Schimbările climatice şi ocuparea terenurilor în intravilan

Schimbările climatice şi ocuparea terenurilor în intravilan

Terenurile agricole au un rol important în tiparele de exploatare a terenurilor în Uniunea Europeană. Pajiştile împreună cu terenurile cultivate reprezintă 39% din suprafaţa ocupată de terenuri a Europei, conform Agenţiei Europene de Mediu. Două dintre principalele provocări cu care se confruntă agricultura în Europa sunt, conform agenţiei, schimbările climatice şi ocuparea terenurilor în intravilan şi infrastructuri. Schimbările climatice impun adaptarea soiurilor cultivate, iar fenomenele meteorologice extreme impun o gestionare temeinică a riscurilor. Ocuparea intravilană a terenurilor determină o reducere a suprafeţelor de teren agricol în multe regiuni.

Agricultura în toate segmentele ei este afectată direct de fenomenele meteo periculoase, iar efectele lor nu pot fi minimalizate sau ignorate. În acest scop, evaluarea riscului suprafeţelor agricole şi a speciilor cultivate la producerea fenomenelor climatice extreme se realizează prin stabilirea gradului de vulnerabilitate a speciilor agricole faţă de fenomenele agroclimatice de stres termic, hidric şi mecanic, dar şi delimitarea caracteristicilor de intensitate şi durată la scară locală, regională şi naţională. În pofida faptului că evoluţia sectorului agricol depinde de numeroşi factori şi de variaţiile regionale ale sectorului, se observă câteva tendinţe principale la nivel european. Proporţia terenurilor agricole din totalul suprafeţelor este în scădere, sectorul fiind afectat de transformarea acestora în terenuri intravilane. Independent de aceasta, numărul fermelor scade, iar dimensiunea lor medie este
în creştere. Toţi aceşti trei factori - ocuparea terenurilor, intensificarea şi extensificarea - duc la pierderea terenurilor agricole de mare valoare naturală şi la scăderea populaţiilor de păsări specifice terenurilor agricole. În ultimii ani, sectorul agricol a fost tot mai afectat şi de evenimente meteorologice extreme. Grindina, ploile torenţiale, inundaţiile şi secetele cauzate de schimbările climatice au condus la diminuarea producţiei. În condiţiile în care scenariile vor indica o diminuare a cantităţilor de precipitaţii, mai ales în lunile de vară, aşa cum arată scenariile climatice viitoare, specialiştii consideră că este posibil ca în acele zone pe care astăzi le cunoaştem ca fiind cele mai vulnerabile la fenomenul de secetă, respectiv sudul, sud-estul, estul şi vestul României, dar şi Câmpia Transilvaniei, este posibil ca în viitor lunile de vară să fie din ce în ce mai călduroase şi din ce în ce mai secetoase. Din acest motiv, pentru agricultură este foarte importantă adaptarea tehnologiilor la ceea ce înseamnă schimbarea climei în viitor. Cantităţile de precipitaţii se vor diminua în lunile de vară, după cum rezultă din scenariile climatice realizate de meteorologi. Calendarul lucrărilor agricole ar putea fi decalat, în funcţie de rezerva de apă din sol, dar şi în funcţie de adaptarea unor soiuri rezistente la temperaturi ridicate şi la secetă. Vorbim de lucrări ale solului care să se bazeze pe un număr redus de treceri şi pe lucrări care să determine păstrarea apei din sol, în situaţia în care conservarea apei rămâne o prioritate, pe fondul secetei prelungite. Potrivit specialiştilor, creşterea fenomenelor meteorologice extreme este evidentă.

Vorbim de mai multă energie acumulată în sistem, care, coroborată cu o cantitate mai mare de vapori de apă, determină implicit o intensificare a acestor fenomene, fie că vorbim de caniculă în perioada de vară, despre perioade cu precipitaţii abundente pe secvenţe scurte din timp, care pot genera la nivel local viituri rapide după perioade foarte călduroase, fie că vorbim iarna despre fenomenul de viscol, intensificări ale vântului, transport de zăpadă de la sol şi troienirea stratului de zăpadă şi înălţimi mai mari de 1-1,5 metri. Totodată, specialiştii avertizează că nu este exclus ca în perioada următoare să avem de-a face cu o intensificare a valurilor de căldură. Alternanţa perioadelor de secetă, urmate de precipitaţii abundente pe segmente foarte scurte de timp, poate genera în continuare anumite probleme de natură hidrologică.

Dezvoltarea sectorului agricol este puternic influenţată de Politica Agricolă Comună (PAC) a UE. Încă de la crearea sa, la jumătatea secolului al XX-lea, politica agricolă a UE a avut o dimensiune economică puternică. Cu toate acestea, în ultimii 50 de ani s-a observat o schimbare în ceea ce priveşte tipul de subvenţii acordate şi o tranziţie de la o politică orientată, în primul rând, spre sector către o politică de dezvoltare rurală mai integrată, cu măsuri structurale şi de agromediu. Producţia agricolă este reglementată şi de alte politici ale UE şi internaţionale, iar politicile privind energia şi clima, de exemplu, au condus în ultimul deceniu şi la creşterea producţiei de culturi energetice.

Simona MUNTEANU