Schimbarile climatice si efectele asupra culturilor agricole

Ioan ENOIU, director general Naturevo SRL

„Să nu staţi prea mult la soare! Medicul vă prevesteşte: Veţi vedea: capul vă doare Şi rău pielea se pârleşte! Curg mai multe radiaţii Spre pământ… starea e sumbră: Planta-i scut de generaţii Pentru omul stând la umbră.”

---

Cel care asigură existenţa noastră pe pământ - zeul Soare - începe să ne dea semne că este într-o majoră schimbare. Astronomii ne avertizează privind furtunile solare, exploziile solare, toate cu impact major asupra întregului sistem solar. Ceea ce ne interesează pe noi mai mult este impactul asupra Terrei şi mai ales asupra „pâinii noastre cea de toate zilele”. Deşi în ultimii ani au crescut exponenţial capacităţile tehnicoştiinţifice ale omenirii, constatăm că sunt elemente multiple care depăşesc posibilităţile de intervenţie globală sau alte elemente trebuie luate ca fiind date şi, în funcţie de acestea, să ne adaptăm. Astfel, împotriva schimbării volumului de radiaţii ultraviolete şi infraroşii trimis de soare către Pământ nu putem interveni, ci poate doar prin menţinerea (să sperăm că vom reuşi) unui strat de ozon cât mai gros în jurul atmosferei sau prin adaptarea organismelor (a celor care pot) la noile condiţii. O altă cantitate de radiaţii se diseminează pe pământ din spaţiu şi se datorează acţiunii activităţii pulsarilor, exploziei supernovelor, interferenţelor spaţiale etc. S-a observat în ultimii ani o creştere a intensităţii acestora. Pentru moment, nu există studii privind relaţiile/corelaţiile acestora cu radiaţiile solare şi organismele de pe pământ. Radiaţiile terestre, rezultate ale testelor cu elemente radioactive, scurgerile radioactive de la toate unităţile de pe glob, accidentele care împrăştie în atmosferă şi pe sol diverse radiaţii interacţionează cu celelalte tipuri de radiaţii şi ne dau un tablou sumbru privind mediul în care trăim şi trebuie să facem performanţă (în limbaj curent: profit). Ni se aminteşte permanent că „populaţia lumii este în continuă creştere” şi deci nevoile de hrană şi apă sunt (evident) în creştere şi mai accentuată, dacă avem în vedere că peste trei sferturi din populaţia globului impune îmbunătăţirea majoră a nutriţiei. Constatăm că, deşi procesele de ameliorare prin care potenţialul productiv creşte major - un rol important îl au aşa-zisele „organisme modificate genetic” -, producţiile agricole la nivel global cresc foarte încet, una dintre cauze fiind tocmai efectul schimbărilor climatice. Fenomenele de secetă pedologică sau atmosferică pe durate lungi în cursul vegetaţiei sunt din ce în ce mai extinse; într-o măsură mai mare decât în anii anteriori apar şi distrugeri ale culturilor pe suprafeţe importante din cauza inundaţiilor, căderilor de grindină sau extremelor termice negative. Este deci un fapt dovedit că repartiţia precipitaţiilor pe mapamond este foarte neuniformă în spaţiu şi timp şi mai greu predictibilă. Amplitudinile de temperatură dintre zi şi noapte au crescut, cu efecte multiple asupra organismelor. Curenţii de aer verticali şi orizontali au căpătat ciclicitate mai accentuată şi caracteristici mai agresive (vezi tornade, furtuni, uragane, taifunuri). Viteza schimbărilor climatice a prins omenirea descoperită, aceasta din urmă încercând să găsească răspunsuri punctiforme la aspecte globale. Privind cu realism la ceea ce se întâmplă la nivel global, unde marile puteri ale lumii nu se pot pune de acord cum să protejeze mediul în faţa tuturor aspectelor generate de schimbările climatice, noi trebuie să gândim ce putem face ca specialişti pentru a asigura performanţe în producţia agricolă. În primul rând, se impune o evaluare a condiţiilor naturale existente şi a schimbărilor faţă de mediile multianuale în zona de acţiune (fermă, cooperative, zonă). Evaluările la nivel de ţară (chiar şi pentru o ţară ca România) nu pot lua
în calcul decât elemente globale. Urmează apoi să evaluăm mijloacele pe care le avem la dispoziţie pentru a face faţă noilor condiţii, cum ar fi: • tractoare şi echipamente performante, pentru aplicarea lucrărilor adânci ale solului în scopul prezervării apei sau asigurării scurgerii spre adâncime a apelor pluviale în timpul ploilor torenţiale; • soiuri şi hibrizi adaptaţi atât condiţiilor schimbătoare din primăvară, cât şi temperaturilor foarte ridicate din vară, radiaţiilor ultraviolete şi infraroşii, secetei atmosferice şi pedologice, cu rezistenţă mai ridicată la scuturare ş.a.m.d.; • posibilităţi de protejare a culturilor sau a suprafeţei solului, atât împotriva factorilor negativi din aer, cât şi împotriva celor care se formează/dezvoltă în sol; • posibilitatea de a asigura plantelor apa necesară în perioadele de secetă sau de a elimina rapid surplusul de apă de pe terenurile inundate ş.a. Ceea ce este şi mai important, dar foarte puţini fermieri şi/sau specialişti în agricultură acordă atenţie acestui fapt, este adaptarea tehnologiilor din agricultură pentru a face faţă noilor condiţii generate de schimbările climatice. Aproape toate verigile tehnologice suferă sau ar trebui să sufere modificări, pentru că tehnologiile clasice nu mai pot asigura menţinerea producţiilor la nivelul solicitat. Prin aplicarea diferită a lucrărilor solului se influenţează: regimul aerohidric din sol; activitatea microbiologică; migrarea şi accesibilitatea nutrienţilor; înmulţirea şi răspândirea agenţilor dăunători (buruieni, boli, insecte etc.); dezvoltarea aparatului radicular al plantelor. Prin revizuirea necesarului de elemente nutritive pentru plante şi aplicarea diferenţiată şi raţională a îngrăşămintelor se obţin următoarele: reducerea consumului de nutrienţi la nivelul necesar plantelor, care este mult mai redus decât cel calculat în laboratoare de chimişti; diminuarea majoră a poluării; echilibrarea nutriţiei plantelor, cu efecte directe în reducerea reziduurilor în hrana animalelor şi oamenilor; reducerea pierderilor de apă - fertilizarea cu prea mult azot determină creşterea consumului de apă şi pierderea prin transpiraţie; diminuarea efectelor
negative ale agenţilor dăunători, de exemplu: prea mult azot sensibilizează plantele şi determină, în acelaşi timp, creşterea intensităţii atacurilor unor dăunători (ciuperci, acarieni, insecte); utilizarea îngrăşămintelor verzi din culturi realizate în intervalul dintre două culturi de exploataţie duce la scăderi majore ale costurilor de producţie, cu efecte benefice majore pentru sol şi culturile următoare. Prin aplicarea corectă a rotaţiei culturilor se pot diminua cheltuielile privind înlăturarea efectelor unor agenţi dăunători. Prin înfiinţarea perdelelor de protecţie se poate modifica microclimatul zonei, cu efecte foarte favorabile pentru plante. Prin folosirea unor produse care măresc rezistenţa părţilor aeriene faţă de expunerea directă la radiaţii se vor diminua substanţial efectele negative. Toate aspectele menţionate mai sus fac obiectul unor cercetări multiple pe plan mondial, în scopul găsirii soluţiilor tehnologice adecvate. Din păcate, în România, cercetările pe aceste aspecte lipsesc cu desăvârşire sau poate nu sunt suficient de informat. Cert este că, pe baza unei evaluări efectuate de un grup de cercetători din mai multe ţări cu agricultură avansată, peste două treimi din culturile agricole de pe mapamond sunt afectate de radiaţiile solare modificate. Din nefericire pentru agricultori, agenţii dăunători (buruieni, boli-viroze, bacterioze, ciuperci etc., insecte/acarieni) s-au adaptat mai repede noilor condiţii climatice, devenind mult mai agresivi sau chiar schimbând parţial ciclul biologic şi modul de acţiune. Important pentru noi este faptul că toate speciile - inclusiv cele cultivate - fac eforturi să se adapteze la condiţiile nou create. Diminuarea sau înlăturarea efectelor nocive ale schimbărilor climatice în producţia agricolă reprezintă marea provocare a acestui secol, iar cine este pregătit să o facă va fi învingător, căci de obicei, pe pământ: „Omu-şi caut-adăpost, Planta-şi caută un rost!”