Secvențe tehnologice ale culturii de hamei

Lucrările de îngrijire
Imediat după lăstărirea butașilor se determină în plantație golurile și se completează, cu butași înrădăcinați. În cursul verii, pământul dintre rânduri se lucrează de mai multe ori cu cultivatorul. Cu ocazia acestor lucrări se umplu treptat cu pământ și gropile, care la plantare rămân fără pământ pe o adâncime de 7-10 cm. În caz de secetă, fiecare butaș se udă cu 4-5 litri de apă. După ce apa a pătruns în sol, se pune deasupra un strat de pământ mărunțit, de 3- 4 cm, strat care împiedică evaporarea apei.
Când lăstarii au atins înălțimea de 60-80 cm se leagă pe aracii sau fișele din sârmă, care au servit și ca picheți. În timpul vegetației, plantele se tratează împotriva manei și afidelor.
Toamna, la sfârșitul lunii octombrie, când frunzele se îngălbenesc și încep să cadă, se execută îngroparea butucilor, cu plugul prin răsturnarea unei brazde spre butuci.
 
Îngrijirea plantației de hamei pe rod. Începând din anul al II-lea de vegetație, plantația de hamei necesită o serie de lucrări specifice, lucrări care, în linii mari, sunt aceleași în fiecare an pe toată durata plantației. Lucrările solului în plantațiile de hamei au o deosebită importanță, deoarece prin ele se asigură afânarea, mărirea permeabilității, intensificarea activității microorganismelor, o mai bună dezvoltare a rădăcinilor, combaterea buruienilor, încorporarea îngrășămintelor și îngroparea butucilor pentru ferirea lor de îngheț.
Toamna, în plantația de hamei se execută o arătură adâncă de 20-25 cm. Brazdele se răstoarnă spre butucul de hamei, realizându-se cu această ocazie și îngropatul. Odată cu arătura de toamnă se încorporează în sol îngrășămintele organice și chimice. Primăvara, când terenul s-a zvântat, se face arătura de descoperire, la adâncimea de 14-20 cm. Răsturnarea brazdei la această lucrare se face la cormană. Lucrarea solului pentru descoperirea butucilor se completează în continuare cu sapa sau săpăliga, în jurul butucului, cu mare atenție, pentru a nu răni plantele. Când tăierea butucilor s-a realizat din toamnă, arătura de primăvară se face superficial pentru descoperirea butucilor (6-8 cm).
În timpul vegetației urmează mai multe lucrări de întreținere (4-6), între rânduri cu cultivatorul, grapa cu discuri sau freza, și pe rând cu sapa. Prășila I se execută după ce lăstarii de hamei au fost îndrumați pe sârme și au atins înălțimea de 120-200 cm. Momentul executării prășilelor se determină ținând seama de umiditate și de gradul de îmburuienare, în regiunile umede este necesară și mușuroirea, pentru a se înlesni eliminarea surplusului de apă din sol. Buruienile din cultura hameiului se combat și cu ajutorul erbicidelor, la recomandările specialiștilor fitosanitari zonali. Folosirea erbicidelor în cultura hameiului asigură reducerea numărului de lucrări mecanice.
 
Tăierile - în fiecare an, toamna, dar mai ales primăvara, se aplică plantelor de hamei lucrări de tăiere, prin care se asigură suprimarea lăstarilor de prisos, ținerea capului butucului de hamei sub nivelul pământului, suprimarea rădăcinilor adventive, îmbunătățirea calității conurilor de hamei, grăbirea maturității și recoltarea butașilor pentru înființarea de noi plantații. Cu ocazia tăierilor anuale, de pe butucul de hamei trebuie înlăturați toți lăstarii secundari ce se dezvoltă în jurul butucului. Aceștia uscându-se formează cioturi care împiedică lucrările de întreținere. Se cere ca butucul de hamei să aibă o formă rotundă.
Odată cu tăierile, trebuie suprimate și rădăcinile adventive, tot în scopul ușurării lucrărilor de întreținere. Prin tăieri se asigură obținerea pe plante a unor conuri mai mari, de formă regulată, cu aromă mai pronunțată și o grăbire a maturității lor cu câteva zile.
Cel mai mult se practică în cultura hameiului tăierile de primăvară, timpul optim situându-se în ultima decadă a lunii martie și prima decadă a lunii aprilie. Tăierile de toamnă se practică mai puțin, din cauză că ele produc unele modificări în metabolismul plantei care determină îmbătrânirea prematură a butucului.
Se practică mai multe metode de tăiere: tăierea razantă, când toți lăstarii se taie razant, direct pe capul butucului, lăstarii anuali urmând să pornească din butuc; tăierea normală, când rămân după tăiere numai ochii coronari de la capătul butucului și tăierea înaltă, la 4-6 ochi ce se practică la plantele cu capul butucului prea adânc, în plantațiile bătrâne, în ultimul an de defrișare și la butucii tineri din completări de goluri.
Înainte de tăiere, pământul din jurul butucilor, care a rămas după dezgropare, se înlătură cu ajutorul unei săpăligi, lucrare care se execută chiar de lucrătorii ce fac tăierea. Este posibilă și tăierea mecanizată. În acest caz, arătura de descoperire se înlocuiește cu o discuire, grapa cu discuri fiind în agregat cu grapa cu colți reglabili. Productivitatea muncii la tăierile mecanizate se mărește de 9-10 ori. Producția de conuri prin acest procedeu de tăiere este apropiată de producția ce se obține prin tăierea manuală. Tăierile trebuie să se execute numai pe timp frumos. După tăiere, butucii se acoperă din nou cu pământ.
 
Lucrările în verde - după tăiat, de pe butucul de hamei pornesc să vegeteze mai mulți lăstari. Când aceștia au atins lungimea de 60-80 cm se aleg dintre ei patru care se dirijează în formă de V pe două sârme sau doi pe o singură sârmă. Se aleg lăstarii cei mai viguroși, neatacați de boli sau dăunători, crescuți mai în centrul butucului și se dirijează în jurul sârmei, răsucindu-i cu atenție de la stânga la dreapta, după care se leagă cu ața. Restul lăstarilor se înlătură prin tăiere. Lucrarea aceasta se numește curent plivit. Ruperea lăstarilor cu mâna produce răni butucului care se vindecă greu și se constituie tot timpul un focar de infecție. Îndrumarea lăstarilor se face în orele mai târzii, când turgescența lor este mai mică.
Asigurarea pe fiecare butuc a cel puțin doi lăstari de hamei are o importanță deosebită, deoarece un singur lăstar nu poate asigura decât 60% din producția a doi lăstari. Problema numărului de coarde la butuc trebuie analizată în funcție de vigoarea soiului, distanța între rânduri, fertilitatea solului și mașinile ce se folosesc în plantație. Numărul de coarde la butuc constituie un element important al productivității, ca atare el trebuie în continuare cercetat și luat în considerare în funcție de întregul complex de factori dintr-o zonă hameicolă. Alături de producție se cere o atenție deosebită pentru calitatea acesteia.
Când lăstarii ating înălțimea de 150 cm, se execută o nouă îndrumare pe sârme, cu care ocazie se face și un nou plivit, precum și un copilit, adică înlăturarea lăstarilor secundari. Precizăm că înlăturarea lăstarilor secundari la o plantă de hamei se face numai pe înălțimea de 150-200 cm, începând de la bază și trebuie executată fără a se rupe frunzele. În acest fel se asigură o primenire mai bună a aerului în plantație și se înlătură o parte din condițiile favorabile dezvoltării manei. Îndrumarea lăstarilor de hamei se mai repetă încă o dată sau de două ori, fiind necesare în total 3-4 îndrumări. Vânturile și ploile pot să abată vârfurile lăstarilor din direcția lor de urcare pe sârmă: dacă vârfurile sunt desfăcute pe o lungime de numai 2-3 internoduri, lăstarii se pot reînfășura, fără să fie necesară o legare cu ață. În cazul când lăstarii sunt desfăcuți pe o lungime mai mare de 100 cm este necesar să se facă o nouă îndrumare și legare. Pe măsură ce crește, planta de hamei devine mai grea și, din cauza furtunilor însoțite de ploi, sârmele verticale se pot rupe. Lăstarii căzuți trebuie imediat ridicați, altfel frunzele și conurile sunt ciuruite de purici.
În condiții bune de vegetație se întâmplă ca lăstarii secundari să crească foarte mult, ocupând intervalul dintre rânduri. Pentru a nu fi împiedicate lucrările de întreținere, lăstarii secundari se ciupesc, aducându-se la lungimea normală.
În afară de lucrările menționate se mai are în vedere și completarea golurilor care pot apărea în plantația de hamei pe parcursul anilor. Este mai indicată completarea acestor goluri cu butași înrădăcinați sau, în lipsa acestora, cu butași simpli, recoltați cu ocazia tăierilor, sau cu drajoni cu rădăcini recoltați de la butucii de hamei în plină vegetație. De asemenea, în cursul vegetației se fac obligatoriu mai multe tratamente (14-16) împotriva manei (Pseudoperonospora humuli) și păduchelui hameiului (Aphis humuli).

Victor Vătămanu