Scad (şi) suprafeţele cultivate cu ceapă

După reducerea alarmantă a suprafeţelor cultivate cu cartofi sau tomate de câmp, o altă cultură importantă pentru sectorul legumicol pierde teren: ceapa. În judeţul Galaţi, una dintre zonele care concentra suprafeţe mari şi producţii semnificative de ceapă şi unde fermierii au dotările tehnice necesare păstrării pe termen lung, există un regres îngrijorător. Şi nu doar în Galaţi. Aceasta în condiţiile în care importurile din Olanda sau Germania sunt în continuă creştere.

Principalele motive sunt legate de creşterea agresivităţii bolilor şi a dăunătorilor (mană, putregaiuri, atacul de trips etc.), tot mai greu de controlat, ceea ce, inevitabil, duce la scăderea producţiilor şi la cheltuieli mai mari.

Un alt motiv este legat de raportul inegal din relaţia cu retailerii, spun producătorii, cărora li se refuză marfa sau comenzile sunt foarte mici, nejustificând transportul pe distanţe mari. La acestea se adăugă şi o lipsă a predictibilităţii, a unui profit la limită care nu mai permite alte investiţii.

În cadrul Grupului de producători BrateşLeg, suprafaţa cultivată cu ceapă a fost redusă de la 150 la 50 ha anul acesta. Depozitul va fi umplut cel mai probabil cu rădăcinoase, care au fost extinse. Mândru Oreste spune că reducerea suprafeţei este cauzată de scăderea recoltelor la un nivel nerentabil, atacul de boli fiind printre primii factori. Cheltuielile de 20.000 lei/ha,

la care se adaugă recoltatul şi prelucrarea, sunt extrem de dificil de acoperit. Numai ambalajul este 30% din cost, explică producătorul. „Ar trebui să vindem cu cel puţin 1 leu/kg, la o producţie minimă rentabilă de 50 tone/ha. Dar nu acesta este şi producţia pe care o vindem efectiv. Un achizitor refuză marfa pe tot felul de motive şi, din 50 de tone recoltabile, poate vinzi 30 de tone. O altă variantă ar fi procesarea, dacă găseşti unde să vinzi. Anul trecut am vândut ceapă ambalată cu circa 1 leu/kg. Aceste preţuri asigură o rentabilitate minimă, cât să o duci de la un an la altul, sau să plăteşti o rată la bancă, dar în niciun caz să mai faci şi investiţii. Retailerii negociază de pe poziţii de forţă, vor calitate la preţuri foarte mici. Nu-i interesează cu cât produci sau problemele cauzate de vreme, mai spune cultivatorul.

În aceste condiţii, se gândeşte la scăderea suprafeţei, cel puţin la ceapa de primăvară, unde sunt probleme mai mari. Ar fi nevoie şi de nişte hibrizi mai rezistenţi la condiţiile de temperaturi de la noi, la unele boli, crede el.

Aceeaşi părere este împărtăşită şi de colegul său Ionuţ Pais, de la Prodleg Galaţi, zona Bădălan. Reducerea suprafeţei cultivate cu ceapă în cadrul grupului este de circa 40% per total, cu o scădere mai consistentă la ceapa de primăvară. O alt aspect pe care producătorul din Bădălan l-a semnalat este legat de forţa de muncă. Cu 2-3 ani în urmă au avut serioase probleme.

Acum producătorii s-au mai dotat cu utilaje, au mecanizat o parte dintre operaţiuni, dar nu 100%. Mai au încă nevoie de oameni, dar creşterea cheltuielilor şi a birocraţiei cu gestionarea lor sunt factori importanţi în decizia de a continua sau nu o cultură.

El crede că nu doar suprafeţele, ci şi producţiile sunt în scădere, randamentul la hectar fiind greu de menţinut la un nivel profitabil. Anul acesta nu se aşteaptă la recolte mai mari de 40 tone/ha la ceapa de toamnă şi poate chiar mai puţin la cea de primăvară. Dar, cel puţin pentru anul următor, nu planifică o altă reducere a suprafeţei de ceapă. Produc în continuare, deşi nu au garanţia unui preţ sau chiar a vânzării recoltelor.

„Şi preţurile sunt în scădere. Se vinde cu vreo 80-90 bani/kg, din recolta de anul acesta, pe piaţa liberă. Necazul este că ieşim aproape toţi odată cu marfa şi vrem să vindem în acelaşi timp“, spune Ionuţ Pais. Petre Grigore, administratorul societăţii Simongrig Galaţi, a redus şi el suprafaţa cu ceapă la 40% faţă de ceea ce avea acum un an sau doi.

Cu ceva mai multă experienţă, confirmă ceea ce spun colegii săi în privinţa atacului de boli şi dăunători. Dar el identifică şi o altă cauză: atunci când într-o fermă s-a decis extinderea suprafeţei cultivate cu ceapă, aceasta s-a făcut în detrimentul unui asolament sănătos, ceea ce a dus, pe un areal extins, la o creştere a populaţiei patogenilor a căror rezistenţă în timp este foarte mare. Dublate de o igienă culturală defectuoasă, rezultatele sunt cele de azi, concluzionează Petre Grigore. Privitor la al doilea motiv principal al reducerii suprafeţelor cu ceapă, cel legat de preţuri, are drept cauză şi o scădere a consumului. Pe de altă parte, este şi responsabilitatea fermierilor: „Aşa suntem noi, în loc să vorbim între noi, să stabilim un preţ, să respectăm o decizie, vinde fiecare cum poate şi cel mai mult câştigă intermediarul. Măcar de ar fi în beneficiul consumatorului, dar nici el nu are niciun avantaj“, spune dezamăgit fermierul. Şi modul cum achizitorii consideră să poarte discuţiile cu producătorii îi determină pe aceştia să renunţe în timp la unele culturi.

„Nu ia nimeni decizii al căror impact să fie gândit pe termen lung, toate se fac pe genunchi“. Statul român nu şi-a protejat producătorii şi industria. Achizitorii din retail îşi permit să refuze marfa din tot felul de motive care nu sunt legate neapărat de calitate. Este aproape muncă în zadar, ne simţim păcăliţi. Cheltuielile cu energia şi cu forţa de muncă sunt foarte mari.

Acestă lipsă de coerenţă în gândire, lipsă de predictibilitate pe termen lung, afectează mai ales producţia de fructe şi legume, sectoare foarte vulnerabile. Spun că fac opt centre regionale, să vină micul producător cu câteva kilograme să le aducă acolo. Mai bine stimulezi cooperativa, învaţă-l pe micul producător să lucreze organizat şi corect. Avem depozite, dar nu le folosim cum trebuie. S-a mai vorbit şi acum câţiva ani de aceste centre de colectare/depozitare. Şi? Fără studii de piaţă, fără a analiza partea de logistică, transport. Şi apoi să te asiguri că retailul absoarbe această marfă. Trebuia să folosim resursa românească, să folosim ce aveam deja. Este loc pentru toţi, dar trebuie dirijată cumva producţia: cât să cultivăm, ce să cultivăm ca să putem vinde şi să rămânem profitabili“, mai spune Petre Grigore. El crede că, în funcţie de perioadă, un preţ bun pentru ceapa depozitată ar fi de 2 lei/kg sau de 1,2-1,5 lei/kg, imediat după recoltare.

Anul acesta şi el se aşteaptă la producţii mai mici, seceta pedologică şi cea atmosferică afectând serios dezvoltarea plantelor, iar irigaţiile nu mai fac faţă. Şi aici producătorul spune că planurile şi investiţiile nu se fac după nişte studii aprofundate.

Ceea ce s-a construit înainte avea la bază studii pluviometrice pe o perioadă lungă de timp, pe zone. Acum pe ce bază se fac investiţiile în irigaţii?

Roxana DRĂGHICI