Secvenţe agrofitotehnice din plantaţiile tinere de portaltoi

​În lunile iulie-august, se procedează la identitatea butucilor străini şi a celor care prezintă o creştere slabă, şi la eliminarea lor din plantaţie. Golurile astfel create, cât şi cele care apar datorită altor cauze estimate la 2–5 % trebuie înlocuite în fiecare an.

​În primii doi ani de la plantare, în perioadele secetoase se recomandă aplicarea a 1–2 udări prin brazde cu normă de 300 m3/ha (în cazul în care plantaţia face parte dintrun perimetru irigat. La fiecare viţă se folosesc 10–20 litri apă, în care au fost dizolvate, în prealabil îngrăşăminte complexe. Efectul udatului creşte dacă se aplică imediat după copcit, folosindu-se ”copcile” din jurul viţelor. Dacă terenul nu a fost fertilizat la desfundare, este bine ca fertilizarea să fie efectuată în toamna primului an de la plantare.
Viţele atacate de către larvele cărăbuşului de mai sau cele ale gândacului marmorat se desfac până aproape de baza butaşului (cu distrugerea larvelor) şi se tratează cu insecticidele recomandate de laboratorul fitosanitar zonal.
Spre a evita efectul negativ al temperaturilor scăzute ce survin în timpul iernii, viţele portaltoi se muşuroiesc. Lucrarea se execută toamna după căderea frunzelor. Protejarea se completează manual, acoperindu-se prin muşuroire viţele şi baza coardelor (3–4 ochi). Dezmuşuroitul viţelor – se execută primăvara cât mai timpuriu (luna martie) prin răsturnarea brazdei ”la cormană”, pe ambele părţi ale muşuroaielor, apoi prin îndepărtarea solului din jurul butaşului până sub nodul superior al acestuia. Tăiatul în uscat se execută imediat după dezmuşuroit şi înainte de pornirea în vegetaţie. În anul II de la plantare tăiatul în uscat constă în alegerea a 2–3 cordiţe şi secţionarea în cepi de 1–2 ochi fiecare. După efectuarea tăiatului, butucii se muşuroiesc, prin acoperire cu un strat subţire de pământ (1–2 cm).
Plivitul se face începând din anul II de la plantare, când lăstarii au 20–30 cm lungime, îndepărtându-se cei cu creştere mai redusă şi rezervând ca încărcătura medie pe butuc de 3–4 lăstari în anul II şi 4-6 lăstari în anul III. Copilitul se execută în anul II şi III concomitent cu legatul lăstarilor. După căderea ultimelor frunze, se execută recoltatul coardelor, apoi arătura de toamnă şi protejarea butucilor prin acoperire cu pământ.
 
Instalarea mijloacelor de susţinere
Datorită ţesuturilor mecanice slab dezvoltate, viţele portaltoi reclamă conducerea pe un mijloc de susţinere. În acest fel, se măresc posibilităţile de valorificare a temperaturii, luminii şi polarităţii; se uşurează aplicarea lucrărilor agrofitotehnice (manuale şi mecanizate); cresc producţia de butaşi, gradul de maturare a lemnului şi eficienţa culturii etc. În diferite ţări se practică mijloace de susţinere diferite. Dintre acestea mai frecvent întâlnim; spalierii, piramidele, fiecare în diferite variante. Există cazuri în care se practică cultura fără mijloc de susţinere sub formă triunghiulară pe direcţia rândului de portaltoi. În România este practicată în principal susţinerea pe spalieri sau pe piramide. Folosirea în producţie atât a spalierului cât şi a piramidei se datorează faptului că aceste două mijloace de susţinere prezintă atât avantaje cât şi dezavantaje. Extinderea în cultură a spalierului este fondată pe următoarele avantaje: poate fi folosit cu bune rezultate şi în zonele de cultură cu resurse termice mai scăzute, el apărând ca o soluţie tehnică impusă de folosirea temperaturii mai ridicată la suprafaţa solului; necesită cheltuieli cu circa 30 % mai mici la înfiinţare comparativ cu susţinerea pe piramide; reclamă un volum mai mic cu 20% de ore muncă omeneasca la unitatea de suprafaţă. Susţinerii pe spalieri i se impută însă şi unele dezavantaje cum sunt: permite mecanizarea numai pe direcţia rândului; expune într-o mai mare măsură cultura la pierderile pricinuite de către brumele şi îngheţurile timpurii de primăvară sau târzii de toamnă, sau grindina (ca urmare a poziţiei orizontale a coardelor de portaltoi); imprimă o creştere mai mică în lungime, datorită manifestării într-un grad mai redus a polarităţii; determină un procent mai ridicat de copilire etc. Ca urmare, în ansamblu, rezultă o mai slabă maturare a lemnului, ceea ce duce la o scădere a procentului de viţe altoite.
Piramida care poate fi folosită ca mijloc de susţinere în sudul ţării înlătură aceste dezavantaje. Astfel, pierderile cauzate de grindină scad de la 24 % la 15 %; proporţia copililor porniţi în vegetaţie se reduce cu 33–39 %, iar lungimea lor cu 17–22 %; randamentul de viţe altoite creşte cu 10 %. Ţinând seama de faptul că spalierul poate fi folosit atât în nordul cât şi în sudul ţării (cu condiţia de a alege la plantare terenurile mai înalte, care sunt mai puţin vizate de către accidente climatice); sau care permit să se realizeze însemnate economii de energie umană şi de materiale, se recomandă generalizarea acestui mijloc de susţinere, ca o tendinţă ce se constată şi pe plan internaţional. Gradul de maturare a lemnului poate fi îmbunătăţit şi prin alte căi cum sunt, crearea de noi soiuri, perfecţionarea spalierului şi a tehnologiei de cultură, iar sporirea randamentului de viţe altoite, pe calea modernizării sectorului de producere a materialului săditor viticol, ca o acţiune ce se găseşte în curs. Susţinerea pe spalier reclamă aprovizionare cu bulumaci (stâlpi) fruntaşi (3,2 metri lungime şi 15–16 cm diametru) şi bulumaci mijlocaşi (3,0 m lungime şi 12–14 cm diametru) confecţionaţi din lemn de stejar sau salcâm, ori cel mai adesea din beton armat precomprimat, apoi cu sârmă, ancore sau contraforte şi cu ţăruşi. Caracteristic la acest mijloc este înălţimea bulumacilor (2,3–2,5 metri de la suprafaţa solului), sârma orizontală (3 mm diametru) fixată la 4–6 cm de la extremitatea bulumacilor (întinsă pe direcţia rândului) şi sârmele oblice (2,8 mm diametru) sub un unghi de 40 de grade, care pleacă de la fiecare viţă portaltoi până la intersecţia sârmei orizontale cu perpendiculară ridicată de la butucul următor. Sârmele oblice pot fi înlocuite cu araci de 3–4 cm în diametru, fixaţi în poziţie oblică la 45 de grade.
La început, lăstarii sunt dirijaţi pe sârmele sau aracii oblici apoi prin curbare pe sârma orizontală de la extremitatea bulumacilor. Lucrările de pregătire şi de instalare sunt asemănătoare cu cele practicate la înfiinţarea mijloacelor de susţinere a viţelor roditoare. În ultimul timp, s-a extins şi spalierul în formă de ”T”, care are planul de asimilaţie în poziţie orizontală, situat la înălţimea de 80 cm. Printre alte avantaje, acest spalier prezintă avantajul că permite executarea cu uşurinţă a erbicidărilor aplicate postemergent. Dintre cele trei tipuri de piramide cunoscute (cu 4, 6 sau 8 butuci) mai avantajoasă pentru producţie este piramida cu 6 butuci. Deşi sub aspectul materialelor necesare, ele sunt mai puţin economice decât cel cu 8 butuci, prezintă avantajul că permit obţinerea unor producţii de butaşi mai ridicate sub raport cantitativ şi calitativ. Instalarea propriu-zisă a piramidelor constă din marcarea locurilor pentru stâlpi prin pichetare, efectuarea gropilor, fixarea stâlpilor, a ţăruşilor, întinderea sârmelor şi ancorarea lor.
 
Victor Vătămanu