Secretele unei ferme gigantdin inima Dobrogei

1/7/2020

BOGDAN CONSTANTIN, PR & Communication Specialist

În caracterul generic al fiecărui român neaoş se regăseşte negreşit dragostea pentru familie, pentru casa părintească şi pentru pământ.

Probabil că aceasta este dovada faptului că poporul român a fost printre primele aşezate geografic pe batrânul continent. Acest caracter îl regăsim cu precădere şi la domnul inginer Voicu Dumitru (n.r. - nea Telu, aşa cum îi spun apropiaţii), care s-a întors în comuna natală - Fântânele - pentru a dezvolta aproape din nimic o maşinărie agricolă titanică de aproape 5.000 de hectare.

Întreaga suprafaţă agricolă este segmentată în două părţi: în nordul judeţului Constanţa, în Fântânele, şi în sudul acestuia, în localitatea 23 August. În vârstă de 65 de ani, proprietar al unui domeniu intravilan care impresionează prin spaţiile verzi bine definite şi prin bunul-gust, în general, domnul inginer în mecanică Voicu Dumitru a acceptat invitaţia de a sta de vorbă cu echipa de comunicare a Titan Machinery România şi a avut plăcerea să desfacă desaga cu amintiri.

Dumneavoastră vă trageţi chiar din această localitate, Fântanele. Cum vă simţiţi ştiind că totul a pornit de la sămânţa care s-a sădit aici?

Nu am fost tot timpul aici. Am studiat mecanica auto la Piteşti şi am dorit să revin aproape de casă. În anii ’80 m-am angajat la IAS-ul de aici (n.r. - Întreprinderea Agicolă de Stat), din comuna Cogealac, la sectorul mecanizare. Astfel, m-am reprofilat de la mecanică auto la mecanică agricolă. Am fost şef de atelier timp de 10 ani, din 1980 până în 1990. În acest timp m-am îndrăgostit de aceste fiare, chiar dacă erau aşa cum erau, te simţeai viu lângă ele, unde erau circa 25-30 de combine şi foarte multe tractoare, şi am dezvoltat o pasiune pentru ele.

Apoi a venit Revoluţia. Cum au evoluat lucrurile?

Imediat după Revoluţie a fost nevoie de un ofiţer auto, am echivalat şi am fost vreo 6 ani la Jandarmerie, lucru care mi-a dezvoltat o disciplină şi o rigurozitate în tot ceea ce făceam. În afară de cunoştinţele câştigate până atunci, acei şase ani m-au întărit foarte mult, pentru că am realizat că disciplina poate rezolva foarte multe lucruri dificile.

Şi totuşi dragostea pentru agricultură a cântărit mai greu.

Da, în 1996 am revenit, pentru că nu mai doream să continuu viaţa de militar, m-am întors şi m-am apucat de agricultură. Am început să lucrez terenul familiei, de 30 de hectare. Am preluat o fermă de 300 de hectare, care era în faliment, şi încet-încet, cu seriozitate şi datorită faptului că am mărit arenda şi pentru că am avut o colaborare bazată pe principiul câştig-câştig cu proprietarii terenurilor, ne-a făcut să ajungem în 2012 la aproximativ 5.000 de hectare, suprafaţă care s-a menţinut până în prezent. În tot acest timp am achiziţionat şi din terenul pe care îl luasem în arendă, la început pentru că proprietarii terenurilor aveau nevoie de bani. Apoi am realizat că dacă nu achiziţionăm mai mult teren, practic nu avem obiectul muncii. Acum pot să spun că din aproximativ 5.000 de hectare avem 2.500 în proprietate şi restul în arendă, fapt care ne oferă sustenabilitate.

Care sunt proporţiile culturilor pe această suprafaţă?

Pentru faptul că suntem în Dobrogea, avem 70% din culturi de toamnă, respectiv rapiţă şi cereale (orz şi grâu). Restul de 30% avem floarea-soarelui şi porumb. Rapiţa, floarea-soarelui şi porumbul trebuie să creeze cam jumătate, să putem face asolament. Foarte rar facem şi anul 2 de grâu.

Aţi început în mod evident cu tractoarele româneşti. Cu ce fel de utilaje aţi continuat?

Situaţia a fost în felul următor. Au fost trei etape. În prima etapă am avut 12 tractoare româneşti, pentru că din acestea avea toată lumea. Au fost şi ceva suvenţii atunci şi se puteau obţine maximum 4-4,5 t/ha grâu, pentru că aşa erau tehnologiile atunci. Apoi a urmat etapa a II-a, la începutul anilor 2000, în care am lucrat cu utilaje CNH, pentru că am beneficiat de finanţare.

Cand aţi început să colaboraţi cu Titan Machinery şi cum s-a desfăşurat colaborarea?

Am început colaborarea mai întâi cu departamentul de service şi urma să trec la perioada a III-a, la utilaje grele pentru suprafeţe mari. Mai exact, trebuia să trec de la 300 la 600 CP. Desigur, am avut nevoie de un timp pentru a căpăta o siguranţă financiară, fiindcă un utilaj mare implică evident şi partea de agregate pe măsură, costuri de exploatare şi de întreţinere. Ne-a ajutat Dumnezeu şi am luat un utilaj mare şi am realizat că mai am nevoie de încă unul pentru a trage toate celelalte agregate pe care le achiziţionasem.

Despre ce utilaj este vorba?

Este vorba despre şenilatul Case IH Quadtrac 600, cu care am început. Apoi am făcut buyback şi am luat două unităţi Quadtrac 620, cele mai puternice.

De ce aţi ales Case IH?

Pot să spun că a fost rezultatul colaborării pe care am avut-o cu echipa Titan Machinery. De asemenea, am văzut un cultivatorul Case IH Ecolo-Tiger la demonstraţii şi mi-a plăcut foarte mult cum s-a comportat la lucru. Apoi colaborarea a început spontan. Bineînţeles că am studiat puţin utilajele, am văzut performanţele pe care le au, dar m-am hotărât destul de repede. Colaborarea cu departamentul de service a fost foarte bună tot timpul. Suportul echipei Titan Machinery a fost fantastic. Nu s-a reţinut nimeni să vină în ajutor, toată lumea a fost lângă mine. Şi de atunci a început foarte mult pentru mine să conteze relaţia cu echipa. Pentru mine, 40% din decizia de cumpărare este determinată de colaborarea cu echipa, abordarea şi realaţia pe care le am cu reprezentanţii firmei.

Cu ce utilaje aţi continuat după aceste două tractoare?

Mi-au plăcut foarte mult combinele Case IH şi m-am decis să trec la cele cu flux axial. Am achiziţionat cea mai mare combină Case IH Axial-Flow 9240, chiar în perioada când apăruse. A mers foarte bine, am echipat-o cu heder MacDon de 10,7 metri şi am folosit-o la recoltarea mai multor culturi. Pentru a obţine o calitate bună a recoltelor, nu este necesară numai performanţa tehnică standard a combinei, ci şi reglajele şi mâna operatorului, respectiv experienţa sa. O combină se reglează de trei ori pe zi, iar dacă operatorul este bun, recolta rezultată este impecabilă. În schimb, calitatea combinei Axial-Flow devine foarte evidentă la recolta de floarea-soarelui şi porumb, una este baterea şi alta este transversala. Am fost încântat de ele.

Cu ce utilaje aţi continuat?

De curând am achiziţionat încă o combină Case IH Axial-Flow 9240 şi cea mai mare combină din noua serie 250 Case IH Axial-Flow 9250. Am şi un heder pentru porumb Olimac de 12 rânduri, două cultivatoare Case IH Ecolo-Tiger de 4 metri şi de 6,7 metri, un disc Case IH True-Tandem de 13 metri, două pluguri de la Gregoire Besson, cele mai mari, cu 14 trupiţe, un scarificator Maschio Diablo de 6 metri ş.a. Tocmai am achiziţionat un tractor Case IH Puma 175 CVX, de care sunt foarte încântat. Planul este să mai înlocuiesc din celelalte pe care le am, achiziţionând încă două Case IH. La felul în care am împărtiţă ferma în această zonă, stăm foarte bine din punct de vedere al distribuirii echipamentelor în fiecare parte a acesteia. Avem depozite proprii, putând valorifica producţia la un preţ bun.

De forţa de muncă vă declaraţi mulţumit?

Am lucrat încă de la 26 de ani cu mecanici agricoli. La fermă am început în 1996 cu 10 oameni. Cu excepţia a doi dintre ei, care au ieşit la pensie, ceilalţi se regăsesc în fermă. Nimeni nu a plecat. Chiar dacă au mai greşit, le-am acordat de fiecare dată şanse, îi plătesc foarte bine şi i-am apropiat. Merg pe principiul neamţului: decât un soldat mort, mai bine trei tancuri stricate. Toţi sunt plătiţi foarte bine şi au masa asigurată la mine în fermă. Politica a fost de fidelizare, bazată pe respect şi pe integrarea în această familie. Anual, avem 2-3 ieşiri cu toţii, cu familiile noastre, şi facem zootehnie numai pentru angajaţi şi familie. Au venit şi alţi tinerii, pe care i-am integrat şi i-am trimis la şcolarizare.

Cum descrieţi relaţia pe care o aveţi cu reprezentanţii Titan Machinery?

Pe unii îi cunoscusem din colaborări mai vechi, cum a fost Manfred (n.r. - Manfred Spendier - director regional Titan Machinery România şi Ucraina). Apoi am găsit în Lucian (n.r. - director comercial Titan Machinery România) un om deosebit, cald, neagresiv. Apoi îl aveţi pe Daniel Iftime (Team Leader Service Titan Machinery Constanţa), un om pe care nu ai cum să te superi niciodată. Eu, fiind mecanic, ştiu că fiarele se mai şi strică. Important este că echipa a fost foarte promptă, iar între timp am devenit prieteni. I-am respectat, au avut şi suportul meu. Un alt lucru care mi-a plăcut mult este faptul că răspund tot timpul la solicitări, inclusiv în afara programului, la orice oră. Cei noi, mai tineri, sunt de asemenea foarte muncitori şi instruiţi.

Aveţi numeroase utilaje de la noi, cu preponderenţă Case IH. Aveţi şi utilaje marca Väderstad?

Da, avem două semănători de păioase, Rapid RDA 800 Jumbo şi Rapid 600 S, ambele de 6 metri şi o semănătoare de prăşitoare - Tempo F de 8 rânduri şi sunt foarte mulţumit de ele. De asemenea, avem două discuri Väderstad Carrier, unul de 9 metri şi unul de 4 metri şi un tăvălug Väderstad Rexius de 8 metri. Sunt nişte utilaje fantastice şi urmăresc să mai achiziţionez. Cel mai important este să poţi să treci campania, să intri în timpii optimi. Lucrurile s-au schimbat foarte mult faţă de acum 30 de ani, când aveai timp de la 1 octombrie până pe 20 octombrie. Acum agricultura se face pe 5-6 zile dacă te mişti bine.

Cu ce fel de sămânţă lucraţi?

Am lucrat mult cu soiuri româneşti, am fost mulţumit, dar poţentialul la grâu nu este mai mare de 7 t/ha. Apoi am început să lucrăm cu soiuri din import cu putere mare de înfrăţire şi cu talie joasă, la care am avut rezultate foarte bune. De exemplu, anul trecut, la grâul răsărit în ianuarie- februarie, am avut o producţie de 6,2 t/ha, ceea ce este bine aici în Dobrogea. A existat o înfrăţire extraordinară în primăvară. Noi, în general, semănăm în uscătură cum se spune. Arăm şi pregătim cu aceste utilaje mari imediat în spatele combinei, astfel avem deja pregătit terenul în toamnă pentru semănat, fie că este ploaie, fie că nu. La terminarea campaniei de recoltare aproximativ 70% din suprafaţă o avem pregătită. Ne ajută foarte mult cultivatoarele Ecolo-Tiger şi tractoarele mari Quadtrac pentru a realiza acest lucru.

Ce planuri de viitor aveţi?

În primul rând, îmi doresc să menţin integritatea fermei. Şi pentru acest lucru am oferit o arendă destul de bună, plus că îmi doresc să nu vând nimic din ceea ce am în proprietate. Un fermier care se respectă trebuie să aibă trei producţii: una în hambar, una în câmp şi una în bancă.

Suvenţiile de la stat v-au satisfăcut?

Aş fi ipocrit să spun că nu au fost bune, chiar dacă nu suntem încă la nivelul celor de afară. Dar este un început şi eeste un ajutor foarte bun. Dar prin această politică a subvenţiilor unii au încercat să profite, sau să-i capuşeze pe alţii de bani, prin faptul că fermierii benficiază de acest ajutor de la stat.

Ce sfaturi aveţi pentru ceilalţi fermieri?

Sfatul meu este să fie foarte atenţi la creditări. Dacă reuşesc să aibă 60% finanţare proprie şi 40% din creditare, în anii buni este bine. Un alt lucru important este forţa de muncă de care trebuie să aibă grijă. Să-i considere pe angajaţi propriii parteneri de afaceri. Banii pe care îi dau eu pentru forţa de muncă nu ştiu dacă sunt neapărat meritaţi, dar am considerat că echipa trebuie să fie motivată şi devotată.

0 Comments

articole

Secretele unei ferme gigantdin inima Dobrogei

Leave a Reply.

NEWSLETTER

SERVICII

PARTENERI

CONTACT