcani, cu fonduri proprii şi cu resurse comunitare, câteva unităţi de producţie care beneficiază de depozite cu temperatură controlată, spaţii de valorificare bunuri alimentare etc., inclusiv spaţii de birouri necesare administrării acestor activităţi. Bineînţeles că, în orice început, nu totul s-a derulat fără greutăţi, însă scopul final pune în umbră aceste inconveniente, iar experienţa ieşenilor poate fi urmată şi chiar îmbunătăţită. Marea agricultură aşteaptă şi măsuri ferme de susţinere a marilor investiţii în domeniul irigaţiilor în aşa fel încât acestea să fie extinse ca suprafaţă cel puţin ca până în 1989. Realizarea cadastrului agricol, inclusiv reglementarea legală în concordanţă cu practica ţărilor membre UE a pieţei terenurilor extravilane sunt teme de interes pentru agricultori. Acestea şi multe altele au un important impact pentru agricultori, dar şi pentru economia naţională. Cât priveşte propunerea unui nou brand de ţară inspirat din tradiţia mioritică, fermierii apreciază că această chestiune poate să mai aştepte.

Simona MUNTEANU